GEO OLTEANU
(n.11.11.1927 – m.17.06.2010)
Născut în comuna Ungureni, judeţul Dâmboviţa; decedat la Ploieşti.
A absolvit Şcoala Medie Tehnică de Metalurgie din Câmpina (1950) şi Facultatea de Maşini şi Utilaj Petrolier, Secţia Rafinării, la Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti (1954).
A lucrat la Combinatul Petrochimic Brazi, ocupând funcţii până la aceea de inginer-şef. A lucrat mai mulţi ani pe şantierele româneşti din străinătate, în India (rafinăria Gauhati, în anii 60’) şi Iran (rafinăria Şiraz, în anii 70’).
După pensionare a mai lucrat o perioadă la Trustul de Construcţii Industriale Ploieşti.
Membru al Clubului Epigramiştilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucureşti, al Societăţii Scriitorilor „Costache Negri”, din Galaţi, Filiala Ploieşti, membru şi vicepreşedinte al Uniunii Epigramiştilor din România, membru fondator şi preşedinte al Cenaclului „Intercity” (1995). Poet, eseist şi epigramist, apare în numeroase publicaţii de gen, semnând şi cu pseudonime: Leontău, Spinus, Teodora Onula, Guţă Leca, Nae Teologu, Colţ Alb, Neagu Otelo, primind mai multe premii pentru creaţiile sale. Fost redactor-şef la revistele „Cacealmaua” şi „Rezon”.
A tradus şi publicat „Rubaiyate de Omar Khayyam” (2004), a publicat patru volume de versuri, precum şi: „Focuri bengale” (epigrame, 1997), „Studii şi eseuri despre epigramă” (2001), „Ştanţe” (sonete şi rondeluri, 2001), „Şcoala de ciobani” (proză scurtă, 2007), „Prăjituri cu piper” (fabule şi poezii umoristice, 2008), „Urme pe nisip” (epigrame şi aforisme, 2009). Inclus în peste 50 de volume colective de epigramă.
VIOREL MARTIN
De vă-ntrebaţi de stirpea mea,
Aflaţi acuma de la mine,
Că eu sunt un oltean sadea:
Mă trag din Banul Mărăcine.
NUMAI SEARA
Cu femeia, mi se pare,
Mult mai dulce ne-ar fi viaţa,
Numai seara de-ar apare
Şi-ar dispare dimineaţa.
SOACRA DESPRE PROASPĂTUL GINERE
Se crede zmeu, dar n-are bani,
Frumos nu e, maşină n-are
Şi-a mai pierdut şi patru ani
Cu… studii universitare.
ECHILIBRU
De-ar fi doar genii pe pământ
Şi n-ar mai fi şi proşti destui,
Eu, sincer spun, mă înspăimânt,
Că n-ar fi loc pentru statui.
FILOSOFIA VIEŢII
Poţi merge singur pân’ la Polul Nord,
Poţi inventa ce nimeni nu visase,
De-ar fi şi cei din juru-ţi de acord,
Nu să te-ajute, ci doar să te lase…
MĂRTURISIREA UNUI POET DE AZI
„Eu sunt poet de primul rang, să ştii,
Şi-aşa voi fi întotdeauna.
Am scris treizeci de cărţi de poezii,
Iar bietul Eminescu… numai una”.
MUSCA
De-i flămândă sau sătulă,
S-o privim admirativ:
Când se-aşează pe căciulă,
E un mare detectiv!
BARMANII
Să nu mai înjurăm barmanii!
Le curgă banii râu în pungă,
Că ei ne prelungiră anii
Cu vinul lor de… apă-lungă.
DIPLOMAŢIA
Arta de-a-nveli minciuna
În găteală şi polei
Şi-a ascunde totdeauna
Adevărurile ei.
INTEGRAREA ROMÂNIEI
Cei din Apus, cum lesne se constată,
Lucrează numai după antiteze.
Ei vor şi România integrată,
Dar mai întâi să se dezintegreze.
ROMÂNIA AZI
Azi dacă stăm s-analizăm
Cum merge treaba pe la noi,
Tot după Lenin ne ghidăm:
Un pas ’nainte, doi ’napoi.
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ
Pe-un şef corupt l-am demascat;
Ce lovitură! Ce tapaj!
De-atunci sunt eu remunerat
Cu ajutorul de şomaj.
Cea de damă-i preferată,
Dacă stau ca să discern,
Dar e mult apreciată
Şi căderea de guvern.
UNUI COLEG CARE URMEAZĂ A DOUA FACULTATE
Am pentru dânsul toată stima,
Dar lumea n-a-ncetat să spună:
„Mai bine repeta pe prima,
Măcar să aibă una bună!”
MEDICUL ŞI POPA
Dacă-i dai mai acătării,
Ca şi popa te slujeşte;
Despre partea vindecării
Însă… „Doamne miluieşte!”
RECLAMA TV CU MÂNCARE PENTRU CÂINI
Nu ştiu pe câţi interesează
Când o privesc, dar ce să-i faci?!
Ştiu doar atât: că salivează
Cinci milioane de săraci.
UNEI COCHETE
După cum ni se relevă
N-a ajuns la măritat,
Dar de când era elevă
Tot mereu a exersat.
DILEMĂ
La mare-l concepu şi nu se teme
De gura lumii plină de venin,
E în dilemă însă cum să-l cheme:
Pierre, Giuseppe, Uve sau Marin?
UNUI SUGAR, LA PRIMA ANIVERSARE
Nu i s-a uscat buricul,
Dar e vesel şi sprinţar,
Că l-a sărutat tăticul
Şi mămica, prin ziar.
VERBE AUXILIARE
Mi-a spus o doamnă, într-o zi,
Cât am pierdut în viaţa mea,
Că ştiu un singur verb, „a fi”,
Şi nu ştiu verbul „a avea”.
LA NUNTA UNUI PENSIONAR
Nunta lui s-a-nregistrat
Printre nunţile celebre,
C-a avut şi-un invitat
De la „Pompele funebre”!
TURCII
De mult, în vremi îndepărtate,
Furau româncele din sate,
Acum vrăjite de un ghiul
Merg singure la Istanbul.
ÎNGRIJORARE
Lumea a intrat în vrie,
Nu ştiu ce-o mai fi de noi,
Nemţii fac negustorie,
Iar evreii fac război.
CONFRAŢILOR, LA MOARTEA MEA
Acum, când zac într-un sicriu,
Ce-aveţi în cap, cam bănuiesc:
Vă bucuraţi că nu mai scriu…
Şi eu, că nu vă mai citesc.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro