ICOANE FĂCĂTOARE DE MINUNI DIN ROMÂNIA

Icoana, în cadrul Bisericii Ortodoxe, reprezintă elementul vizual esențial al învățăturii biblice și al ritualului liturgic, înfățișând chipul dumnezeiesc sau îndumnezeit. Ea este imaginea în formă materială a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a unor sfinți sau a unor ființe cerești, menită să înlesnească pentru creștin comunicarea cu Dumnezeu. Prin icoană, comunicarea se desfășoară în ambele sensuri, căci însuși rugătorul poate primi răspuns în chip minunat, subtil sau concret la rugăciunile sale.
LAURENȚIU COSMOIU

A fost nevoie de timp pentru ca icoana să devină cea pe care o știm astăzi. Arta sacră a icoanelor a început din chiar primul secol creștin, căci primele icoane îi sunt atribuite Sfântului Apostol Luca. Însă, abia după ce religia creștină avea să fie recunoscută în mod oficial în Imperiul Roman, Bizanțul a for primul care a adoptat-o și încadrat-o firesc în rit. Până atunci, reprezentările vizual-creștine erau destul de rudimentare și adesea ieșite din cult, devenind un fenomen chiar scăpat de sub controlul Bisericii. Acest fapt s-a datorat unor indecizii, unor ezitări ale ierarhilor în fața „păgânizării” creștinismului, din primele secole. Treptat, au început transformările și îmbunătățirile ei, devenind expresia tot mai vie a Credinței Creștine. Prin cinstirea icoanelor lui Hristos, a Maicii Domnului, a sfinților și a îngerilor, creștinul mărturisește faptul că Dumnezeu s-a făcut Om și nu numai atât, ci și că se face părtaș al Căii spre viața veșnică. Dogma credinței creștine referitoare la icoane a fost formulată definitiv la al Șaptelea Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 787.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca” de la Mânăstirea Ghighiu

Ajutătoare a celor care se căiesc pentru iertarea păcatelor, vindecătoare de boli, întăritoare în credinţă, ajutătoare a căsniciilor şi familiilor, a femeilor pentru zămislirea de prunci, ajutătoare pentru reuşită la examen.

Această icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus de la Mânăstirea Ghighiu este vestită pentru că ajută în multe situaţii, dar mai ales la naşterea de prunci, atunci când pelerinii vin să se roage cu credinţă tare. Este datată din secolul al XVI-lea şi a fost dăruită în anul 1958 de către Episcopul-vicar al Antiohiei, Vasile Samaha de Sergiopolis, Patriarhului Justinian Marina, fiind adusă din Siria la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. De aceea mai este supranumită şi Maica Domnului „Siriaca”.
Se pare că Maica Domnului i-a cerut în vis Patriarhului să ducă sfânta icoană la Mânăstirea Ghighiu. Acesta, la data de 25 februarie 1958, a trimis o delegaţie condusă de cel ce avea să devină Părintele Patriarh Teoctist (la vremea aceea Episcop-vicar patriarhal) pentru a duce icoana la Mânăstirea Ghighiu. Icoana este pictată pe lemn de santal, într-un stil unic, observându-se multă blândeţe, bunătate şi dragoste în ochii Preasfintei Maici.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Hodighitria de la Biserica Mihai Vodă

Dătătoare de prunci, vindecătoare de boli, îşi schimbă înfăţişarea feţei, prevenind astfel diferite pericole şi necazuri. Biserica Mihai Vodă a fost închisă în vremea comuniştilor şi redeschisă în 1994, atunci când a fost şi resfinţită. A doua zi după resfinţire, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni a săvârşit prima minune cunoscută, încălzindu-se atât de tare încât nu putea fi atinsă. La scurt timp a început restaurarea ei, prilej cu care a fost descoperită inscripţia: Hodighitria, care înseamnă „Povăţuitoarea” sau „Îndrumătoarea”. Până în prezent a ajutat celor care s-au rugat la ea cu credinţă în multe situaţii, mai ales în zămislirea de prunci şi vindecarea unor boli. Icoana a fost un dar pentru Mihai Viteazul, însă aceasta a ajuns în România la mulţi ani de la trecerea domnitorului la Domnul, fiind realizată în anul 1666 şi donată de către monahul Ioan din Rusicon, de la Sfântul Munte Athos, în semn de respect pentru faptele de vitejie ale domnitorului.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Căldăruşani

Vindecătoare de boli, ocrotitoare a celor prigoniţi, apărătoare de primejdii. Sfânta icoană a Maicii Domnului de la Mânăstirea Căldăruşani a fost adusă de către călugări refugiaţi aici în anul 1940, odată cu alipirea Basarabiei la Uniunea Sovietică, de la Mânăstirea Noul Neamţ, de lângă Nistru. Icoana este dublă, în sensul că pe verso este pictat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe îmbrăcat de luptă ca un soldat din armata Domnului. Atât pictura, cât şi ferecătura din argint sunt de o execuţie artistică deosebită, însă nu se cunoaşte autorul acestei minunate icoane. Odată cu stăpânirea sovietică, soldaţii ruşi au căutat mulţi ani această faimoasă icoană, inclusiv pe teritoriul României, dar nu aveau să o găsească vreodată. Icoana a stat ascunsă mulţi ani într-un perete al Schitului Sitaru, metoc al Mânăstirii Căldăruşani.

Icoana Maicii Domnului „Închinătoarea” de la Mânăstirea Neamţ

Mare ajutătoare a călugărilor, dar şi a mirenilor, vindecătoare de boli trupeşti şi sufleteşti, alungă insomniile şi duhurile rele, ajutătoare pentru naşterea de prunci, vindecătoare de epilepsie şi de alte boli. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Neamţ, supranumită „Închinătoarea”, este de origine bizantină şi este zugrăvită pe o scândură de lemn. A fost adusă la Constantinopol, din oraşul Lida, de către Patriarhul Ghermano. Pe o parte este reprezentată Maica Domnului cu Pruncul Iisus, iar pe cealaltă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul. A fost donată de împăratul bizantin Manuel Paleologul voievodului Alexandru cel Bun, în anul 1401, cu ocazia împăcării dintre Biserica Moldovei și Patriarhia Ecumenică, recunoscându-i-se celei dintâi, primul Mitropolit – Iosif Muşat. În anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun împreună cu Mitropolitul Iosif au dus sfânta icoană la Mânăstirea Neamţ, aşezând-o în biserica mare cu hramul „Înălţarea Domnului”, unde se află şi în zilele noastre.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Putna

Mare vindecătoare de boli, alungătoare a demonilor şi duhurilor necurate. Sfânta icoană a fost adusă la noi în ţară în anul 1472, împreună cu zestrea Mariei de Mangop, cea de-a doua soţie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Mai târziu, domnitorul a dăruit-o la rândul său Mânăstirii Putna. Asupra acestei capodopere de-a lungul timpului au intervenit mai multe modificări. Din anul 1755 provine ferecătura din argint pe care o vedem şi astăzi. Există o inscripţie pe latura de jos a ramei, în limba română, care spune: „Această sfântă icoană s-a ferecat şi s-a înfrumuseţat din argintul Mânăstirii Putnei, însă cu osârdia şi toată cheltuiala preasfinţitului Mitropolit al Moldovei, Chir
Iacov, în anii 7263 (adică 1755), aprilie 15”. Apoi în anul 1904 a mai avut loc o renovare importantă a picturii, deşi nu prea reuşită, iar coroanele din argint aurit ale Maicii Domnului şi Pruncului Iisus au fost reînnoite.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Nicula

Icoană care a plâns de mai multe ori, vindecătoare de boli, păzitoare de primejdii, apărătoare de necazuri. A fost pictată pe lemn în anul 1681 de către preotul Luca din localitatea Iclod. În fiecare an, pe 15 august, de hramul Adormirea Maicii Domnului, se adună la Nicula, pentru această sfântă icoană, sute de mii de pelerini de pe întreg cuprinsul ţării şi din străinătate, pentru a se ruga şi a căpăta vindecare şi alinare a suferinţelor. În anul 1948, tatăl unuia dintre călugării arestaţi de comunişti, Vasile Chezan, a salvat icoana, zidind-o într-unul dintre pereţii casei sale. La moartea sa, preotul care a venit să-l ajute în ultimele sale clipe a observat că acesta se ruga spre un anume perete până şi-a dat duhul. Părintele a început să bată în zid şi a descoperit acolo sfânta icoană, împreună cu obiecte de cult bisericesc. La câteva zile a fost confiscată de autorităţile comuniste, dar, prin intervenţia şi rugămintea Episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost adusă în Capela Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe din Cluj. În anul 1991 a fost înapoiată Mânăstirii Nicula.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Dintr-un Lemn
Mare vindecătoare de boli şi suferinţe sufletești. Este una dintre cele mai importante icoane făcătoare de minuni din România. Deşi foarte veche, este bine conservată. Legenda spune că Maica Domnului i-a apărut în vis unui cioban şi i-a poruncit să taie din pădure un stejar falnic, din care să facă o biserică mică din lemn. Tăind acest copac, ar fi găsit în tulpina lui preţioasa icoană a Maicii Domnului. Această icoană este o minunată copie din secolul al IV-lea după una pictată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca şi care se află la Sfântul Munte Athos. Icoana de la Mânăstirea Dintr-un Lemn este actualmente aşezată în fața catapetesmei şi este de dimensiuni foarte mari: înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m. Este mai mult decât grăitor felul în care a fost descoperită şi păstrată această icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni.