GRIGORE ANTIPA (1867-1944) – Hidrolog, ihtiolog, oceanograf şi muzeolog –

GRIGORE ANTIPA (1867-1944)
– Hidrolog, ihtiolog, oceanograf şi muzeolog –

În pleiada marilor savanţi români din domeniul ştiinţelor biologice, la loc de frunte se situează şi Grigore Antipa. El este socotit întemeietorul hidrobiologiei în ţara noastră şi a pus bazele şcolii româneşti de ihtiologie şi ecologie. A făcut şi studii temeinice de oceanografie. De asemenea, este un pionier al noii ştiinţe interdisciplinare numită bioeconomie. Este fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti, al cărui director a fost timp de 52 de ani (1892 – 1944) şi care, din 1933, îi poartă numele.
S-a născut la Botoşani, pe 27 noiembrie 1867, având la naştere numele Grigore Leon, fiind fratele mai mic al altui mare biolog român, Nicolae Leon (1862 – 1931), care a fost profesor universitar de zoologie, botanică şi evoluţionism la Facultatea de Ştiinţe şi la Facultatea de Medicină din Iaşi.
Grigore Antipa a urmat cursurile liceale la Iaşi, la Liceul Naţional, unde a fost coleg cu Emil Racoviţă şi i-a avut ca profesori pe Grigore Cobălcescu şi Petru Poni.
După terminarea liceului, cu rezultate excelente, a obţinut o bursă acordată de prinţul Dimitrie Sturdza şi a plecat în Germania, înscriindu-se la Universitatea din Jena (1885), unde l-a avut profesor pe renumitul biolog evoluţionist Ernst Haeckel. Aici s-a remarcat ca un student eminent, în 1891 susţinându-şi teza de doctorat cu o lucrare despre anatomia, histologia şi sistematica Celenteratelor (meduzelor) Lucernaride, pentru care profesorul Haeckel i-a decernat distincţia „summa cum laude” pe care, în întreaga sa activitate universitară de peste 50 de ani, n-a acordat-o decât de 3 ori.
După absolvirea Universităţii din Jena (1891), la recomandarea lui Ernst Haeckel, a lucrat o vreme la renumitele staţiuni de cercetări marine Villefranche-sur-Mer, Helgoland şi Neapole, unde s-a specializat în hidrobiologie şi oceanografie.
Întors în ţară, cu vasta experienţă acumulată, îşi continuă studiile asupra faunei acvatice din Dunăre, râurile interioare, din lacuri şi din Marea Neagră, descoperind numeroase genuri şi specii noi de nevertebrate şi vertebrate. A fost primul specialist din România care s-a ocupat cu studiul sturionilor. A elaborat o lege a pescuitului, printre primele din Europa. A contribuit la înfiinţarea unei staţiuni hidrobiologice la Tulcea şi a unui institut bio-oceanografic la Constanţa. Dar cea mai mare realizare a lui Grigore Antipa a fost reorganizarea şi reamenajarea Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti.
S-a stins din viaţă la 9 martie 1944, în Bucureşti.
În perioada tinereţii sale, în biologie se dădeau „lupte aprige” între tabăra adepţilor teoriei creaţioniste şi cea a evoluţioniştilor. Grigore Antipa a fost adeptul evoluţionismului darwinist, principiu după care s-a călăuzit în toate lucrările sale ştiinţifice. A fost un mare şi entuziast promotor al noului, fiind în permanenţă la curent cu toate descoperirile ştiinţifice, nu numai în domeniul biologiei ci şi al economiei, al sociologiei, fiind preocupat şi de problemele demografiei la scară globală.

În urma cercetărilor amănunţite asupra vieţii organismelor acvatice, Grigore Antipa şi-a cristalizat o concepţie proprie asupra populaţiilor diverselor specii şi a interrelaţiilor acestora cu mediul (biotop + biocenoză = ecosistem), punând studiile de hidrobiologie pe baze ecologice. Multe dintre lucrările sale au fost valorificate economic în lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice din România, dar şi din alte ţări europene şi din America. Ca o recunoaştere a meritelor sale excepţionale, concretizate în lucrări cu aplicaţii practice în economie (bioeconomie), a fost ales consilier – expert în diverse foruri internaţionale, precum: „Comisia Europeană a Dunării”, „Comisia Internaţională pentru Exploatarea Ştiinţifică a Mediteranei” şi a fost membru al prestigiosului „Institut Oceonografic din Paris” etc.
În prestigioasa sa activitate ştiinţifică, Grigore Antipa a publicat peste 100 de lucrări din diverse ramuri ale ştiinţelor biologice şi nu numai. Menţionăm doar câteva titluri: „Fauna ihtiologică a României” (1909), „Pescăria şi pescuitul în România” (1916), „Principes et moyens pour la réorganisation des musees d’histoires naturelles” (1934), „Marea Neagră” (1941). A fost membru al Academiei Române din anul 1910 şi membru al mai multor acedemii europene. Ca o încununare a operei sale ştiinţifice şi a activităţii pe tărâm social este reorganizarea Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti. Grigore Antipa şi-a dedicat cea mai mare parte a activităţii sale ştiinţifice pentru realizarea acestei importante instituţii de cultură a României. Încă din 1896 face demersuri pentru obţinerea de fonduri necesare construirii unei noi clădiri care să adăpostească colecţiile sale adunate în cursul cercetării diverselor biotopuri acvatice din ţară şi din străinătate, precum şi a altor colecţii particulare care erau depozitate în diverse locuri, de multe ori în condiţii precare, fiind puse în situaţia degradării lor. Pe lângă acestea, o serie de exponate s-au obţinut prin schimburi cu alte muzee, din donaţii sau prin cumpărare.
În anul 1906 au fost finalizate lucrările la clădirea din Şoseaua Kiseleff nr. 1, construită după planurile doctorului Antipa. De la bun început, muzeul a fost conceput nu numai cu funcţia de expunere publică, ci şi ca un centru de cercetare ştiinţifică. Având la bază o concepţie muzeistică modernă, exponatele provenite din diferite regiuni ale planetei au fost prezentate în vitrine şi diorame în mediul lor natural de viaţă. Exemplul Muzeului Antipa a fost adoptat şi de multe alte muzee de istorie naturală din străinătate.
Inaugurarea oficială a noului muzeu a avut loc pe 24 mai 1908, în prezenţa regelui Carol I şi a altor numeroase oficialităţi ale vremii. În toată perioada în care a condus activitatea muzeului, până în 1944, la moartea sa, Grigore Antipa s-a preocupat cu asiduitate de continua achiziţionare de noi exponate, în paralel cu dezvoltarea certificării ştiinţifice.
În prezent, după mai bine de 100 de ani de la inaugurare, în clădirea recent renovată continuă activitatea de reorganizare şi modernizare a expoziţiilor permanente, având la bază principiile lui Antipa, ridicate la standardele şi exigenţele muzeotehnice ale secolului XXI. Astfel, prezentarea pieselor s-a dispus în diversele săli reamenajate pe diferite tematici, precum: zoologie, biogeografie, geologie, paleontologie, etnografie şi anatomie, oferind publicului informaţii vizuale şi auditive complexe despre biodiversitate şi mediul natural de viaţă a numeroase specii şi habitate din fauna ţării noastre şi de pe întregul glob terestru, grupate pe bioregiuni şi expuse în diorame.
Grigore Antipa, acest mare savant, a fost şi va rămâne în ştiinţa românească, aşa cum ne spunea la facultate profesorul C. S. Antonescu, „Der kleine-grosse Mann” (Micul om mare), cu multe şi mari realizări în domeniul hidrobiologiei, ihtiologiei, oceanografiei şi muzeologiei din ţara noastră.

Biolog MIRCEA POPESCU