GIM LAURIAN

GIM LAURIAN

Scriitorul Gim Laurian s-a născut în anul 1949, 15 mai – Argeş din părinţi eroi care au luptat pe front pentru această ţara. Şi aşa cum mărturiseşte şi în cărţi s-a născut într-o duminică a palmelor. An, când în şcoli erau interzişi Arghezi şi Blaga… De la vârsta de 6 ani, rămâne orfan de mamă (v. Şahul Reginei – Proiect de monument pentru mama poetului) fapt pentru care iterează acest imperativ: „Eu nu am mamă / Eu am versuri în limba română”.
Aşa se face că toată dragostea o îndreaptă faţă de cărţi şi faţă de plovdivinii săi dascăli (v. Poeme Plovdivine). Această stare plovdivină îl determină să ajungă şi profesor la liceele din capitală după cum urmează: „V. Harnaj”, „Cervantes”, „Tonitza”, „Doamna Stanca”, „I.L. Caragiale”, „Hristo Botev”, „Republica”, „Decebal”, „Alexandru Vlahuţă”; în cei zece ani ca profesor nu s-a supărat să dea această definiţie: „Profesorul este aidoma unei cariatide – calea de mântuire şi de mărire a eficienţei”. Profesor, poet, preot al cuvântului lui Dumnezeu. Iată trei funcţii cumulate, fiindcă Gim Laurian este licenţiat al Facultăţii de Filosofie-Jurnalistică Bucureşti.
Fapt pentru care scrie cartea „Eminescu şi Descartes – Introducere în Filosofia Comunicării”, carte care, în viziunea scriitorului, îl ridică pe Eminescu la nivelul gânditorilor europeni. Şi aici se sparge paradigma, descoperindu-l pe bunul Gim Laurian – ca unul dintre funcţionarii Universului… (Păi, nu a spus domnia-sa la un congres, în 1985, în Bulgaria: Homo se vi ne estas sentema vi malaperos, „Omule, dacă nu eşti sensibil vei pieri!”, unde primeşte şi prima diplomă internaţională). Sub mo tto-ul pe care şi l-a creat că nici o ţară nu are atâtea valori încât să-şi poată permite luxul a le distruge.
Din tinereţe a frecventat toate cenaclurile literare unde a reuşit sa ajungă.
A definit cenaclul ca o academie în aer liber. De reţinut.
A debutat în cenaclul „Nicolae Labiş” condus de scriitorul Eugen Barbu în noiembrie 1977, după ce s-a scris că a dispărut cenzura, dar a trebuit să aştepte un cutremur să definească întregirea României. „Torsul luminii subțiind sărutul / Se-aşează obosit pe vechiul său temei / Aduce-n Mioriţa şi-ntr-un tei / O pasăre mai mare decât Prutul…”. Da! Gim Laurian iubeşte Poezia cu un dulce fanatism cum a spus poetul Dan Mutaşcu, dar şi patria, deoarece într-un C. V. cât se poate de original, creat de poet, la rubrica ţară, acesta scrie: „România – ochiul ancestral al omenirii”. E de notat aici şi articolul său din anii ‘80 „Sub Pavaza limbii române”.
Este redactor la revistele „Scurtcircuit oltean”, „Paradox”, „Dor de dor”. A primit multe premii printre care Premiul Uniunii Scriitorilor la Festivalul de literatură „Moştenirea Văcăreştitor”; Premiul special al juriului la Piteşti, 1986; Medalia de aur ABI – American Biographical Institute. Inc. North Carolina S.U.A., în 2002. A publicat, având ca sponsor pe Dumnezeu, următoarele cărți: „Exil în viitor”, „Fiat Lux”, 1999; „Eminescu şi Descartes”, „Amurg sentimental”, 2000; „Un soldat iese din rând”, „Pro Transilvania” 2004; „Supersigno”, „Univers Ştiinţific”, 2006; „Poeme plovdivine”, „Amurg sentimental”, 2007; „Şahul reginei – Proiect de monument, pentru mama poetului”, „Amurg sentimental”, 2008.
Cunoştinţele sale sunt exprimate literar în multiplele şi variatele forme de alegorii, metafore şi simboluri, până la creaţii poetice proprii şi noi, datorită unei excepţionale imaginaţii creatoare, ceea ce conferă calităţile unui veritabil scriitor.

BOGDANA IRIMIA

Am un îndemn pentru tine
Să te vadă Dumnezeu
Răul să nu îl faci bine
Binele să nu îl faci rău.

S-au iubit la infinit
Și-au trudit ca o albină
Și egali s-au despărțit
Fiindcă ea este divină.

Semeți, școliți și chiar cu o prestanță
Au atacat de sus și visătorii
Le-a mai rămas ca scop o ordonanță
Să-și dea în judecată profesorii.

Aleșii azi în Parlament
Oferă poante ca la carte
S-o ducem noi cât mai decent
Nu chiar acum, ci după moarte.

Învățați eminenți
Ne-ndepărtează de o boală
Să nu rămândem repetenți
Nici ca elevi, nici după școală.

De la minte pân’ la cot
Toate curg în România
Dunărea chiar spală tot
Însă nu și sărăcia.

Zarafu are mulți ani
Și un semn ca Gorbaciov
Iubește o lume mov
Și umorul pe mulți bani.

Pila, loteria, gașca
A-ntrecut onor și masca
A-ntrecut chiar și măsura
Să-ți închizi ermetic gura.

Sănătatea-i la pământ
Medicii luptă sub arme
Pacienții din mormânt
Duc guvernul care doarme.

Dacă vrei ca să mă iei
Vino pân’ la mine-n tei
Poți intra ca-ntr-o mină
Dar să nu te dai virgină.

Poetul e aviator
A salvat cupa c-un zbor
În timp ce unii cu gura
Îngrop și literatura.

Jur pe bunul Hipocrate
Să învâț ca să nu mor
Chiar când legile sunt sparte
Eu le-ndrept doar cu umor.

Când virtutea-i un proțap
Te-ai legat singur la cap
Alergând și după fete
Dar nu după cele bete.

După modă și prestanță
Toți fug de corupție
Dar mereu după uzanță
Sar și-o constituție.

Ca artist eu am cărat
Apa cu pumnul și sita
Dar nici nu am profesat
Criza, corupții și mita.

O GAMĂ PLOVDIVINĂ
DO = DE LA Domnul Dumnezeu
RE = DE LA Renunțarea la păcat
MI = DE LA Minunea de a fi copiii lui Dumnezeu
FA = DE LA Farmecul iunbirii
SOL = DE LA Solidaritatea între oameni
LA = DE LA Lauda adusă lui Dumnezeu
SI = DE LA Sinceritatea care trebuie să fie supremul argument
DO = DE LA Domnul Titus care ne-a dat sfatul de a fi preoți ai cuvântului lui Dumnezeu