GHEORGHE ZAMFIR – CONCERT SIMFONIC – O SEARĂ MAGICĂ

GHEORGHE ZAMFIR
CONCERT SIMFONIC – O SEARĂ MAGICĂ

– Iubite maestre, ne aflăm la finalul celei de a doua seri a Festivalului Internaţional de Nai „Gheorghe Zamfir” Ediţia a IV-a, 2017, Găeşti, şi vă rog să fiţi amabil să-mi acordaţi un interviu pentru cititorii noştri: ca să cunoască ce compoziţii aţi cântat alături de foştii dumneavoastră studenţi, Radu Nichifor şi Flavius Tinică? Când aţi compus aceste bijuterii muzicale şi pe ce mari scene au fost cântate, cu ce orchestre şi cu ce renumiţi dirijori? Ce a-nsemnat pentru excelenţa voastră acest festival de anvergură, când locul natal, Găeşti, a devenit oraşul internaţional al Naiului fermecat?
– …Pentru mine a constituit o mare satisfacţie şi bucurie, fiindcă a fost făcut cu sacrificii mari. Festivalul NAIULUI, pentru mine, constituie un un moment de mare satisfacţie, este un cumul de energie în care eu trebuie să dau totul, în domeniul simfonic, pop simfonic şi folclor. După aplauzele şi ovaţiile publicului admirator, această seară o consider un adevărat regal, o seară magică, o împlinire sufletească… fiindcă am reuşit să le cânt spectatorilor din îndrăgitele mele compoziţii, care se află înregistrate pe discuri Philips: „Concertul nr. 1 în Sol Major” şi „Culori de toamnă” pe care le-am compus în 1983 la Paris şi le-am cântat în acelaşi an alături de Filarmonica din Monte Carlo, dirijor Lawrence Foster (fost director artistic al Festivalului „George Enescu”) care are şi rădăcini româneşti, dar el s-a născut în America. După mandatul pe care-l terminase inegalabilul dirijor Sergiu Celibidache (cunoscut ca un dirijor genial), Lawrence Foster devine dirijorul Orchestrei Naţionale a Franţei.

– Ce compoziţii aţi imprimat sub bagheta maestrului Lawrence Foster?
– Lucrările imprimate au fost: „Rapsodia primăverii”; o lucrare de treizeci de minute; „Concertul nr. 1 în Sol Major pentru nai şi orchestră”; „Culori de toamnă”; „Valsul negru” care face obiectul acestui disc, lucrări care au fost prezentate, cu excepţia „Rapsodiei”, m-am pregătit s-o interpretez în acest festival, ca găeştenii mei să audă că am compus şi lucrări simfonice.

– Naiul sfânt ce reprezintă în viaţa maestrului Gheorghe Zamfir?
– Este adevăratul meu crez! Naiul e un instrument multimilenar şi pur românesc, instrumentul nostru naţional… pe care aş vrea să-l propun ca brand în locul „frunzei verzi”. Naiul a făcut parte din istoria neamului românesc şi s-a născut odată cu pământul, odată cu natura. Eram fericit ca „Rapsodia” să fie cântată pe scena Casei de Cultură „Dumitru Stanciu”, dar scena este foarte mică, orchestra simfonică a fost şi ea nu de dimensiuni foarte mari ca să poată cuprinde toată orchestraţia pe care am făcut-o, unde sunt prezente pianul şi harpa. Dar, după cum aţi văzut, mijloacele tehnice au lipsit…

– Foştii studenţi ai dumneavoastră cum s-au prezentat?
– „Concertul nr.1 în Sol Major” şi „Culori de toamnă” au fost intrepretate cu mare măiestrie de către Radu Nichifor de la Sibiu şi Flavius Tinică din Bucureşti. Sunt mândru de foştii mei studenţi care duc mai departe o părticică din sufletul meu, pe care i-am învăţat cu multă dragoste, fiindu-le părinte spiritual. Radu Nichifor a mai cântat o lucrare de a mea, „Valsul verde”, pe care am compus-o în anii 1980, când eram în exil la Paris.
Eu am interpretat doina „Sus pe culmea dealului” în versiune simfonică. Cu această ocazie trebuie să spun că este foarte greu să interpretezi o „doină” cu orchestra simfonică, ea fiind o piesă „rubatto” de la prima până la ultima notă. Am reuşit să fac această performanţă, şi sper ca să o prezint ori de câte ori mi se va ivi prilejul.
Există o versiune a unui orchestrator francez din anii 1980, dar este foarte simplistă, numai acorduri lungi.

– În acest program al concertului simfonic, o seară magnifică…, spuneţi-mi care a fost volumul lucrărilor semnate de compozitorul Gheorghe Zamfir?
– Compoziţiile mele care s-au cântat la „Seara simfonică” au fost în proporţie de nouăzeci la sută şi s-a mai cântat şi liedul „Ave Maria” (care face parte din ciclul celor douăsprezece „Ave Marii” dedicate Sfintei Fecioare) alături de soprana de coloratură Rodica Anghelescu, care a interpretat-o în mod magistral, ca şi aria „Reginei Nopţii” (actul II) din Opera „FLAUTUL FERMECAT” de Wolfgang Amadeus Mozart, soprană care, după părerea mea, este o prezenţă în modul cel mai fenomenal şi, ca să fac o subliniere asupra stilului şi vocii sale, cred că este cea mai bună soprană din lume în ceea ce priveşte interpretarea acestei arii.

– De când colaboraţi cu dirijorul Daniel Jinga?
– Cu dirijorul Daniel Jinga şi „Orchestra simfonică – Gheorghe Zamfir 50”, cu care am cântat în acest spectacol, lucrez de patru ani. Este un dirijor plin de talent, care se dezvoltă pe timp ce trece, interesat de compoziţiile mele simfonice şi se dăruieşte cu totul în descoperirea lor. Este un băiat cu mare viitor şi îl apreciez foarte mult. Avem o colaborare fructuoasă şi vreau să-l păstrez şi pentru alte lucrări. La ora actuală, Daniel Jinga este dirijorul corului Operei Naţionale Bucureşti.

– V-aş ruga să-mi spuneţi ce compoziții aveţi pe masa de lucru…
– Am terminat „Simfonia divină” la care am lucrat zece ani (1991 – 2001), pe care vreau s-o pun în scenă la anul. Este o lucrare vocal-simfonică compusă pe texte luate din Biblie, „CARTEA CÂNTĂRILOR” (o alegorie a lui Iisus Hristos și a miresei sale, Biserica Creștină). Am folosit texte din Iov, Ieremia, Daniel şi Noul Testament (o lucrare care durează o oră şi treizeci de minute). Nu am pus naiul decât la final cu „Ave Maria” – somptuoasă, măreaţă lucrare, deosebit de dragă mie, şi sper să aibă succes la publicul ascultător, după treizeci de ani de aşteptare.
La ora actuală lucrez la un „Concert pentru flaut, nai şi orchestră”, lucrare pe care vreau s-o termin anul viitor şi să o prezint în Italia, în premieră mondială, cu marele flautist Andrea Griminelli.
După aceea încep să lucrez la „Recviemul român” – o lucrare simfonică amplă. Cu această ocazie aduc la cunoştinţa publicului că noi nu avem, în momentul de faţă, o lucrare vocal-simfonică dedicată eroilor de la începutul istoriei noastre pe această planetă, eroi care s-au sacrificat în lupta de cucerire a tainelor naturii, a ridicării omului pe treptele cele mai înalte ale civilizaţiei, ca fiu iubit al bunului Dumnezeu. Această lucrare monumentală am început-o în anul 1997 şi vreau s-o dedic neamului meu de ziua Centenarului „MARII UNIRI” (1918 – 2018).
Lucrez de peste douăzeci de ani la opera „DRACULA”, scrisă pe libretul scriitorului român George Astaloş, de la Paris, un libret în două acte scris în Limba Franceză.
Dorinţa mea fierbinte este ca să contribui şi eu prin scrierea unui ciclu amplu despre NATURĂ, aşa cum sunt lucrările: „Păstrăvul” de Franz Schubert, sau Simfonia VI-a „Pastorala” de Ludwig van Beethoven. Fiecare dintre noi, creatori de opere muzicale, are datoria să închine mamei „Natura” compoziţii despre ape, păduri, munţi, păsări şi animale, flori, grâu, porumb, floarea soarelui, secară, orz, ovăz… care ne hrănesc; fenomene care ne domină viaţa: căldura binefăcătoare a soarelui, unduirea vântului, bolta cerească ce-şi aprinde mii de candelabre în nopţile senine, ploaia, ninsoarea etc.

– Ce le transmiteţi cititorilor noştri?
– Le urez sănătate, bucurii, armonie, pace şi viaţă lungă!…

MARIN VOICAN-GHIOROIU
scriitor-compozitor