ENERGIA ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – OVIDIU ŢUŢUIANU

ENERGIA ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
– OVIDIU ŢUŢUIANU –

Omule, care:
– în locuinţa proprie apeşi un buton ca să ai lumină, să porneşti maşina de spălat, aspiratorul, climatizorul, alte aparate electrocasnice sau răsuceşti un robinet ca să-ţi vină apa caldă la bucătărie sau la baie;
– te deplasezi la locul de muncă, la cumpărături sau la distracţii cu tramvaiul, troleibuzul sau trenul iar în clădirile înalte foloseşti, la urcat şi coborât, liftul;
– la locul de muncă, foloseşti diverse echipamente şi instalaţii tehnologice;
opreşte-te puţin şi ia aminte: nici una din activităţile pomenite (şi câte ar mai fi de înşirat!) nu pot fi realizate decât pe seama consumului de energie!
Dar, până la consum, energia trebuie să parcurgă un drum lung şi anevoios, presărat tot timpul cu acţiuni de “extracţie” şi respectiv de “evacuare” în mediu a unor materii, concretizate în “impacturi negative” asupra mediului înconjurător!

Mai întâi este necesară producerea; energia (utilizată mai ales ca energie electrică) se produce în: centrale termoelectrice, pe baza forţei aburului rezultat prin vaporizarea apei în urma arderii combustibililor fosili (gaze naturale, petrol, cărbuni), în centrale hidroelectrice, pe baza forţei apei sau în centrale nuclearo-electrice, prin vaporizarea apei datorită căldurii degajate de fisiunea nucleară. În ultima vreme, cantităţi reduse şi discontinue de energie electrică se obţin din surse regenerabile (eoliene şi solare).
Centralele termoelectrice (CTE) ocupă suprafeţe de teren importante, mai ales cu depozitele de cărbune şi de zgură/cenuşă, consumă cantităţi importante de combustibili, apă şi energie electrică pentru pompe, ventilatoare şi alte instalaţii proprii. Cele care folosesc cărbuni inferiori şi păcură cu conţinut ridicat de sulf evacuează în atmosferă, prin coşurile de fum, emisii poluante gazoase şi pulberi. Pulberile, inclusiv cele rezultate din spulberarea haldelor de zgură şi cenuşă, au efecte – mai ales locale – asupra mediului înconjurător, emisiile de SO2 şi NOx contribuie la formarea ploilor acide, cu impacturi la scară regională, în timp ce emisiile de CO2 contribuie la creşterea efectului de seră la nivel planetar. Emisiile de CO, CO2, N2O, NOx afectează şi stratul de ozon. CTE mai pot produce accidental poluarea termică sau chimică a apelor de suprafaţă şi a solului.

Centralele nuclearo-electrice (CNE) exercită impacturi specifice, mai ales sub aspect de risc, prin emisii de gaze în atmosferă, evacuări de efluenţi lichizi şi depozitări de deşeuri radioactive solide.
Centralele hidroelectrice (CHE), inclusiv amenajările aferente acestora, deşi nu constituie surse de poluare, au impacturi complexe asupra mediului înconjurător. Se remarcă impacturi pozitive economice şi sociale, prin evitarea inundaţiilor, asigurarea folosinţelor, îmbunătăţirea căilor de comunicaţie şi favorizarea dezvoltării unor activităţi economice în zonă (agrement, turism, pescuit). Impacturile negative încep cu lucrările de organizare a şantierelor. În cazul acumulărilor mari sunt ocupate importante suprafeţe de teren din fondul agricol şi silvic şi sunt necesare strămutări care afectează populaţia din zonă. Amenajările hidroenergetice induc modificări în: morfologia cursului de apă, regimul debitelor şi transportul aluvionar, influenţând direct sau indirect flora, fauna sau chiar clima şi nivelul de seismicitate a regiunii. Cantităţi însemnate de emisii poluante în atmosferă sunt „înglobate” în materialele de construcţie a barajelor, digurilor, canalelor şi conductelor aferente.
Sursele regenerabile de energie (energia solară, eoliană etc.), deşi considerate adesea drept „curate”, exercită impacturi specifice asupra mediului, prin ocuparea suprafeţelor de teren, producerea de zgomote, afectarea zborului păsărilor, modificarea microclimatului zonei, energia înglobată în materialele construcţiilor şi instalaţiilor aferente etc.
Apoi, energia este transportată prin staţii de transformare şi linii electrice de transport, iar ulterior este distribuită la consumatori prin reţele electrice de distribuţie.
Reţelele electrice, bazate pe linii şi staţii electrice, pot afecta suprafeţe importante de teren agricol sau păduri (inclusiv flora şi fauna aferente) pentru traseele liniilor şi perimetrele staţiilor. De asemenea, pot prezenta potenţiale impacturi negative asupra mediului prin: scurgeri ale uleiului electroizolant din diverse echipamente, perturbarea sistemelor de radio, televiziune, telecomunicaţii, împiedicarea zborului păsărilor şi al aeronavelor.
La consumatori (industriali, casnici, terţiari), risipa şi consumul neraţional conduc implicit la majorarea impacturilor negative asupra mediului, determinate de sporul de producţie necesar. În consecinţă, trebuie să ne gândim foarte serios la resursele limitate ale Terrei, aşa cum am încercat să concluzionez în poezia de mai jos.

Energia şi natura

Azi, energie fabricăm,
Din apă, gaze şi cărbune,
Ceva mai nou o generăm,
Prin nucleară fisiune.

Apoi prin staţii şi reţele,
O dirijăm fără de fum,
La tensiuni, din toate cele,
Ce-s necesare la consum.

Efortul nostru permanent,
Nu-i bai să fie risipit,
Căci energia-i, concludent,
Produsul cel mai folosit!

Dar nu-i de-ajuns să strigăm „Ura!”,
Şi să exagerăm în toate.
Să nu uităm că şi natura,
Are resurse limitate!
 

Energia este vitală, practic, în orice domeniu al activităţii umane. Energeticienii, implicaţi în producerea, transportul şi distribuţia ei, au o mare răspundere în alimentarea tuturor categoriilor de consumatori, care trebuie realizată în condiţii maxime de siguranţă şi calitate. Totodată, energia constituie o adevărată avere naţională, care trebuie gospodărită cu grijă şi cu impacturi cât mai reduse asupra mediului.
Este mesajul celei de a doua poezii proprii.

Imnul energeticienilor

Tu ce izvorăşti din Soare,
energie dar zeiesc,
ce dai forţă şi mişcare
neamului cel omenesc,

Energie, stea vitală,
tuturor eşti de folos
ca o hrană ideală
ca un fagur’ luminos!

Refren:
Noi suntem Prometeii care “focul” l-am captat,
şi-apoi ca energie, către Lume-i transportat.
S-oferi servicii cât mai bune-n orice zi din an,
acesta fie-ţi crezul tău de energetician!

Energia, ce avere!
Risipită, ce păcat !
De acuma ni se cere
S-o producem mai curat,

Energia şi cu mediul
fraţi să fie-n legământ,
pentru a avea remediul
să salvăm acest Pământ!
 

Amprenta ecologică (Ecological Footprint) este un indicator care se calculează prin raportarea consumului uman de resurse naturale la capacitatea pământului de a le regenera şi se exprimă în hectare globale (hag). În prezent, în lume sunt disponibile 1,8 hag/persoană. Fiecare european utilizează însă 4,9 hag, iar un nord american, de două ori mai mult decât un european. Acest lucru este posibil însă numai prin diminuarea disponibilului de consum al locuitorilor de pe alte continente. Astăzi, umanitatea foloseşte echivalentul a 1,3 planete pentru a furniza resursele de care avem nevoie şi a absorbi deşeurile pe care le producem. Aceasta înseamnă că, acum, Pământul are nevoie de 1 an şi 4 luni pentru a regenera ce folosim noi într-un an. Scenariile moderate ale Naţiunilor Unite arată că dacă păstrăm aceeaşi rată de consum şi creştere a populaţiei, până în 2035 vom avea nevoie de 2 planete pentru a ne face faţă! Se impun semnale de alarmă, aşa cum încerc să emit în cea de a treia poezie a mea, care are un final optimist. Există, totuşi, cel puţin o soluţie pentru salvarea Terrei: consumul raţional de energie!

Semnal de alarmă!

Din “foamea” pentru energie,
Distrugem munţi, păduri şi ape,
Nu ne gândim la ce-o să vie,
Sau dacă Terra o să scape!

Distrugem munţi, păduri şi ape,
Ca să producem energie,
Dar iată, suntem pe aproape,
De-o iminentă tragedie!

Nu ne gândim la ce-o să vie,
Când poluarea se abate,
Şi tot cuprinde lumea vie,
Cu consecinţe agravate!

Pentru ca Terra chiar să scape,
Să ne gândim la ce-o să vie,
Să protejăm păduri şi ape,
Prin “raţională” energie!