GEORGE CANACHE – Un poet de mâine şi de ieri

GEORGE CANACHE
– Un poet de mâine şi de ieri –

Universul lui George Canache are ceva diamantin în el. Nici nu ştii că există între tine o sticlă, un geam, o fereastră spre COSMOS decât în clipa în care diamantul ţi-o zgârie şi ţi-o sparge. Printr-un geam spart nu se vede nimic. Printr-un diamant se vede lumina. Dar prin lumină nu se mai vede absolut nimic. Prin George Canache se vede ceva din spiritul haiku-ului. Prin spiritul haiku-ului se vede ceva din taina luminii. Prin lumină nu se mai vede absolut nimic. (NICHITA STĂNESCU, Luceafărul, 4 septembrie 1982)

Predilecţia tânărului poet George Canache pentru compuneri lirice foarte scurte, rezumate adesea doar la câteva versuri, este rară şi surprinde, ceea ce s-a şi întâmplat atunci când el şi-a citit producţiile în cenaclul „Junimea” al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română. (Profesor Doctor în Litere OVID S. CROHMĂLNICEANU, Slast, 3 septembrie 1988)

Pornise din realismul gri, banal, atroce cu fiinţa omenească şi nu avea de gând să se întoarcă, în imaginar, la el. Şi-a spus că trebuie să scrie o poezie epurată de orice urmă de zgură socială, politică etc. O poezie pură, o poezie a lui şi a cititorului de factură superioară, rafinat şi cunoscător al multor coduri culturale.(CONSTANTIN STAN, Ziarul financiar/Ziarul de duminică, nr.38 (120), 4 octombrie 2002)