FULGERUL GLOBULAR, UN FENOMEN MISTERIOS?

FULGERUL GLOBULAR,
UN FENOMEN MISTERIOS?

Nicolae Tesla, fizicianul care a dezvoltat curentul alternativ şi care a produs fulgere globulare în laborator, scria în 1904: „Nu am văzut bile de foc, dar am determinat modul în care se formează şi am reuşit să le produc artificial”. Am văzut un fulger globular! Aşa cred… Şi nu mint… Poate şi dumneavoastră aţi văzut…
Călătoream cu avionul spre Paris, când un globuleţ incandescent, foarte mic, în urma lui având ca „trenă” un fir subţire luminos, mi-a trecut pe lângă cap, îndreptându-se spre peretele paravan ce depărţea cabina pasagerilor de oficiul însoţitorilor de bord. Nu a fost însoţit de niciun zgomot, nu a fost urmat de nicio avarie, a dispărut pur şi simplu. Dar curiozitatea mea nu a dispărut.
Aşa că, am căutat şi am aflat câteva explicaţii despre acest fenomen, considerat de unii chiar misterios, pentru că fenomenul este foarte dificil de studiat, de explicat formarea, structura şi mişcarea lui.
Fenomenul „fulgere globulare”, această rară manifestare a electricităţii naturale, este studiat de trei sute de ani, fiind adunate mii de mărturii. În ultimul timp, fulgerele globulare au fost asociate chiar şi fenomenului OZN, datorită mişcărilor nerectilinii.
Există multe teorii asupra naturii fulgerelor globulare, dar cea mai cunoscută spune că ele sunt nişte bile de plasmă, care rămân concentrate la un loc datorită câmpurilor magnetice autogenerate, plasma fiind un gaz de molecule ionizate şi electroni, ale cărui particule trebuie să se mişte foarte repede pentru a se forma bila de plasmă, care poate fi sferică, ovală, forma picăturii sau chiar cilindrică. Cele mai mari fulgere globulare sunt în jur de 15-40 cm şi durează cel mult 20 de secunde. Fulgerele globulare au fost fotografiate sau filmate foarte rar. În anul 2012, cercetătorii chinezi de la Northwestern Normal University din Lanzhou, în timpul unei furtuni, au fost martorii apariţiei unui fulger globular. Dispunând de aparatură de înregistrare a imaginilor şi spectografe au descoperit compoziţia acestui fulger, ce conţinea acealeaşi elemente ca şi solul: siliciu, fier, calciu. Trebuie amintit că oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Tel Aviv, în anul 2006, au reuşit să creeze fulgere globulare în laborator, cu ajutorul descărcărilor electrice îndreptate asupra unor folii de dioxid de siliciu.
Desigur, controversele legate de fulgerele globulare nu au ocolit nici comunitatea ştiinţifică, unii savanţi negând fenomenul în integritatea sa, ei susţinând că fulgerele globulare ar fi doar halucinaţii, provocate de fluctuaţiile magnetice din timpul furtunilor.
Un grup de cercetători de la CSIRO şi Universitatea Naţională Australiană au elaborat o nouă teorie despre fulgerele globulare, pornind de la observaţia că ele apar cel mai adesea în apropierea geamurilor, la ferestrele caselor sau în cabina avioanelor. Cercetătorii canadieni cred că ionii pozitiv sau negativi, rezultaţi după ce trăznetele lovesc solul, se pot acumula pe partea exterioară a unor suprafeţe nonconducătoare (ex. geamurile), iar aceşti ioni acumulaţi pot produce un câmp electric ce dă electronilor suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer înconjurătoare, eliberând, în acelaşi timp, fotoni care creează sfera luminoasă.
Fulgerele globulare, mister sau ştiinţă? Fenomenul mingilor de foc nu este pe deplin explicat şi necesită, încă, numeroase cercetări.

RODICA SUBŢIRELU