Grigore Vasiliu-Birlic. Un geniu al comediei românești, comparat cu Charlie Chaplin și Louis de Funès

Grigore Vasiliu-Birlic s-a născut la 24 ianuarie 1904 în Fălticeni, într-o familie de mici negustori locali, tatăl său având o prăvălie în oraș. După absolvirea liceului din Fălticeni, la îndemnul familiei, a urmat cursurile Facultății de Drept la Cernăuți, dar după absolvire nu a profesat în domeniul juridic. În paralel, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți, pentru ca apoi să fie distribuit și în câteva piese, primul rol fiind al unui tâmpit din comedia “Musca spaniolă” regizată de Aurel Maican.

După câteva tentative nereușite, a fost admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți, de unde în 1933 avea să se transfere la Conservatorul de Artă și Declamație din București. Ajuns în Capitală (adus de regizorul Maican), timp de un deceniu a jucat pe scenele unor companii particulare, îndeosebi la Teatrul Vesel, înființat de Tudor Mușatescu și Sică Alexandrescu (care a funcționat până în 1940).

Aici, și-a căpătat supranumele de “Birlic”, urmare a uriașului succes repurtat în comedia bulevardieră cu acest titlu, în care a interpretat magistral rolul unui funcționar public obscur, poreclit Birlic (care în limba turcă înseamnă asul de la cărți). În perioada interbelică a fost director și patron la trupe de teatru particulare, printre care și Compania “Colorado” din București. În 1937 a debutat și în cinematografie, în filmul muzical “Bang-Bang”, avându-i ca parteneri pe faimoșii artiști de revistă Nicolae Stroe și Vasile Vasilache.

Cu aceștia, avea să joace și în anii ’40 la Teatrul Savoy în trupa inegalabilului Constantin Tănase. După naționalizarea și etatizarea teatrelor particulare, în 1948, Birlic, revenea la Teatrul Național din București, unde avea să joace mulți ani în piese de mare succes. Fiind înzestrat de la natură cu un fizic caraghios, cu o figură caricaturală și cu un har ieșit din comun de a stârni râsul în hohote doar la o simplă grimasă sau gest spontan, Grigore Vasiliu-Birlic a creat de-a lungul anilor roluri memorabile în piese de teatru și filme antologice.

Dintre numeroasele personaje cărora marele actor (distins în anii ’50 cu titlul de artist al poporului) le-a dat viață în cariera sa, amintim: Dandanache și Brânzovenescu din “O scrisoare pierdută”; Crăcănel din “D-ale carnavalului”; Rică Venturiano din “O noapte furtunoasă”; Coana Eftimița din “Conu’ Leonida față cu reacțiunea”; Spiridon Necșulescu din “Titanic Vals”; profesorul Udrea din “Steaua fără nume”; Lefter Popescu din “Două lozuri” sau Jupân Canciano din “Bădăranii”. Totodată a fost distribuit și în 25 de filme, dintre care exemplificăm: “Bang-Bang”; “Doamna de la etajul II”; “Viața învinge”; “Vizită”; “Lanțul slăbiciunilor”; “O scrisoare pierdută”; “D-ale carnavalului”; “Două lozuri”; “Telegrame”; “Directorul nostru”; “Titanic Vals”; “Mofturi 1900”; “Steaua fără nume”; “Corigența domnului profesor” etc. În 1969, bolnav fiind și simțindu-și sfârșitul, genialul actor a cerut să mai joace o dată piesa lui din tinerețe “Birlic”, care a fost pusă în scenă în regia sa la Teatrul “Constantin Tănase”, unde a repurtat un succes fulminant, alături de Alexandru Giugaru, Silvia Dumitrescu-Timică, Nicolae Gărdescu, Petre Ștefănescu-Goangă, Vasilica Tastaman și Cristina Stamate – care, cu acel prilej a debutat la Teatrul de Revistă.

A încetat din viață la 14 februarie 1970, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București, unde are o statuie sculptată de fratele său Vasile VasiliuFalti (1902-1908).

Și un amănunt hazliu din viața sa, tipic comportamentului său obișnuit: în 1964, pe când filma la Câmpulung Muscel pentru ecranizarea lui Tudor Mușatescu din “Titanic Vals”, folosind – potrivit scenariului – însemne electorale ale P.N.Ț., atunci când cei din figurație și-au arătat nedumerirea, Birlic le-a explicat râzând că “s-au întors țărăniștii”, ceea ce a creat un mare entuziasm în rândul celor prezenți (mai puțin al autorităților care nu mai știau cum să reacționeze). Fără îndoială, acest geniu al farsei, satirei și comediei românești, dacă ar fi trăit în străinătate, putea oricând să joace la Hollywood sau pe Broadway.

Horaţiu Măndăşescu