FAȚA NEVĂZUTĂ A LUI ARSENIE BOCA

FAȚA NEVĂZUTĂ A LUI ARSENIE BOCA

Dintr-un început e bine a preciza că aceste rânduri sunt ”concepute” exact în perioada ”Săptămânii Mari”, iar personajul despre care veți citi mai jos, este nimeni altul decât cel cunoscut ca ”Sfântul Ardealului” de către drept credincioșii, din Ardeal, dar știut de marele popor, de drept credincioși ortodocși ca, părintele Arsenie Boca! Se prea poate ca, oarecum pe bună dreptate, unii dintre dumneavoastră să se întrebe de unde vine sursa acestui material și de ce am ales taman, acest nume al ortodoxiei românești?!
Răspunsul e unul, pe cât de direct, pe atât de frust: sursa materialului de mai jos este o carte aș numi-o ”document”, intitulată ” Avva Arsenie în oglinda lumii” scrisă de către Teofil Bradea, iar partea a doua a răspunsului stă în faptul că, abia ieșiți din întreg fenomen mistic numit ÎNVIERE, și exemplul despre care vorbim trebuie să fie unul pe măsură. (Ariciuc Corvin)

• Vinerea Creației-primul punct comun al istoriei
Cartea în sine, de la bun început țin a sublinia acest aspect, se vrea a fi o carte document atât despre viața monahală a tănărului mirean Zian Boca, dar și o frescă inedită, pictată cu ajutorul cuvintelor, dar și a documentelor vremii, fiind văzută prin ”ochii și urechile” sistemului poliției politice, al acelor vremuri (n.a- atât interbelice, dar și comuniste). Dintr-un început, se face o sclipitoare paralelă între ziua cunoscută ca ”Vinerea Creației” și ziua în care tânărul de doar 33 de ani a fost uns, în monahism. Așa se face că, apelând la puterea cuvântului, autorul precizează că: ”La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul… Apoi a zis Dumnezeu ”Să scoată pământul ființe vii… A făcut animalele și, spre seară, l-a făcut pe om”. Pentru ca, imediat să facă precizarea că: ”După ce s-a întunecat i-a mai făcut și pe comuniști, care trebuiau să le desfacă pe toate. La început se numeau Anania și Safira, mai târziu, Marx și Engels, iar în vremurile din urmă ne-am trezit toți comuniști.” Ca, mai apoi, Teofil Bradea să concluzioneze că: ”Vrănd-nevrând, am participat la construcția acestui turn babilonic, care trebuia să ajungă la talpa iadului”.
Și, tot ca un ”paradox mesianic”, al acelor timpuri întunecate, la aceeași vârstă, de doar 33 de ani, tânărul Zian Boca, a pășit pe povârnișul acelui infern. Așa aflăm și de o poveste personală al tânărului mirean Zian, și la care, la finalul acesteia se va creiona această interesantă paralelă a destinelor: unul uman, altul biblic: ”M-am întors în țară la 8 iunie 1938… În Vinerea Domnului, după Paștile anului 1939, am fost tuns în călugărie, primind numele Arsenie”. Pentru ca, la scurt timp să înțelegem că:”doar cu două milenii înainte, în Grădina Getismani, Fecioara își săruta Fiul care pornea să urce Golgota. Mai apoi, dincoace de ape, în Grădina Maicii Domnului, tânărul Zian va primi același sărut matern. Poate că, atunci s-au aruncat sorții și pe destinul său. Poate că știa ce urmează”.

• Viața părintelui – un lung șir de ”note informative”
Apoi, se intră direct în subiectul propriu zis al acestei cărți document, prin următoarea precizare: ”Prima informație a părintelui Arsenie Boca, datează din 5 iunie 1943”. Mai apoi, se face o binemeritată și importantă precizare, care spune că: ”în fața celor peste 1500 de pagini, cu note informative, precizăm că textele citate își vor păstra greșelile de tipar și de exprimare. Comentariile și explicațiile sunt minimale, pentru a da fiecăruia prilejul să judece și să înțeleagă după cum poate.” Ca, după această precizare să ne fie arătat și precizat parcursul teoretic al întregii cărți: ”plecăm din preajma venirii comuniștilor la putere, atunci când se punea problema hirotonirii sale, întru arhiereu, ca mai apoi să trecem prin momentul caterisirii și alungarii sale în lume, iar mai apoi să ajungem la anii grei de pribegie, atunci când aura sa de sfânt începe să pălească”. Iar, ca să nu ne lase fără un reper informațional, din lunga și tumultoasa viață a ”Sfântului Ardealului”, ne este arătată și prima ”Notă Informativă”: ”NOTA INFORMATIVĂ este redactată de șeful postului de jandarmi Sâmbăta de Sus și este adresată ”Legiunii de Jandarmi”, unde intră pe 11 iunie, cu numărul 643. Așa cum este menționat în josul paginii, informația este sigură. Din acea notă spicuim că: ”preutul Arsenie Boca dela această mănăstire este un înfocat legionar și credem că face parte din conducerea clandestină legionară, însă este foarte greu de prins fiind chiar sub scutul IPS Mitropolit Nicolae al Ardealului.”
Totuși cred că este bine de a face precizarea că, pentru acei ani, scurtul ”mariaj” dintre Antonescu și legionari se sfărșise încă din 1941, însă foștii guvernanți -legionarii- rămâneau încă o posibilă pârghie politică, pe care Hitler ar fi putut să o folosească. În această notă, până și autorul crede că :”acesta e motivul pentru care erau prigoniți cu îndârjire… dușmăniile personale se puteau regla sub această umbrelă”.

• Alte dovezi de urmărire polițienească-de data asta a celei comuniste
Iar perioada asta este doar începutul și nu prea aș dori a insista prea mult, pe tema acestei prime ”NOTE INFORMATIVE”. Poate chiar și de aceea, autorul ne propune un ”marș vioi”, prin documentele securității statului și ajungem undeva prin anii 50. Chiar la începutul acelor ani. Așa se face că, pe data de 12 februarie, apare o altă ”notă informativă”, dar care cuprinde informații distribuite de la București, către celebrele ”direcții regionale de Securitate”. În acestea se arătă că: ”Episcopul Nicolae Popovici și-a creiat o rețea de agenți și curieri pritre călugări, rețea care până de curând a fost condusă de către ARSENIE BOCA și în acest moment ar fi sub îndrumarea lui GHERONTIE GHENCIU, dela mănăstirea Lainici”.
La 18 și 27 aprilie, al aceluiași an se punea problema unui Episcop surghiunit, la mănăstirea Cheia. Și uite cum se face că, autoritățile vor cere și interogarea părintelui Boca, dar care fizic nu era la Cheia, cum și-ar fi dorit autoritățile, ci taman la „unitatea de muncă numărul 3, de la Canal”. Și iată, doar o parte din declarația Părintelui, cu acel prilej, dată autorităților: ”Cunosc pe Nicolae Popovici, de cănd mi-a fost profesor la Teologie, din Sibiu, în anii 1930-1933, dela venirea lui ca Episcop de Oradea nu l-am cercetat decât o singură dată în 1949, fiind trimis în misiune specială de IPS Patriarh Indirian, către ultimile resturi de călugări, greco-catolici din Beiuși, localitate pe teritoriul Oradiei. Dela depunerea lui din scaunul Episcopiei și mutarea lui disciplinară la mănăstirea Cheia- Prahova, nu l-am mai întâlnit. Deasemenea nu știu ce legături să fi întreținut cu călugări, sau alți oameni, pe timpul de când este destituit.”

• O posibilă protecție ocultă și din partea ”patriarhului roșu”, Justinian Marina?!
O altă problemă importantă a vieții neștiute a părintelui Arsenie și pe care autorul o atinge este și cea legată de o posibilă protecție, pe care unii o văd ca ”ocultă”, din partea Patriarhului, de atunci, Justinian Marina. Autorul își începe argumentația, printr-o întrebare, și azi actuală, și care este atât de directă:
”Să aibă clericii o genă a conspirației și, în același timp, și una a supunerii?”. Iar, ca prim argument, se încearcă a se face un portret robot a ”patriarhului roșu”: ”Justinian Marina a făcut acea înlănțuire logică care pleca de la preot și ajungea la Hristos, prin euharistie, dar tot el e persoana care a crezut în comunism și a riscat adăpostindu-l pe evadatul Gh. Gheorghiu Dej”.
Într-o altă notă a Securității Statului comunist , din data de 12 mai 1950 se arăta că: ”Patriarhul a avut o neînțelegere cu tov. Ministru Stoian Stanciu, în legătură cu scăderea unui post de inspector patriarhal, din bugetul statului.”
Revenind însă la protecția pe care Patriarhul Marina o acordă părintelui Arsenie, Bradea evocă și momentul în care, la ministrul Cultelor a ajuns și o delegație de creștini, care cereau eliberarea sa. Așa se face că, între conferințe și misiuni creștine, ”patriarhul roșu”a încercat să ia apărarea părintelui Boca, însă cu o voce scăzută în fața autorităților. Căci, nu-i așa, erau anii 50, care nu erau niște ani taman liniștiți. Marina a scris în susul scrisorii sale, cu stiloul următoarele: ”Domnului ministru Teohari Georgescu-cu rugămintea de a găsi o soluție pentru liniștirea spiritelor, nu numai în sânul Mănăstirei, ci și în rândul credincioșilor din Transilvania, unde arsenie are mii de adepți. Arsenie este la Canal-Cernavodă. Dacă va fi arestat- noi putem să confirmăm anticipat- că miile de credincioși-adepți ai lui arsenie-vor porni spre Cernavodă.”

• Deportarea-instrument de teroare comunistă
Exact în acea perioadă, regimul comunist mai scoate la iveală și un alt instrument de tortură, de aparentă legalitate: deportarea. Așa se face că, după Hotărârile Consiliului de Miniștri, din data de 15 martie… se ”lasă la latitudinea ministrului de interne (în acel moment Teohari Georgescu), mutarea din orice localitate a persoanelor care, prin manifestările ostile față de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în RPR. Celor mutați li se va stabili domiciliu obligatoriu, în orice localitate”. Iar acest lucru, va fi foarte bine punctat de către regimul comunist de atunci. Iar, în noaptea de Rusalii, peste 40.000 de oameni au fost deportați în Bărăgan. Dar, pe 19 martie, pe numele părintelui Boca, apare o altă ”notă informativă”, care decide arestarea sa, pentru delictul ”adăpostirii fugarului Antonie Plămădeală”. În acel document se arăta că: ”privitor la numitul ieromonah ARSENIE BOCA, dela Mănăstirea Prislop (Hunedoara)-încadrat pe termen de 12 luni în UM, aceasta înaintează copia unei note prin care se semnalează că, la Mrea Prislop există un călugăr despre care se spune că face minuni și unde populația se deplasează în pelerinagii.” Cu toate aceste așa zise delicte, se prea poate ca, atât acestea, dar mai ales minunile de care se tot făcea vorbire să nu fi fost atât de grave și nici atât de mari, căci, până la urmă i se va stabili doar jumătate din pedeapsa cerută, de către un anume colonel Birtaș.

• Necunoscute sunt căile comunismului
Înainte a aborda acest ultim punct al „feței nevăzute” a Părintelui Arsenie îmi fac datoria morală să precizez că, Antonie Plămădeală va deveni Mitropitul Ardealului, mulți ani după și îi va purta o recunoștință directă omului, dar și monahului Boca. Interesant, dar și paradoxal este și faptul că scoaterea de sub ”supraveghere informativă” a venit abia la data de 28 septembrie 1989! Exact, cu două luni, înainte ca, ”avva”Arsenie Boca să treacă la cele veșnice. Și oricum, așa cum aveau să recunoască până și organele de securitate, starea fizică, a părintelui era una vizibil deteriorată.
Revenind la carte, cred că aceasta, pe de-a întregul ei este pe cât de dură, la adresa regimurilor totalitare, pe atât de șocantă vis a vis de grozăviile la care erau supuși adevărații slujitori ai Domnului. Azi, observăm că se tot face tam-tam, pe tema colaborării, sau non colaborării cu regimul comunist. Dar, după ce veți răsfoi această carte vă veți putea da și singuri seama, de acest ”ADEVĂR” atât de uitat de marea majoritate: și anume că ”necunoscute sunt căile comunismului”.
Am să vă propun ca, în loc de oricare altă concluzie să încheiem cu următoarele cuvinte, ale lui Teofil Bradea, despre ideea mai sus menționată: ”ținând invers cărțile de istorie, aceștia încercau încercau să-i lege pe oameni de glie, ca-n Evul Mediu. Pe asemenea vremuri, nobilul se numea ”ȘEF DE POST”, iar oamenii lui…”MILIȚIENI”. Țara întreagă era o mare închisoare, în care unii aveau regim semideschis, iar alții stăteau în lanțuri.”