FORȚELE AERIENE-Securitatea de dincolo de nori

Forțele Aeriene sunt cele mai tinere formațiuni militare din cadrul categoriilor de forțe ale Armatei României. Când se vorbește despre forțele aeriene, toată lumea se gândește la destoinicii și curajoșii piloți de avioane de luptă, însă complexitatea apărării spațiului aerian al țării necesită multe alte componente și categorii de armamente: aviația de vânătoare și bombardament, aviația de transport, unitățile de elicoptere, sistemele de cercetare aeriană și de apărare antiaeriană (AA), unități de radiolocație, geniu, baze de antrenament și de formare și multe altele care țin de sistemul complex de logistică.

Aparatele de zbor, care au avionică din ce în ce mai futuristă și aliaje revoluționare, cu motoare care dezvoltă viteze de neimaginat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, radarele din dotarea aeronavelor, radarele de la sol, sistemele de armamente și complexitatea munițiilor și a armamentelor (rachete cu sisteme din ce în ce mai inteligente pentru creșterea acurateții lovirii țintelor și reducerii victimelor colaterale), sistemele AA, toate acestea încorporează cele mai înalte și mai noi tehnologii pe care umanitatea le-a produs, din păcate în scop distructiv.

Pentru a avea o capacitate militară superioară și modernă de apărare a spațiului aerian al țării trebuiesc efectuate investiții considerabile. De aceea, forțele aeriene sunt considerate ca fiind cea mai costisitoare componentă a Armatei României, datorită necesității adaptării permanente la noile cerințe operaționale din spațiul aerian.

În prezent, Forțele Aeriene Române apără spațiul aerian naţional şi este implicată, prin statutul României de membră a NATO, în acțiuni comune de apărare a spaţiului aerian al alianţei. Cu caracter permanent, structurile de conducere se preocupă de operaţionalizarea şi menţinerea forţelor şi mijloacelor aeriene în stare de operativitate, sprijină celelalte categorii de forţe ale Armatei şi participă la rezolvarea situaţiilor de urgenţă şi intervenţie în sprijinul autorităţilor civile, precum şi la îndeplinirea angajamentelor internaţionale.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni, în compunerea forţelor aeriene, se regăsesc: Statul Major al Forţelor Aeriene, cinci baze aeriene, o brigadă de apărare antiaeriană, o brigadă de cercetare, supraveghere şi recunoaştere, un grup aerian destinat operațiilor speciale, o bază de sprijin logistic și instituții și unități militare de învățământ și formare profesională. Dezideratul Forțelor Aeriene este să devină o putere cu un grad sporit de interoperabilitate, având capabilități transformate radical, în măsură să realizeze un pachet de forțe multifuncționale, apte să răspundă unei game largi de obiective, corespunzătoare situațiilor de criză și conflict.

În acest sens, România a achiziționat noul tip de avion de luptă multirol F-16, care să înlocuiască aparatele de tip MiG-21 Lancer din dotare și și-a dezvoltat capacitatea de transport aerian a trupelor prin achiziționarea aeronavelor de transport C-130 Hercules și C-27 Spartan. În acest mod, Forțele Aeriene au reușit cu succes să-și îndeplineascã misiunile asumate, cu respectarea cerințelor operative și a normelor de navigație pe rute aeriene internaționale, transportul aerian strategic fiind cel care a fãcut dovada faptului că Armata României este capabilă să-și susțină, prin resurse proprii, forțele dislocate în teatrele de operații.

Evoluția Forțelor Aeriene Române, care au fost reprezentate în principal de aviația militară a Armatei Române, începe la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul României, și odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. Astfel, în 1910 acesta a realizat primul avion, în 1911 au fost brevetaţi primii ofiţeri ca piloţi, în 1912 s-a creat prima şcoală de zbor, iar în 1913 a apărut prima lege de organizare a aeronauticii române. Apoi, în 1915 s-a înfiinţat Corpul de Aviaţie și a fost pus sub conducerea locotenentului-colonel Constantin Găvănescu.

Astfel, aviaţia militară a devenit o armă de sine stătătoare pentru că, până la această dată, ea fusese considerată o specialitate a geniului. În anul 1916 s-a înfiinţat o altă componentă importantă a forțelor aeriene: artileria antiaeriană română. Corpul de artilerie antiaeriană se afla în subordinea Cetăţii Bucureşti şi consta în special din cadre şi trupă de artilerie de fortificaţii, având tunuri adaptate de către ofițeri români pentru trageri antiaeriene. Artileria antiaeriană română a intrat în luptă, pentru prima dată, în noaptea de 15/16 august 1916, cu ocazia primului bombardament german asupra Bucureștiului efectuat cu un aparat zeppelin care venea de la baza Iampol din Bulgaria. În 1917 aviația a participat la marile bătălii purtate de armata română în sudul Moldovei (Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz) îndeplinind misiuni de cercetare din aer, atac asupra poziţiilor inamice, vânătoare şi apărare antiaeriană.

În zilele premergătoare realizării Marii Unirii, guvernul de la Iaşi a dorit să contacteze liderii politici ai românilor din Transilvania pentru un schimb de informaţii. În acest sens s-a decis ca un avion militar să decoleze din Moldova şi să aterizeze la Blaj. Misiunea a fost încredinţată locotenentului Vasile Niculescu şi căpitanului Victor Precup şi a avut loc la 10 noiembrie 1918. Revenind, în ziua următoare, în Moldova, cei doi ofiţeri români au adus vestea că peste o săptămână urma să se întrunească Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în vederea proclamării Unirii cu Ţara.

Anii ’20 au aparținut celei de-a doua generaţii de aviatori şi artilerişti antiaerieni români. Au apărut flotilele aeriene şi regimentele AA. La 1 ianuarie 1924 aeronautica s-a transformat în categorie de forţe, fiind pusă sub autoritatea Inspectoratului general al aeronauticii. În perioada de început a acestui comandament a fost introdusă uniforma de aviaţie, distinctă de celelalte arme.

Abia în 1930, Regele Carol al II-lea a introdus uniforma albastră (gri-bleu) și, o dată cu aceasta, au apărut gradele purtate la veston numai pe mânecă cu galoane galbene din care ultimul are un ochi în formă de romb (simbolizând „turul de pistă”). În anul 1936 s-a înfiinţat Ministerul Aerului şi Marinei, cea mai înaltă formă de autonomie pe care au avut-o în istoria lor aviaţia şi marina. Prima personalitate care a ocupat funcţia de ministru a fost comandorul (r) ing. Radu Irimescu, veteran al Primului Război Mondial. Acesta a fost desfiinţat în septembrie 1940. Una dintre cele mai importante realizări ale acestei perioade a fost avionul I.A.R.-80, proiectat şi fabricat la I.A.R. Braşov.

A fost principalul aparat de vânătoare al aviaţiei române în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi a luptat cu succes în campaniile din 1941-1942, în bătăliile din Basarabia, Odessa şi Stalingrad. Deşi din 1943 a început să fie depăşit de tipurile noi de avioane din înzestrarea adversarilor României, I.A.R.-80 a fost folosit până la sfârşitul războiului. Între anii 1941 şi 1945, aviaţia şi artileria antiaeriană române au participat la toate campaniile purtate de armata română în cel de-al Doilea Război Mondial: Frontul de Est (1941-1944), Apărarea Teritoriului Naţional (1941-1944) și Frontul de Vest (1944-1945). Tot în anii celui de-al Doilea Război Mondial, româncele cu brevet de aviator care au dorit să ia parte la efortul românesc de război au fost încadrate într-o escadrilă sanitară care, având avioanele vopsite în alb, a fost denumită de jurnalişti „Escadrila Albă”.

Această subunitate aeriană sanitară se înfiinţase în cadrul Aviaţiei civile, în iunie 1940, la sugestia Marinei Ştirbey, care văzuse ceva asemănător în timpul unui raid aerian din 1936 în zona Scandinaviei. Printre femeile pilot care au făcut parte din această escadrilă au fost Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Smaranda Brăescu. Între anii 1951 şi 1960, Forţele Aeriene Române au trecut la înzestrarea modernă, specifică etapei postbelice. În acest deceniu, în cadrul unităţilor sale au apărut avioanele cu reacţie, elicopterele, staţiile de radiolocaţie şi rachetele sol-aer. Primul zbor pe un avion de luptă cu reacţie a avut loc pe aerodromul Ianca, la 26 iunie 1951, fiind executat de maiorul Aurel Răican, comandantul Regimentului 14 cu un avion de tipul Iak-23. Avionul MiG-21 a intrat în înzestrarea Forţelor Aeriene Române în anul 1962, iar primele avioane de acest tip au înzestrat o escadrilă din Regimentul 91 Aviaţie Vânătoare de la Deveselu.

Între anii 1971 şi 1985 piloții militari români au zburat pe prototipurile mai multor aeronave create de industria aeronautică română pentru Forţele Aeriene (elicopterele IAR 316 și IAR 330, avionul de şcoală faza I IAR 823, avionul de atac la sol IAR 93 şi avionul de şcoală cu reacţie IAR 99). 24 dintre aeronavele fabricate în România (12 IAR-823, 6 BN-2 şi 6 IAR-316) au fost cumpărate de Angola şi folosite în cadrul Şcolii de zbor pe care românii au creat-o la Negage în anii 1981-1982 (a fost singura misiune întrun teatru de operaţii al Forţelor Aeriene Române în anii comunismului). Între 14 şi 22 mai 1981, a avut loc misiunea Soiuz-40, la care a participat şi cosmonautul român cpt. ing. Dumitru Prunariu. Împreună cu Leonid Popov a realizat 22 de experimente ştiinţifice, majoritatea fiind de concepţie românească, cu aparatura realizată în Romania.

Lansarea a avut loc în seara zilei de 14 mai, la ora 20:16, ora Bucureştiului, de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan. După evenimentele din 1989, Forțele Aeriene Române au trecut printru-un amplu proces de reformă și modernizare în conformitate cu ambițiile României de aderare la NATO și UE. Astfel, în 1993 s-a înfiinţat Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, devenit apoi, în anul 2000, Statul Major al Forţelor Aeriene. În anii următori, capacitatea de luptă a Forţelor Aeriene Române a fost îmbunătăţită prin programe de modernizare a tehnicii existente (astfel, au apărut MiG-21 LanceR, IAR-99 Şoim şi IAR 330 Socat), dar şi intrarea în înzestrarea a unor sisteme noi: avioanele C-130 Hercules şi C-27J Spartan, rachetele sol aer Hawk, radarele FPS-117 şi TPS-79 Gap Filler.

Începând cu anul 2005, Forţele Aeriene Române au îndeplinit misiuni în diverse teatre de operaţii: Althea (Bosnia, 2005), KAIA (Afganistan, 2006 şi 2011-2012), Baltica 07 (Ţările Baltice, 2007). În anul 2013 guvernele român şi portughez au semnat contractul prin care România achiziţiona 12 aeronave multirol F-16. Primul grup de militari români a ajuns în Portugalia la 30 septembrie 2014 şi a început pregătirea la Baza Aeriană 5 Monte Real. Un moment istoric pentru Forțele Aeriene Române a fost data de 29 septembrie 2016 când, de la această bază au decolat spre România şase avioane F-16. Avioanele au zburat în celulă până la Aviano, unde au realizat o escală pentru alimentare, după care au decolat a doua oară către România.

La intrarea în spațiul aerian al României au fost interceptate de avioanele MiG-21 LanceR, după care avioanele F-16 au aterizat în siguranță la Baza 86 Aeriană de la Borcea. În luna noiembrie alte 3 avioane F-16 au sosit în bază, iar ultimele 3 au sosit în septembrie 2017. În perioada 27 februarie – 2 martie 2017, piloții Escadrilei 53 Aviație Vânătoare au executat pentru prima dată pe teritoriul național, misiuni de realimentare în aer a avioanelor F-16, operațiune realizată cu un avion cisternă KC-135 Stratotanker din Aripa 100 Alimentare în Aer, aparținând Forțelor Aeriene Americane din Europa. Misiunile s-au executat la înălțimi de 7000 – 10000 m, pe timp de zi și noapte.

În 21 noiembrie 2017 plenul Camerei Deputaților a adoptat proiectul de lege pentru realizarea „Capabilității de apărare aeriană cu baza la sol” aferentă programului de înzestrare esențial „Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM)”. Sistemele Patriot au intrat în dotarea Armatei României în a doua parte a anului 2019, iar primul sistem a fost operațional la jumătatea anului 2020. Începând din 29 martie 2019 România execută Serviciul de Luptă Permanent (SLP) sub comandă NATO, acesta transformându-se în Serviciul de Luptă- Poliție Aeriană (SL-PA). Misiunea Poliției Aeriene este pentru apărarea spațiului aerian național, prin interceptarea aeronavelor care pătrund pe teritoriul național fără autorizație, iar prin extensie a ariei de protecție, SL-PA poate interveni și în spațiul național al țărilor NATO, al cărei teritoriu este în responsabilitatea României.

Valorile fundamentale ale personalului din cadrul Forțelor Aeriene Române sunt integritatea, devotamentul și tenacitatea. Piloții, ofițerii de stat major, cei de la coordonarea și conducerea zborului, militarii din zonele de mentenanță și întreținere, armurierii, operatorii sistemelor AA și ai radarelor, meteorologii, profesorii și instructorii din centrele de pregătire și academii și toți ceilalți care fac parte astăzi din Forțele Aeriene Române sunt ghidați de aceste valori și sunt dedicați misiunii lor de apărare a spațiului aerian național asigurând tuturor românilor securitatea de dincolo de nori.

Col.(r) Antonio Marinescu