GHEORGHE ZAMFIR: „Discipolii mei sunt cei care iubesc Adevărul și pe Dumnezeu”

GHEORGHE ZAMFIR:

„Discipolii mei sunt cei care iubesc Adevărul și pe Dumnezeu”

La sosirea maestrului Gheorghe Zamfir pe aeroportul Otopeni (6 Martie 2019) fiind alături de numeroși confrați de la reviste și ziare, care-l asaltau cu întrebările, mă socotesc un privilegiat… fiindcă a acceptat să-mi acorde acest interviu.
Cel mai cunoscut ambasador cultural al României pe cele cinci continente, maestrul Gheorghe Zamfir cu (300 de lucrări în stil folcloric, simfonic, cameral, sacru, vocal simfonic, variete şi modern) sute de milioane… de discuri vândute, deţinător a 120 de discuri de aur și de platină, interpret de geniu la naiul sfânt, compozitor și dirijor, pictor, scriitor și poet, pe care l-am întâlnit cu doi ani în urmă la Muzeul de Artă din Craiova. Unde-ți lansase cartea „GHEORGHE ZAMFIR SAU NAIUL FERMECAT” – scrisă de prof. univ.dr. Ion Deaconescu (Președintele Institutului Mihai Eminescu), în confesiunea de credință spunea:
„Naiul este instrumentul primondial, cel cu care s-a început sunetul terestru, instrumentul de grație al stării a I-a. Nu poate fi înțeles decât ca instrument al divinității și al suflului creator, instrumentul DIVIN! Cine-l percepe altfel, comite o greșeală majoră. Faptul că a fost tratat diferit, duce la o greșeală ireparabilă de ordin terestru și planetar, greșeală de neiertat.
Omul se înfundă într-un domeniu banal, vulgar, în domeniul păcatului. În orice notă naiul poate fi rugăciune, poate căpăta valențe celeste. Pentru acest lucru cel ce cântă la NAI trebuie să fie flacără, să ardă ca o torță, să se mistuie ca un gigantic foc! El este elementul sonor cu cea mai colosală combustie în sunet, care poate fi trăită în funcție de starea inimii și a înțelegerii raportului între OM și DUMNEZEU. Nu există altă alternativă. Cine-L scoate pe DUMNEZEU din acest raport n-a înțeles sensul vieții: E un ratat! Din 2000 de naiști câți cântă aastăzi pe terra, nimeni n-a înțeles adevăratul sens al NAIULUI, al adevărului. În 1968-1970 eram singurul naist concertist din lume. Azi s-au deversat pe pământ cârduri și cârduri care nu spun nimic. Între ei și ADEVĂR sunt 7 ani lumină, căci ADEVĂRUL este cu totul și cu totul în altă parte. Mai pot cânta căci timpul există și nu vor găsi nimic. Restul e iluzie, INIMĂ și
DUMNEZEU pentru că EL este inima noastră, viața, pulsul, trăirea. Crezul prof. univ.dr. Gheorghe Zamfir) Citat din cartea „GHEORGHE ZAMFIR sau naiul fermecat” .
Atunci, din păcate, nu am reușit să port o discuție cu maestrul Zamfir despre arta domniei sale, despre cartea lansată, și proiectele de viitor.
Nu era prima oară când mă vedeam cu ilustrul compozitor și interpret de geniu la naiul fermecat (cel dăruit omenirii de zeul Pan). Înțelegând intenția mea că-i cer să-mi acorde un interviu, mi-a zâmbit și a zis, în timp ce îmi strângea mâna, poftindu-mă să iau loc pe fotoliu: „Vezi Marine, toate la timpul lor Bunul Dumnezeu le aranjează cum nu se poate mai bine”.

Marin Voican-Ghioroiu: Drag maestru Gheorghe Zamfir, dumneavoastră care sunteți permanent în atenţia opiniei publice de pe mapamond (decenii de-a rândul) ați susținut concerte maraton în cele mai prestigioase săli, fiți bun și spuneți-ne pe cele importante pentru cititorii Revistei „INDEPENDENȚA ROMÂNĂ” (al cărei membru de onoare sunteți), cum le-aţi selectat şi clasificat aceste adevărate tururi de forţă,și ce etape ocupă ele în vasta dumneavoastră teză de doctorat, pe ce orbită a viitorului vedeţi că se va afla naiul ca instrument total, instrument al divinităţii?

Gheorghe Zamfir: Am început viaţa de concertist în adevăratul sens al cuvântului cu grupul de 6 muzicanţi cu care am apărut în 1970 la Paris. După o serie de 45 de concerte la Teatrul « Le vieux columbier », am fost sigur că folclorul nostru s-a impus pe scenă. Era pentru prima oară în istoria muzicală când un « Taraf » prezenta public concerte de două ore cu pauză. Au urmat turnee în toată Franţa, în Elveţia, în Belgia şi apoi din nou la Paris, în mai multe reprize, cu zeci de concerte în serie, ceea ce era un fapt unic pentru acea epocă. În 1972 am creat stilul Nai cu acompaniament de orgă, care a fost considerat ca o adevărată revoluţie în sunet pe plan planetar. În 1978 am creat stilul „Pop” cu orchestră simfonică, apoi celelalte stiluri de care am mai amintit, triumfând pe cele mai celebre scene ale lumii. Sala Olympia din Paris, Victoria Hall din Geneva, Deutsche Museum din Munchen, Opera din Lille, Opera din San Francisco, Carnegie Hall din New York, Tonnhalle din Zurich, Theâtre du Beaulieu din Lousanne, Opera din Frankfurt, biserici, catedrale, domuri, sute şi sute de alte săli prestigioase cu 2000 sau 3000, chiar 6000 – 8000 de spectatori, cum a fost în două reprize în 1979 celebra Albert Hall din Londra, sau MasseyHall Toronto, Complex du Jardin din Montreal cu 3000 de locuri fiecare. La Vancouver am dat 7 concerte cu orchestra simfonică cu sala vândută, 21.000 de spectatori, într-o săptămână, record absolut nebătut de nimeni nici până atunci, nici după aceea. Recordul cel mai mare a fost însă realizat la Efes în Turcia, în Teatrul unde au venit pentru concertul simfonic cu orchestra din Izmir, dirijată de Gurer Aykal, 25.000 de spectatori acestei băi spirituale vor rămâne în memoria mea veşnic, pentru care mulţumesc Sfintei Fecioare şi lui Dumnezeu pentru că mi-a dus paşii în toată această lumină planetară care m-a iniţiat şi mi-a deschis drumuri total necunoscute.

Marin Voican-Ghioroiu: Din stejar, stejar răsare, din alese flori vor creşte ghirlande multicolore, din armonii Divine pe care le-aţi creat vor vibra peste secole nealterate de nici un curent trecător, nu vor fi năpădite şi infestate de florile răului, fiindcă în Grădina Raiului Folcloric aţi păşit cu smerenie şi aţi altoit numai soiuri de calitate aleasă, motiv ce mă face să vă întreb : cine sunt discipolii naiului fermecat al maestrului Gheorghe Zamfir?

Gheorghe Zamfir: Discipolii mei sunt cei care iubesc Adevărul şi pe Dumnezeu, care iubesc biserica lui Iisus Hristos şi faptul că suntem creştini. Discipolii mei sunt cei ce cred cu sfinţenie în tradiţia noastră multimilenară, prezentându-se în faţa ei smeriţi, numai cu inima, ca-n faţa unei icoane ce împodobeşte Altarul Mântuitorului. Discipolii mei sunt cei ce cred în mine, în ce-am făcut, ce fac şi voi face precum au crezut discipolii în Hristos. Fără un Crez bine plantat în suflet, nu se realizează nimic; artistul va fi ca un instrument ce sună în gol, neascultat de nimeni, un om cuprins de singurătate şi tristeţe. Crezând în profesorul şi maestrul care te iniţiază, vei realiza ceea ce a realizat el şi poate mai mult. Iovu Vasile din Chişinău, un naist cu excepţionale calităţi şi un om desăvârşit, un caracter ieşit din comun, o inimă imensă, curată, sinceră, plină de adevăr m-a urmărit de când eram la începuturile mele ca artist. Nu s-a abătut nici un pas de la credinţa lui. A rămas pur, curat, ferm şi-a crezut în mine cu toată puterea lui şi, de-atunci, de la început până acum şi, de-acum, în veci va avea în mine un apărător, un prieten adevărat, un susţinător şi-un admirator.
Discipolii mei sunt cei peste 120 de milioane de oameni de pe Terra care au cumpărat discurile mele de peste 38 de ani, urmărind firul muzicii prin nai, prin folclorul nostru şi prin tot ce Naiul românesc a adus nou în sunet la scară naţională şi universală. Discipolii mei sunt cei ce au rămas fideli acestei uniuni: Nai – Muzică

Marin Voican-Ghioroiu: Maestre, cum ați fost primit la Zagreb, ce amintiri păstrați în inima dumneavoastră din acest oraș al muzicii.

Gheorghe Zamfir: De câte ori merg în Croația și cânt în grandioasa sala „Lisinski” din Zagreb, supranumit orașul muzicii, sunt primit ca un fiu de către părinți, ca un frate care vine să-și vadă frații și familia. De același tratament de iubire și admirație pentru prestația de excepție s-a bucurat soprana de coloratură Rodica Anghelescu, de la Opera Comică și orchestră condusă de talentatul dirijor Cezar Cazanoi (interpret la mai multe instrumente muzicale de suflat).

Marin Voican-Ghioroiu: După un turneu de mare succes, pe viitor ce aveți în planul dvs?

Gheorghe Zamfir: În 12 Aprilie voi susține un concert simfonic, la care soprana Rodica Angehlescu va interpretea o compoziție de suflet, pe care am scris-o în mare credință „AVE MARIA” și aria Reginei Nopții, actul II din Opera Flautul Fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart. De data aceasta la pupitrul „Orchestrei simfonice București” va fi maestrul Daniel Jinga, dirijorul Corului de la Opera Română și în același timp, directorul artistic al Operei Naționale București.,
În luna Iunie, La Opera Română, sub bagheta aceluiași dirijor, Daniel Jinga, mi se va cânta compoziția simfonică „RECVIEM” – omagiu adus românilor care au apărat și luptat pentru gloria nepieritoare a Mamei Români.

Marin Voican-Ghioroiu: Ce le transmiteți cititorilor Revistei „INDEPENDENȚA ROMÂNĂ”?

Gheorghe Zamfir: Mă simt un om privilegiat sufletește ca membru de onoare al Revistei „INDEPENDENȚA Română” – moment priewlnic să-i transmit un salut codial distinsului domn Florian Laurențiu Stoika, Președintele Fundației Literar- Istorice „STOIKA” tuturor cititorilor revistei și, în special, minunatului colectiv care trudește de ani buni de zile ținând stindardul calității, la cel mai înalt nivel calitativ.
LA MULȚI ANI ȘI SĂRBĂTORI FERICITE DE PAȘTE!

Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu