FLOTILA ARTISTICĂ ALBASTRĂ LA „SALONUL DE IARNĂ”

Pentru acest număr, subsemnatul și-a permis a scrie despre o „expoziție eveniment” care s-a derulat pe tot parcursul lunii trecute (3-25 februarie), intitulată „Salonul de iarnă” și care a avut loc la Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, de pe strada Calderon, numărul 39. Evenimentul a fost organizat de către gruparea artistică „flotila albastră”, care continuă a exista în cadrul „Ligii Navale Române”- filiala București. COJOCARU VERGIL – COVER membru UAPR, membru UZPR

Încă de la primul contact cu exponatele aflate pe simezele centrului cultural „Mihai Eminescu” s-a simțit grandoarea cromatică, prin care arta plastică contemporană românească, creează și păstrează pe bucata de pânză, carton, ori hârtie… „amintiri” sub formă de peisaje, flori, portrete, naturi statice, compoziții reale, sau imaginare, exact ca o manifestare a virtuților compoziționale, desen, culoare a unor artiști plastici de toate, dar mai ales pentru… toate gusturile, dar și pregătiri profesionale, care pictând ne arată tuturor celor prezenți, publicului iubitor de artă și frumos că pot gândi ce vor și vorbesc ceea ce gândesc, totul ca pe o obligație socială.

Fiecare tablou expus, pare că trăiește viața intimă a artistului plastic. Simțim toată căldura umană, care prin bunătatea sufletului reușește să topească orice invidie profesională.

Adevărați „matrozi”, care prin curajul lor, artistico-plastic, înfruntă nestatornicele valuri, furioase ale „mărilor și oceanelor” produse de critică, să recunoaștem adeseori nedreaptă.

Cu mai mult timp, în urmă, citeam într-o publicație, un articol despre o expoziție de pictură, deloc mobilizator. Dar, care prin forma sa poetică, îmi plăcu foarte mult. Pe autor, l-am uitat, însă spusele domniei sale m-au impresionat la modul superlativ. Nu rețin, pe moment, chiar întocmai cum sunau, dar am să-ncerc a le reda, fie și aproximativ, tocmai pentru aceia dintre dumneavoastră, care au „urechi de auzit”: „Pereții galeriilor aveau un aer de provincialism raional,  obosit și plictisitor, anti coloristic și anti compozițional. Un fel de baltă stătută, în care peștii se întrec în bătălia soarelui, defilând în fața broaștelor orăcăitoare, într-o veselie molipsitoare, râzând de începătorii în ale artelor plastice, care singuri se consideră că ar avea dimensiunea mării, sau a oceanelor…”

Subsemnatul nu și-ar permite niciodată să afirme despre un coleg de al nostru, așa ceva, deși nu toți au calitatea artistică, tot așa cum, prin cuvinte deosebite și fraze frumoase și atent potrivite îi pot ridica în „slava cerului”. Mulți colegi de ai mei, ca vorbitor mă consideră un „înțelept”, poate și pentru simplu fapt că, acest înțelept îi apreciază pe toți, pentru că, în fiecare artist plastic expozant, eu unul văd întotdeauna ceva bun! Membrii artiști plastici ai flotilei
albastre „îmbarcați” în Liga Navală Română, dar și prieteni susținători, poate viitori membrii, dar și colegi înzestrați cu talent, inteligență și imagine plastică, nu se vor putea poticni nicio dată și nici nu vor putea „prinde” rugina uitării.

De asemenea, la această „Expoziție Eveniment”, la inaugurarea ei a luat cuvântul, ca și invitată specială și colega noastră, Doina Bârcă -secretarul literar al revistei „Independența Română”, care a mulțumit sincer pentru invitația adresată și a lansat un „apel” spre frumos și gingășie, în primul rând prin apariția multora dintre semnatarii acestui vernisaj colectiv, în paginile revistei noastre!

În artă, indiferent de ramura artistică abordată, nicio dată fericirea aprecierii nu l-a urcat pe artist atât de sus, încât să nu aibă nevoie de un prieten. Noi, publicul dumneavoastră putem fi acel prieten, pe care fiecare artist plastic și-l dorește. Ceea ce vede un artist plastic, în virtualitatea sa, creațiile sale plastice ne pot arăta, o altă realitate prinsă în contururile cromaticului, atât prin desen și compoziție, cât și pe pânză, carton și hârtie.

Fără falsă modestie simt că am depășit cu mult „răbdarea” domniilor voastre și de aceea am să enumăr mai jos, în ordinea prezentării tablourilor, pe cei care ne-au bucurat simțurile, în ale artei plastice și bunului gust: Micu Flaviu, Mihai Ecaterina, Ionescu Doina, Vâlsănescu Elisabeta, Alexe Cristina, Novac Dorina, Istrate Cristina, Rotaru Mihaela, Novac Daniela, Iatan Michaela, Prini Adelmo, Dăbuleanu Maria, Atena Corlăteanu, Aura Strugaru, Doriana Habian, Hodor Maria, Zonia David, Valentin Baban, Atanasiu Georgeta, Brescan Marcel, Năsturaș Marin, Arety Candide Dinulescu, Iancu Antoaneta, Luminița Stoican, Romulus Harda, Gh. Pintilie, Platon Mariana, Marin Gabriel, Dumitrescu Marian, Stroe Alicsandrina și cu voia dumneavoastră, ultimul, dar nu cel de pe urmă, subsemnatul, Cojocaru Vergil – Cover.

Iar ca încheiere la prezentarea mea „sine-die” consider că, spre deosebire de politică, care dezbină oamenii, arta îi adună și-i unește. Indiferent cum gândesc artiști plastici și indiferent cum aștern culoarea pe pânză, eu unul cred că între artiștii plastici există o consolidată înțelegere, prietenie și apreciere, bazată în cele mai multe cazuri pe un respect reciproc.

Două cuvinte care încep cu aceeași literă „P”: politician, sau plastician, dar totuși câte diferențe majore există între ele! Văzând această realitate nu poți să nu cugeți în a ta sine, ca mai apoi să-ți recunoști, e drept amar: „deși sunt croite cu aceeași literă, la început, totuși una înseamnă război, iar cealaltă… pace. Și uite cum, avem de fiecare dată, fără să știm, transpunerea cărții cu același nume…”