FEMEIA PREZENTĂ ÎN MUZICA UȘOARĂ ROMÂNEASCĂ

Întotdeauna de 1 și 8 martie ne amintim cu drag de mamele, soțiile, fiicele, surorile, prietenele noastre, făcându-le complimente și cadouri, arătându-le iubirea și prețuirea de care se bucură. De fiecare dată când facem aceste gesturi, fredonăm (în gând, sau cu voce tare) refrene nemuritoare precum „Femeia, eterna poveste”, „Zaraza” sau „Iubesc femeia”…

Fără îndoială, în muzica ușoară românească din toate timpurile, de departe cele mai abordate teme sunt iubirea și femeia, tratate de regulă laolaltă, întrucât cu greu aceste subiecte pot fi separate, mai ales în cântec. Aproape că nu există melodie românească, îndeosebi din genul șlagăr care să nu cuprindă în versurile sale referiri la dragoste sau la femeie, ori la amândouă deopotrivă. Căci compozitorii, textierii, interpreții din toate generațiile au cântat în muzica lor acest sentiment nobil care este iubirea și această ființă dragă – femeia.

O retrospectivă completă în care, în prim plan, se află femeia, este aproape imposibil de făcut având în vedere imensitatea de cântece în care se vorbește la superlativ despre sexul frumos. În pofida acestui ș pp impediment, am încercat să aleg din multitudinea de piese de acest fel, pe criterii mai degrabă subiective (aprecierile personale) evocarea celor mai semnificative, intrate în conștiința publicului, fredonate la toate petrecerile și evenimentele frumoase din viața românilor.

Romantica perioadă interbelică a fost prolifică în materie de melodii închinate femeii iubite, spectacolele de revistă ale Companiei „Cărăbuș” a lui Constantin Tănase ori de la Teatrul „Alhambra „ „ ” fiind nelipsite de asemenea piese. Marii cântăreți ai epocii Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez, Zavaidoc și alții se întreceau în lansarea de șlagăre care să atragă publicul și pe impresarii vremii.

În afara melodiilor nemuritoare g p ș pp g menționate în introducere, din această perioadă ne-au rămas piese de mare succes precum: „Fetițele din București”, „ Îți mai aduci ț aminte, doamnă?”, „Vecina mea de vizavi”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?”, „Adio doamnă! „ „ ”, „Țărăncuță… țărăncuță” etc.

După război, în anii ’50-’60, a continuat cântarea femeii de către compozitorii și interpreții care au încântat generații întregi de iubitori ai muzicii ușoare românești. Și în perioada ceaușistă (1965-1989), când propaganda de partid și cenzura ideologică s-au înăsprit substanțial, creația muzicală având la bază tema femeii iubite nu a rămas mai prejos, fiind compuse și cântate noi șlagăre de mare valoare și popularitate. Nu a existat solist în vogă din epoca comunistă (Margareta Pâslaru, Marina Voica, Corina Chiriac, Angela Similea, Mirabela Dauer, Gică Petrescu, Aurelian Andreescu, Dan Spătaru, Mihai Constantinescu, Alexandru Jula etc), care să nu aibă în repertoriu melodii de acest fel. De precizat că, deși propaganda oficială nu admitea decât cântarea unei singure femei – academician de reputație mondială – muzica ușoară a depășit această barieră politică și, în cadrul Festivalului de la Mamaia, spectacolelor de la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, Cenaclului „Flacăra” și altor manifestări cultural-artistice, șlagărele dedicate femeii și iubirii au pătruns în inimile românilor, îndulcindu-le traiul.

Din sumedenia cântecelor de acest fel ale perioadei comuniste, rămase definitiv în patrimoniul cultural românesc, exemplificăm: „Ți-am
luat un mărțișor”,„Astăzi e ziua ta „ „ ”, „Măicuță îți mulțumesc”, „Mulțumesc, iubită mamă”, „Domnișoară „ ”, „Fata din vis”, „Fetele cu ochi albaștri”, „Soția prietenului meu” etc.

După Revoluția din decembrie 1989 și până în prezent, ca urmare a schimbărilor multiple survenite în mentalul colectiv, melodia românească a căpătat noi valențe și dimensiuni, afirmându-se îndeosebi manelele și muzica de cartier, în care predomină ritmul și textul vulgar și licențios. Cu toate acestea, muzica ușoară de calitate nu a cedat în fața prostului gust, remarcându-se noi compozitori și interpreți (Loredana Groza, Mădălina Manole, Ileana Șipoteanu, Gabriel Dorobanțu, Cătălin Crișan, Ovidiu Komornik, Ștefan Bănică Jr, Fuego, Raoul etc) iar tema femeii iubite a rămas în centrul atenției publicului. De mare succes s-au bucurat șlagăre precum: „Te rog zâmbește, fată frumoasă”, „Fată dragă”, „Frumoasa mea”, „Ești mireasa vieții mele „ „ ”, „Te iubesc, femeie”, „Am albit de dorul tău”, „Sărut femeie mâna ta”, „Jos pălăria „ „ pentru femei” etc.

Din păcate, pe fondul liberalizării și proliferării mitocăniei și grosolăniei, au apărut în ultimul timp și numeroase cântece în care se ia în derâdere femeia, este insultată și batjcorită, scoțându-se în evidență defectele și comportamentele negative ale unora, de infidelitate, prostituție și moravuri ușoare (vezi celebrele melodii ale lui Mărgineanu „Mă iubește femeile” sau „Femei, femei – e plină lumea de nebune…!”), care atentează însăși la educația tinerei generații.

Vremurile sunt în profundă prefacere ca și muzica de altfel, care evoluează către noi genuri, mai mu lt sau mai puțin agreabile.

Femeia rămâne însă în atenția iubitorilor și slujitorilor muzicii ușoare românești ca permanentă sursă de inspirație și admirație, așa că, așteptăm în continuare, noi melodii grozave care să completeze paleta largă a șlagărelor românești dedicate sexului frumos și îndrăgit.

HORAȚIU MĂNDĂȘESCU