Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
EMERIC VAMOS
S-a născut în 1957, la Timişoara.
A absolvit Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest – Timişoara, fiind licenţiat în Arte Vizuale. Deţine, de asemenea, brevet de operator radioreleu şi diplomă de operator cinema, obţinută la Buftea.
A lucrat pe Carul 8 al Televiziunii Române din 1979 şi până în 1985, când au fost desfiinţate Studiourile teritoriale ale TVR. Între 1985-1987 a fost operator la Cinematograful „Dacia“ din Timişoara; între 1987 şi 1989 – şef la Cinematograful Arta, iar din noiembrie 1989 şi până în prezent deţine funcţia de şef-serviciu la Biblioteca Judeţeană Timiş.
A debutat cu caricaturi, imediat după Revoluţie, în publicaţia timişoreană Contact. A publicat caricaturi, texte umoristice şi bancuri în numeroase ziare şi reviste din ţară (dintre care amintim Renaşterea bănăţeană, Realitatea bănăţeană, Realitatea sportivă de luni, Timişoara, Prima oră, Atac de Banat, VIP în Banat), dar şi din diasporă (Las Vegas Romanian Journal, New York Magazin, Aici România, Universul românesc, Aşii români, Alternativa). A editat câteva cărticele de caricaturi şi bancuri: Multe bancuri sexi; 2000, sfârşitul lumii şi a realizat coperţi şi ilustraţii la mai multe cărţi.
Timp de doi ani, tramvaiele din Timişoara au circulat cu un „Ghid comportamental în mijloacele de transport în comun”, în care se aflau caricaturi realizate de Emeric Vamos.
Într-un compartiment de tren urcă un vânator și își aşează arma pe genunchi, cu ţeava îndreptată spre vecinul din faţa lui. Acesta îi atrage atenţia:
– Aveţi grijă, să nu se descarce din greşeală!
– Nu-i nici o problemă, răspunde vânătorul impasibil. O încarc din nou..
***
Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumuseţile naturii: Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase! La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate.
Când se întoarce vede un urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiţie fizică, aşa că îl urmează conştiincios…
Tipul era atât de îngrozit încât la un moment dat se împiedică şi cade.
Ursul îl apucase deja de un picior, aşa că omul, paralizat de frică, răcneşte:
– Doamnee!
În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheță în poziţia în care se afla, pădurea rămase neclintită şi o lumină se revărsă din cer. Tipul, şocat, auzi o voce:
– Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat şi altora că sunt un mit, ai pus toată creaţia Mea pe seama întâmplării cosmice… vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios, cu adevărat?
Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:
– Aş fi ipocrit să îţi cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuşi într-un fel să devină ursul creştin?
– Foarte bine, răspunse vocea. Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni.
Ursul îl eliberă din ghearele sale, îşi împreună labele din faţă şi spuse:
– Doamne, binecuvântează aceste bucate. Amin
***
La maternitate, tatăl, revoltat:
– Bebeluşul nevesti-mii e negru!!! Precis s-a făcut un schimb!!!
Asistenta :
– În mod sigur, domnule! Şi asta acum nouă luni!
Ion merge în satul vecin, în vizită la Gheorghe. Din vorbă în vorbă, ajung să discute despre înmormântări.
– Bă, Ioane, la voi în sat mortul se îngroapă cu popa?
– Mă, Gheorghe, la noi popa ramâne afară.
***
Într-o zi, un iepure alerga vesel prin pădure, când, deodată, sub un copac, vede un cerb care fuma un trabuc.
Iepurele: – Ce faci? Ai înnebunit? Într-o zi frumoasă ca asta, în mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine, să alergi, să-ţi oxigenezi plămânii!
Cerbul: – Ai dreptate! şi începe să alerge cu iepurele. În timp ce alergau, cei doi văd vulpea, care tocmai stătea cu nasul în cocaină.
Cerbul: – Hei! Aici, în mijlocul naturii, ţi-ai găsit să iei cocaină? Hai, mai bine, cu noi să alergi, să-ţi oxigenezi plămânii.
Vulpea: – Ai dreptate! şi începe să alerge cu iepurele şi cerbul.
Puţin mai încolo, îl întâlnesc pe lup, cu seringa în mână şi cu o doză de heroină pură la îndemână..
Vulpea: – Hei! Suntem în mijlocul naturii şi tu te droghezi? Mai bine, vino să alergi cu noi, să-ţi oxigenezi plămânii.
Lupul: – Da’ mai duceți-vă naibii! De fiecare dată când iepurele ia ecstasy, noi începem să alergăm ca idioţii prin pădure!
***
Se solicită o informaţie despre Popescu de la o vecină…- Vai, – spune aceasta – eu nu pot să vă ajut, că nu-mi place să mă amestec în problemele vecinilor! Pot să vă spun doar că radioul urlă la ei toată noaptea, pentru a acoperi certurile dintre ei…Mie-mi datorează doar 140 lei, fiindcă sunt precaută! Doamna Popescu are doi amanţi, dar blegul de bărbatu-său nu vede nimic, îl interesează numai mâncarea, iar la masă plescăie şi ciofăie în timp ce-şi ceartă progeniturile, care, pe rând, rămân repetenţi şi corigenţi, iar acum s-au vaccinat contra gripei aviare!…
Dar v-am spus, cum mie nu-mi place să-mi bag nasul în treburile vecinilor, nu ştiu nimic despre ei…
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro