IMAGISTICA ÎN MEDICINĂ (II)

Ecografia (denumită și sonografie sau ultrasonografie) este o metodă de obținere a imaginilor medicale.

Ecografia este un rezultat al dezvoltării tehnologiei sonarelor în timpul celui de-al doilea război mondial. Un dispozitiv portabil pus în contact cu pielea pacientului produce ultrasunete (vibrații mecanice cu frecvențe de peste 20.000 Hz, imperceptibile auzului uman, care sunt inofensive pentru structurile anatomice pe care le întâlnesc) și receptează ecourile trimise de către organele interne. Un avantaj al ecografiei constă în faptul că se evită efectele nocive ale razelor X. Mai mult, echipamentul este portabil și accesibil. Un dezavantaj constă însă în faptul că nu sunt obținute imagini foarte clare.

Deși a fost utilizată pentru prima dată în anii ‚50 ai secolului al XX-lea, această metodă de obținere a imaginilor clinice s-a folosit mai ales după dezvoltarea calculatoarelor. Ecografia nu se utilizează la examinarea oaselor și plămânilor, dar se folosește foarte mult în obstetrică, unde imaginile pot fi utilizate pentru localizarea placentei și stabilirea vârstei, poziției și dezvoltării fătului. De asemenea, imaginile ecografice se folosesc și în alte domenii medicale, contribuind la stabilirea unui diagnostic rapid.

Cu ajutorul explorării ecografice pot fi depistate diferite modificări în structura organelor, cum ar diferitele formațiuni tumorale sau suferințele organelor în cadrul unor tulburări metabolice, spre exemplu dislipidemiile, diabetul zaharat sau bolile inflamatorii. În afara modificărilor structurale, ecografia poate depista și modificări în funcționalitatea unor organe, prin vizualizarea în timp real a acestora, fiind foarte utilă în studiul tubului digestiv, al inimii, al activității musculare, etc.

În afara vizualizării structurilor anatomice și a funcționalității acestora, au apărut și o serie de aplicații care permit depistarea fluxurilor de sânge și studierea acestora – metoda Doppler. Această metodă este utilă în studierea vascularizației organelor și a formațiunilor tumorale, precum și calității vaselor de sânge și a afectării acestora în cadrul unor boli sistemice, cum ar fi hipercolesterolemiile, diabetul zaharat, etc.

În afara studierii vascularizației prin metoda Doppler, există și ecografia cu substanță de contrast. Aceasta constă în injectarea intravenoasă a unei substanțe care este formată din mici particule de gaz într-un înveliș elastic și permite o caracterizare foarte bună a tipului de vascularizație a diferitelor structuri, ajutând la diferențierea diferitelor tipuri de formațiuni tumorale, maligne sau benigne, în aprecierea inflamației sau a vaselor de sânge. Avantajul acestei metode este reprezentat de ușurința efectuării precum și de efectele adverse minime sau absente ale substanței de contrast.

O alta aplicație a ecografiei o reprezintă elastografia, metodă prin care se poate studia densitatea unui țesut. Pentru aparatele care sunt dotate cu această caracteristică, metoda poate fi folosită în orice tip de ecografie și este foarte utilă pentru diferențierea formațiunilor tumorale benigne de cele maligne și în aprecierea gradului de fibroză.

Pentru a beneficia de o imagine cât mai bună, dată de propagarea optimă a ultrasunetelor, anumite tipuri de ecografii presupun o pregătire înaintea efectuării. Spre exemplu, pentru ecografia abdominală, în care este bine să nu fie prezent mult aer în tubul digestiv, este indicat un repaus alimentar de 4 ore, precum și consum de lichide, 500 ml apă plată, cu o oră înainte de efectuare, pentru a vizualiza vezica urinară și structurile învecinate. În cazul ecografiilor care presupun măsurarea fluxurilor de sânge din teritoriul port (abdominal) prin metoda Doppler, cum este cazul hepatitelor cronice sau cirozelor, este necesar un repaus alimentar de 6 ore.

Examinarea urologică presupune un consum de lichide care variază în funcție de capacitatea vezicală și ritmul micțiunilor, în general, aproximativ 300 ml. Examenul transrectal impune o alimentație restrictivă în ziua efectuării și efectuarea unei mici clisme sau administrarea de Fortrans.

Există și condiții speciale de efectuare, când este necesar acordul părinților și al medicului pediatru/ neonatolog, pentru examinarea copilului mic/ nou-născut, după adormire prealabilă indusă farmacologic.

Alte tipuri de ecografii, cum ar fii cele care folosesc sonde pentru vizualizarea structurilor superficiale, nu necesită o pregătire specială. Pentru examinarile ginecologice (sân, uter, ovare), perioada de examinare este în funcție de patologia/ simptomatologia existentă, fie în prima, fie în ultima decadă a ciclului și necesită o ingestie de lichide de 200-300 ml cu 30 minute înaintea examinării.

Timpul alocat fiecărui tip de ecografie diferă în funcție de organul examinat, de cel care conduce investigația, precum și de pacient, atăt din punct de vedere al constituției cât și din punct de vedere al modificărilor descoperite. În general timpul stabilit este de 30 de minute pentru o examinare.

Indiferent de tipul de ecograf și de dotarea tehnică a acestuia, majoritatea examinării se face în modul 2D, adică vizualizarea de secțiuni efectuate la diferite niveluri. Odată cu progresele tehnologice, au fost create tipuri speciale de sonde și de software, care permit imagini tridimensionale – ecografia 3D sau 4D. Ecografia 3D presupune mișcarea automată a interiorului sondei, urmată de reconstrucția imaginii, în mod static, după ce s-a terminat achiziția. A urmat ecografia 4D, care permite vizualizarea imaginii în trei dimensiuni – 3D, dar în timp real, timpul fiind a patra dimensiune. Aceste tipuri de ecografii au o utilizare limitată, fiind utile în special în sarcină și aduc detalii suplimentare față de ecografia 2D, cum ar fi reconstrucția facială și depistarea unor malformații. Ecografele care au încorporate sonde și software pentru crearea de imagini 3D sau 4D sunt ecografe performante și deși utilizarea acestor tehnici este limitată la doar o parte din totalul examinării, imaginea 2D care se folosește în mare parte, este de calitate superioară față de aparatele care nu dețin aceste caracteristici.

Detectarea anomaliilor fetale este o parte importantă a diagnosticului prenatal. Introducerea examinării fetale ultrasonografice de rutină, a dus la creșterea ratei de detecție a anomaliilor fetale, iar dezvoltarea tehnică a echipamentelor, ca și înțelegerea anatomiei și fiziologiei fetale, a permis creșterea acurateței diagnostice și diagnosticarea mai precoce a malformațiilor, cu 3-6 săptămâni față de examinările anterioare.

Sindroamele malformative sunt caracterizate prin defecte într-unul sau mai multe țesuturi sau organe, datorate unui factor etiologic cunoscut. Deși majoritatea malformațiilor congenitale se dezvoltă înainte de 12 săptămâni de gestație, unele malformații se dezvoltă sau apar în trimestrul 2 sau chiar 3 de sarcină.

De asemenea, unele malformații apar tranzitoriu, precoce în sarcină, putând dispărea ulterior (hygroma chistica). Alte anomalii sunt instabile, apărând și dispărând (megavezica urinară), în timp ce altele apar în perioade diferite de timp (modificări de poziție ale picioarelor, hidrocefalia, uropatia obstructivă) uneori foarte tardiv în cursul sarcinii (chiste arahnoide).

Existența acestei dinamici de dezvoltare a tulburărilor malformative reprezintă și o sursă semnificativă de diagnostice „scăpate” deoarece în momentul examinării, anomalia fie nu s-a manifestat încă, sau deja a dispărut. Problema care se pune în diagnosticul antenatal nu este în principal numai cât de precoce putem diagnostica o anomalie fetală, ci mai ales, dacă și când putem exclude cu certitudine existența unei anomalii.

Diagnosticul malformațiilor impune o muncă de echipă în care sunt angrenați: obstetrician, genetician, radiolog, neonatolog, cardiolog pediatru, chirurg pediatru, anatomopatolog. Aportul în diagnosticul antenatal al malformațiilor se materializează prin diagnosticul imagistic realizat cu ajutorul metodelor cunoscute: ultrasonografia, rezonanța magnetică nucleară, examinarea radiologice standard, tomografia computerizată.

Ecografia reprezintă principala metodă de investigație imagistică în evaluarea anatomiei fetale și a dezvoltării normale sau anormale a fetusului și singura metodă eficace de screening prenatal.

Cele mai multe malformații fetale se detectează antenatal datorită faptului că ele reprezintă anomalii structurale ce pot fi detectate cu o tehnică morfologică cum este ultrasonografia. În examinarea ultrasonografică obstetricală se pot folosi abordul transabdominal sau transvaginal, ecografia tridimensională, Dopplerul spectral, color sau PowerDoppler. Ecografia transabdominală este cea mai des folosită în practică fiind mai puțin invazivă și consumatoare de timp, oferă o manevrabilitate superioară a transductorului și se învață relativ mai ușor și mai rapid decât examinarea transvaginală.

Ecografia transvaginală oferă o rezoluție superioară față de cea transabdominală furnizând imagini de calitate mai bună în special la persoanele cu indice de masă corporală crescut; este indicată în special în diagnosticul precoce de prim trimestru al malformațiilor.

Ecografia 3D/4D sau Sonografia volumetrică reprezintă o tehnologie nouă, cu evoluție și dezvoltare rapidă în imagistica fetală, fiind un mijloc complementar important al sonografiei 2D în diagnosticul precoce al malformațiilor fetale. Datorită campaniei de marketing lansată la apariția echipamentelor de ecografie 3D, treptat s-a instaurat ideea falsă că ecografia în modul 3D poate vedea mai mult și mai bine decât cea în 2D, lucru parțial adevărat numai pentru anumite anomalii sau sisteme de organe.

Din punct de vedere tehnic, ecografia 3D reprezintă o metodă de achizitie, vizualizare, analiză și stocare a unui volum de date, ce se obțin dintr-o imagine normală 2D; calitatea imaginii 3D este strâns legată de cea a imaginii 2D, care întotdeauna precede achiziția volumului 3D. Trăim într-o lume a marilor cuceriri ale științei care adesea sunt puse în slujba omenirii, contribuind substanțial la depistarea precoce a numeroase afecțiuni, reușind adesea să se salveze vieți sau să crească destul de mult durata medie de viață. Limitele cunoașterii sunt infinite și ne putem aștepta la un viitor pe care nu ni l-am imaginat niciodată, în care tehnologia va contribui deosebit de mult la confortul si bunăstarea oam enilor. Grija noastră este de a lăsa moștenire urmașilor o lume a păcii, a respectării naturii, a armoniei între oameni, indiferent de cultura lor.
Dr. CRISTINA MARIN