Elisa Leonida Zamfirescu – Prima femeie inginer din lume

Elisa Leonida Zamfirescu
– Prima femeie inginer din lume –

Născută în oraşul Galaţi, în 10 noiembrie 1887, cu doi ani înainte de moartea Luceafărului poeziei româneşti Mihai Eminescu, Elisa Leonida ZAMFIRESCU avea să devină una din cele mai proeminente personalităţi ale ştiinţei româneşti.
S-a născut în zodia Scorpionului, fiind cel de-al cincilea copil din cei opt pe care i-a avut Anastase şi Matilda LEONIDA.
Elisa LEONIDA a fost predestinată pentru a accepta profund atât succesele cât şi eşecurile, şi pentru a nu renunţa în faţa greutăţilor vieţii.
Ajunsă în Bucureşti, în anul 1895, împreună cu familia, destinul Elisei se va împleti într-o fericită armonie cu cel al „Micului Paris”, care era un oraş în plină dezvoltare economică şi culturală.
Beneficiind de o educaţie şi de o instrucţie de excepţie în familie şi în şcolile pe care le-a frecventat şi absolvit cu succes, Elisa devine o femeie puternică al cărei spirit feminist şi ambiţios dublat de o mare putere de muncă vor contribui în mod decisiv la înregistrarea unor performanţe profesionale notabile.
Va reuşi să învingă prin luptă şi perseverenţă un sistem virusat de profunde şi dureroase prejudecăţi.
Prin Legea instrucţiunii publice, publicată în Monitorul Oficial la 17 decembrie 1864, semnată de Al. I. Cuza, învăţământul a primit o nouă organizare. Această Lege permitea tinerelor fete să fie admise în învăţământul universitar românesc, la care până atunci nu aveau acces. Pensioanele de fete nu ofereau însă acestora pregătirea necesară frecventării studiilor superioare.
Pentru a urma o facultate cu profil umanist, tinerele trebuiau să facă, în prealabil, studii de profil în particular. Ele nu erau admise să urmeze învăţământul tehnic superior românesc organizat de profesor doctor inginer Gh. DUCA.
Idealurile Elisei LEONIDA, de a urma în ţară studii tehnice superioare, se vor izbi ca valurile înspumate ale unei mări furioase de ţărmul stâncos al prejudecăţilor şi al birocraţiei absurde ale epocii. Trecând cu deosebit curaj peste acest eşec, Elisa LEONIDA alege Academia Regală Tehnică din Berlin, unde fratele ei, Dimitrie LEONIDA, era încă student. Aici a trebuit să înfrunte numeroase piedici datorită ironiilor venite din partea colegilor şi profesorilor. Insistenţele ei precum şi cunoştinţele temeinice de limba germană care-i permiteau să scrie impecabil şi să converseze într-o germană cultă l-au impresionat pe rector, fapt pentru care acesta i-a aprobat cererea de înscriere.
Era unica fată din istoria glorioasă a Academiei care urma să frecventeze cursurile prestigioasei instituţii de învăţământ tehnic superior. Pentru Elisa a fost nu numai o victorie personală ci şi începutul unei lupte fără precedent împotriva prejudecăţilor care paralizau dorinţa tinerelor fete, cu reale calităţi pentru profesiile tehnice, să acceadă la aceste specializări, considerate ca fiind accesibile exclusiv pentru băieţi.
În felul acesta, Elisa LEONIDA a devenit prima studentă din Germania şi din Europa care urma cursurile unei şcoli politehnice.
N-a fost să fie prima studentă la una dintre universităţile din România din cauza existenţei barierelor lingvistice şi a gândirii dogmatice ale celor care coordonau la acea dată învăţământul românesc. Pentru România, şi nu numai pentru Elisa LEONIDA, succesul ei ar fi fost un eveniment de excepţie care ar fi contribuit substanţial la formarea şi consolidarea unei concepţii moderne într-un stat tânăr rezultat al Unirii a două principate: Moldova şi Ţara Românească. Datorită perseverenţei şi fermităţii sale, Elisa LEONIDA reuşise să obţină prima victorie împotriva unui sistem dominat de o mentalitate a cărei origine se afla în antichitate şi care opera cu principiul inferiorităţii femeii faţă de bărbaţi. Alimentată de-a lungul istoriei de personalităţi marcante ale ştiinţei şi culturii universale (ca de exemplu: Charles Darwin, Sigmund Freud ş.a.) această mentalitate a devenit un mod de viaţă periculos pentru emanciparea femeii.
Legiferarea acestei mentalităţi a provocat, în timp, uriaşe şi iremediabile deservicii umanităţii, cu ample şi profunde consecinţe asupra personalităţii şi dorinţei de afirmare profesională a femeii. Meritul Elisei LEONIDA a fost cu atât mai sugestiv cu cât acesta a fost urmarea unei reuşite în lupta sa solitară cu un sistem politic, economic, social şi cultural, articulat la o mentalitate anchilozată în dogmatismul unei epoci.
Cu răbdare, dârzenie şi pasiune mistuitoare pentru profesia de inginer, Elisa LEONIDA a reuşit să schimbe prejudecăţile, ostilitatea şi modul rudimentar de a gândi relaţia bărbat-femeie ale profesorilor şi colegilor ei în admiraţie şi respect.
Nu întâmplător profesorul Hoffman avea să i se adreseze Elisei LEONIDA, în prezenţa colegilor ei absolvenţi, atunci când i-a înmânat diploma de absolvire, că ea este „cea mai silitoare dintre silitori”.
Astfel s-a încheiat una dintre perioadele ei de viaţă, care a fost marcată de faptul că ea a devenit prima femeie inginer din Europa, din Germania şi din România, unde avea să-şi practice profesia de inginer tot restul vieţii şi unde îşi va continua lupta împotriva prejudecăţilor şi a nedreptăţilor. Cercetările efectuate de către specialişti au consemnat că în nicio parte a globului, inclusiv în SUA, nu a existat o femeie care să fi absolvit cursuri de inginer. Ca urmare, Elisa LEONIDA a fost prima femeie inginer din lume.
Prin atitudinea pe care a avut-o până la absolvirea Academiei Regale Tehnice, precum şi ulterior prin tot ceea ce a creat în domeniul său de activitate, Elisa LEONIDA Zamfirescu rămâne un simbol al luptei împotriva prejudecăţilor pe care le are într-o măsură mai mare sau mai mică fiecare epocă. Cu toate că i s-a oferit un post de invidiat în Imperiul German, la firma BASF, aceasta a refuzat, revenind în ţară, unde a reuşit cu greutate să obţină un post de chimist extrabugetar la Institutul Geologic, cu un salariu umilitor de mic.
De remarcat la această femeie şi profundul său spirit civic şi patriotic pe care l-a demonstrat că îl are prin participarea sa ca tânără infirmieră voluntară în timpul primului război mondial, unde s-a evidenţiat ca fiind o femeie de excepţie. Meritele sale au fost recunoscute prin funcţiile pe care le-a deţinut (director al unor spitale de campanie) şi prin numeroasele ordine şi medalii obţinute.
Pe front, Elisa LEONIDA l-a cunoscut pe Constantin ZAMFIRESCU. Între cei doi intelectuali cu aspiraţii comune s-a legat o trainică prietenie. Căsătoria lor a avut loc pe front, în spitalul de campanie din comuna Ghidigeni, de lângă Mărăşeşti. După război şi până la sfârşitul vieţii sale Elisa LEONIDA ZAMFIRESCU şi-a dedicat întreaga viaţă profesiei de cercetător ştiinţific şi binelui public.
În lunga şi prodigioasa sa activitate Elisa LEONIDA ZAMFIRESCU s-a ocupat de analize de combustibili minerali (petrol, gaze, cărbuni), bitumice solide, roci de construcţii, analize de ape potabile, minerale şi de soluri, contribuind substanţial la zestrea de cunoaştere geologică. De asemenea, este cunoscută atitudinea sa publică de a lupta pentru pace şi pentru stoparea cursei înarmării atomice.
Toate aceste momente ale biografiei ei, prezentate în sinteză, constituie repere de performanţă profesională şi morală obţinute de Elisa LEONIDA ZAMFIRESCU prin muncă, tenacitate şi responsabilitate.
Această femeie minunată, inginer chimist, va rămâne pentru ştiinţa şi cultura românească, europeană şi mondială o personalitate complexă şi emblematică pentru actualul context geopolitic.
Personalitatea sa poate fi considerată ca fiind de o dimensiune planetară, un veritabil simbol al succesului obţinut prin muncă, prin luptă împotriva mentalităţilor dăunătoare pentru spiritul liber al creatorului şi respect faţă de valorile naţionale şi universale.

Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASE