FEMEIA ZILELOR NOASTRE – ACEEAȘI „ ETERNĂ POVESTE”

FEMEIA ZILELOR NOASTRE
– ACEEAȘI „ ETERNĂ POVESTE” –

MARTIE este luna de primăvară mult așteptată în care ”sexul frumos”, din Romînia ( și de pe alte meleaguri ), indiferent de vîrstă, pregătire intelectuală, sau condiție socială, este sarbatorit și gratulat, pe merit sau, din obișnuință. Mai întai de MĂRȚISOR (devenit actualmente o chestiune mai degrabă de marketing), apoi de 8 MARTIE, mamele, soțiile, fiicele, colegele și prietenele din București, dar și din țară sunt omagiate și recompensate cu diferite daruri materiale și spirituale.
Este normal să fie așa, Femeia fiind cea care dă viată, alăptează, crește, educă și îngrijește copiii, ține casa și gospodăria, iși sacrifică propriile interese și plăceri. Și, in plus, muncește cot la cot cu bărbatul. Pentru familie și urmași. Numai un rău voitor, poate nega, sau subestima aceste merite incontestabile care o fac iubită și căutată!
Desigur, există și indivizi misogini și agresivi pe care îi intălnim adesea prin diverse medii, îi mai auzim și la televizor și care minimalizează rolul ei în societate. Aceștia nu reprezintă însă decăt o minoritate nerelevantă. Marea majoritate a romănilor, de oriunde si dintotdeauna iubesc femeia, o venerează și o cîntă în melodii, poezii și opere de artă memorabile.
Șlagăre nemuritoare, precum “Femeia… Eterna Poveste”, de Ion Mănzatu (cel care a fost lansat de către un alt mare textier și compozitor, Titi Botez) dar și inegalabila melodie “Îți mai aduci aminte Doamnă?”, compusă de Ionel Fernic, pe versurile lui Cincinat Pavelescu (lansat de nimeni altul decăt de Jean Moscopol), căt mai ales nemuritoarea melodie “Iubesc Femeia” a cărui muzică și partitură scrisă aparțin aceluiași Ionel Fernic (care a fost lansată în inimile noastre, ale tuturor, de către fermecătorul Cristian Vasile). Toate aceste melodii, mai sus menționate au fost interpretate cu măiestrie de către acești nemuritori ”trubaduri”, ai perioadei interbelice. Fiind mai apoi preluate, reorchestrate și cîntate și-n prezent de marile voci ale scenei romanești. Toate acestea dovedesc încă o dată, prețuirea și simțămintele noastre, ale tuturor, pentru “sexul frumos”.
Frumusețea femeii nu este dată doar de trăasăturile ei fizice și natural(eventual ajustate) date de coordonatele esttetice și măsurabilă, căt mai ales de însușirile ei lăuntrice, de sorginte divină, care o fac atractivă și dorită, iar calitățile ei spiritual, de familistă, gospodină și iubitoare, le surclasează pe cele ”materiale”determonănd să fie apreciată, respectată și adorată, inclusive din nevoia de a fi prezentă langă noi, alături.
Astăzi, cănd în lume femeile și-au căpătat independența meritată și se bucură de libertățile cuvenite, milităm pentru drepturile lor, pentru necesitatea de a fi vesele și mulțumite. Căci, indubitabil, bucuriile și satisfacțiile lor se răsfrăng benefic asupra tuturor și mai cu seamă asupra soților, copiilor și părinților lor.
Ce bine ar fi ca, vorba maestrului, Alexandru Lulescu, spusă de nenumărate ori, pe scena teatrului de revistă ”C.Tănase” să devină într-o bună zi realitate: ”în fiecare zi să le sărbătorim cu căntec și șampanie, pe frumoasele doamne și domnișoare, soții, mame, soacre, fiice, prietene… oferindu-le cu drag flori și iubire, iar ele să ne răsfețe cu măngăieri, dragoste bucate alese, cum numai ele știu a face..!”

Horațiu Măndășescu