GEORGIANA-FLORENTINA SANDU – VIITOARE POLIȚISTĂ PASIONATĂ DE ARTĂ ȘI LITERATURĂ

GEORGIANA-FLORENTINA SANDU
VIITOARE POLIȚISTĂ PASIONATĂ
DE ARTĂ ȘI LITERATURĂ

Continuăm să vă prezentăm aspecte deosebite din viaţa studenţească de la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan-Cuza”, unde tinerii au şi frumoase activităţi culturale.
Din multitudinea studenţilor cu asemenea precupări, am ales-o pe Georgiana-Florentina Sandu, de la profilul Penitenciare, care iubeşte arta şi literatura, scriind poezii, proză, eseuri etc. Din bogata ei creaţie literară am selectat fragmente dintr-o schiţă poliţistă pe care le reproducem mai jos.

CRIMA DE PE CARAIMAN

Era 24 iunie, joia, o nouă zi de muncă. M-am trezit încă de la 5:30 să îmi beau cafeaua şi să îmi fumez ţigara. Îmi termin tabietul, îmi comand un taxi şi îi cer amabil să mă conducă la serviciu. Ajung la poarta poliţiei, îmi prezint legitimaţia şi mă deplasez către birou.
(…) Pierdută printre documente, constat că e ora prânzului, aşa că decid să dau o fugă în Piaţa Centrală, care nu era departe de Poliţia Municipală, să cumpăr nişte fructe. (…) Într-un colţ, pe la jumătatea pieţei, lângă o patiserie şi o cafenea „Roşa”, văd o tarabă cu fructe care arătau foarte bine.
Din spatele tarabei se vede o tânără femeie, blondă, cu ochii pierduţi în lacrimi, cu faţa vânătă, slabă şi firavă. În urma ei se aude ţipând o voce groasă de bărbat. Acesta s-a apropiat de ea şi a lovit-o cu pumnul în spate. Am strigat la el să îi dea pace femeii, m-a privit dubios şi a fugit ca un mieluşel. Femeia plângea. Tremura din toate unghiurile. M-am apropiat de ea să o întreb ce se întâmplă, însă m-a întrebat printre lacrimi ce doresc să cumpăr. I-am spus ca poate veni la Secţia de Poliţie să depună o plângere împotriva persoanei care a agresat-o.
Mi-a spus că este concubinul ei şi că a lucrat ca electrician, că a fost concediat din cauza alcoolului şi de fiecare dată când se îmbată vine şi o agresează în public.
M-am întors la birou gândindu-mă la biata femeie, cum se complace într-o situaţie care îi aduce atâta suferinţă (…), aşa că mi-am luat geanta şi am plecat în piaţă.
Se făcuse ora 18:05. Femeia strânsese marfa şi se îndrepta către ieşirea din piaţă, (…) se întâlneşte cu un bărbat înalt, brunet, masiv, îmbrăcat cu o cămaşă gri, pantalon negru, pantofi negri, care o curpinde puternic în braţe şi o sărută cu patos pe frunte. Aceştia se urcă într-o maşină Dacia Logan de un albastru marin, numărul VN-06-MRK. Mă urc într-un taxi şi îi cer amabil şoferului să îi urmeze pe cei doi care se îndreptau către ieşirea din oraş. Aceştia coboară pe o stradă aproape pustie, la o adresă suspectă, Strada Transilvaniei nr. 666, casa părea părăsită, gardul nu avea poartă, locul era neîngrijit şi nelocuit. Îl rog pe taximetrist să oprească motorul şi să aşteptăm câteva clipe. La 19:03 femeia iese însoţită de acest bărbat având în mâna stângă un obiect înfăşurat într-un material grena, de culoarea vişinei, pe care îl introduce în geantă. Cei doi se urcă în maşină, însă femeia se poziţionează pe bancheta din spate în partea dreaptă. Bărbatul o conduce către o altă destinaţie, aceasta coboară la un bloc gri, vechi, sobru, pe Strada Caraiman nr. 13.
(…) Ajung acasă, îmi fac un duş, mănânc ceva repede şi decid să mă pregătesc de somn. Nu trece mult timp şi văd că mă apelează Iulian, colegul de birou: „Miss Gigi, iertare că te sun aşa târziu, însă a avut loc o crimă pe Strada Caraiman nr. 13”. Era ora 23:45. M-am îmbrăcat în fugă şi am plecat către locul cu crima. Ceilalţi colegi marcaseră zona, sosise ambulanţa, poliţia, mascaţii, în jur se aflau o mulţime de oameni curioşi să afle ce se întâmplă. O voce din mulţime striga: „CRIMINALAAA!!!”. Iau legătura cu Iulian. Acesta îmi aduce la cunoştinţă că a avut loc o crimă, concubina şi-a ucis concubinul. Crima a avut loc în blocul gri, vechi şi sobru unde coborâse femeia agresată în piaţă, la etajul 2, apartament 19. În tocul uşii, încătuşată şi plină de sânge pe tricoul cel alb, plângea acea femeie de la care cumpărasem fructe. În spatele ei, speriată şi plângând, copila îmbrăcată cu rochia cârpită, ţipa să nu ii plece mama.
(…)Iulian îmi povesteşte că bărbatul ucis, înjunghiat în inimă, se numea Strâmbă Cornel, fost angajat la S.C.ELECTRICA.S.R.L, concediat din cauza alcoolului, avea 39 de ani şi era tot timpul violent şi în stare de ebrietate. Urmele începeau de la geam şi se sfârşeau la uşa camerei. Bărbatul stătea la geam când a fost înjunghiat, s-a prins cu mâna de perdea şi a strigat „AJUTOR!”. A căzut la podea, şi-a scos cuţitul, şi-a dat jos cămaşa după care s-a îndreptat către uşă. Acolo i-a fost sfârşitul, acolo şi-a dat ultima suflare.
(…) Ne îndreptăm către duba unde era izolată femeia. Ajungem la secţie. Din spusele acesteia, aflu că se numeşte Soartă Cătălina, că are 35 de ani, lucra ca vânzătoare în Piaţa Centrală, mamă a doi copii, singură pe lume, nu avea fraţi sau surori, părinţii ei muriseră într-un accident de maşină cu câţiva ani în urmă şi că se chinuia să supravieţuiască alături de un om care o agresa tot timpul.
Am întrebat-o de ce l-a înjunghiat, de unde avea arma crimei, de ce nu a fugit de acasă. Mi-a răspuns că a ales să facă acest lucru pentru că altfel ar fi murit ea. Concubinul ei o ameninţase că o omoară cu prima ocazie ivită, că o va spânzura de un copac, iar pe copii o să îi alunge de acasă. Am întrebat-o cine este Dumitru Popa, iar în acel moment a izbucnit în plâns şi m-a implorat să nu îi fac rău, că era singurul om care a ajutat-o, că era prietenul ei la care se împrumuta de bani şi căruia îi ceruse cuţitul.
(…) La puţin timp apare şi avocatul, doamna Şerban Valeria, o doamnă de 45 de ani, renumită pentru experienţa sa. A stat câteva ore de vorba cu inculpata după care iese şi îmi spune că nu întotdeauna soarta este de partea celor drepţi, însă va face tot posibilul ca această femeie să nu simtă prea mult atmosfera închisorii. Trec săptămâni şi judecătorul stabileşte pedeapsa, 7 ani pentru omor în legitimă apărare şi fapte atenuante.

HORAŢIU MĂNDĂŞESCU