Gabriela Hinția

Pictorița Gabriela Hinția și tablourile sale (și arta plastică) față în față cu publicul iubitor de artă și frumos în galeria de artă Sala Rondă din Centrul Militar Național, București Motto: “Lauda e bună numai atunci când e bun și cel care laudă” (Cervantes – 1547-1616)

Despre artista plastică Gabriela Hinția, cu ocazia expoziției domniei sale organizate la sediul Asociației Artiștilor Plastici, Calea Griviței, nr. 89, perioada iunie 2021. Pot spune că atunci am dibuit o frumoasă frază, care merită amintită și acum, în aceste momente de delicate mulțumiri și frumoase etalări plastice, în Sala Rondă: “Arta plastică este o aglomerație cromatică, desen și compozițional, de care cu toții avem nevoie când ne aflăm în singurătate”. Este o muncă artistică în respectul pentru artă, în slujirea căreia artista Gabriela Hinția și-a închinat viața cu sufletul sensibil, delicat și distins, dar mai cu seamă nuanța aceea de intimă bună-cuviință și de echilibrul eului sufletesc al domniei sale. Sensibilă la armoniile cromatice, așterne magistral pe pânză propriile emoții sufletești, prin tematica flori, peisaje, compoziții imaginative sau după natură.

Gabriela Hinția a avut carieră militară; munca cu oamenii a fost scopul vieții sale. Și în prezent subofițer în rezervă, lucrează la resurse umane, plăcută muncă cu oameni pentru oameni. Arta plastică este muncă și creație pentru sufletele oamenilor. Munca cu oamenii este cea mai grea, artista plastică, Gabriela Hinția, a demonstrat și demonstrează că dacă iubești și apreciezi pe oameni și faptele lor bune și frumoase, munca cu oameni, printre oameni și pentru oameni este izvor de împliniri și mulțumiri. OMUL – ce mândru sună acest cuvânt! (Maxim Gorki – “Azilul de noapte”) Cât de frumos îl face dragostea și îngăduința pe om!

Într-o disciplină strict militară, supusă ordinelor și disciplinei, artista plastică, Gabriela Hinția, gândește, pictează și creează ceea ce își propune. Arta sa păstrează adevărul frumos de neuitat. Iubit, apreciat și respectat public, nu știu cum vă simțiți domniile voastre când intrați într-o expoziție de artă plastică. Cred că foarte mulțumiți și cu plăcerea artistică împlinită. Personal, subsemnatul, trăiesc profunzimea cromatică și îmi simt sufletul ca pe o comoară sensibilă și o enormă bucurie îmi luminează fața. Mă simt de parcă m-aș afla acasă cu Dumnezeu, într-o viață pe care aș dori-o să nu se sfârșească niciodată.

Pictor Prof. Cojocaru Vergil-Cover