ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE (XIV)

ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE (XIV)

O tânără mămică, a cărei copilă are un an, zice că a comunicat un nume din cele două ale fetiţei „pentru că atunci nu decisem cel de-al doilea nume”. Corect – nu decisesem – aceasta fiind forma verbului a decide la indicativ, mai mult ca perfect, persoana I, ci nu altfel!
De la o vreme asistăm la ciudate fenomene ce se petrec în toate sectoarele vieţii noastre, inclusiv în cel al comunicării, al limbii invadate de engleza – americană sau la crearea (aceasta este forma corectă – crearea- nu creearea, cum se aude deseori) de noi termeni, precum cel lansat de o cântăreaţă de operă care zice: „atunci m-am rebelat”.
De la termenul rebel – doamna a creat verbul a se rebela – o inepţie, o enormitate lexicală. (Trebuie să înţelegem că şi limba are legile ei care trebuie respectate).
Vorbe… vorbe…
Un „reputat” ziarist zice: „… dacă se organizează un referendum de suspendare al său e o gravă greşeală!”. Corectă ideea, dar incorectă exprimarea: suspendare a sa, căci despre suspendarea sa se discută, nu despre referendumul său! Cineva, cândva, foarte mândru de „găselniţa” sa, a afirmat că în vremurile de „tristă amintire” (ce minunate amintiri nu creăm acum!) se vorbea un „limbaj de lemn”. Spre ruşinea noastră, acum asistăm la apariţia unui alt limbaj – al inculţilor, secătuiţilor mintali şi sufleteşti care zic: super ok, mai gad… pă peste tot…, se exprimă cu subiect şi predicat etc. Mai nou, de la cel mai înalt nivel, cineva zice: „Toată lumea a spus cu punct şi virgulă…”. Ce păcat! Să fii profesor (chiar de fizică) şi să nu fi aflat până la această vârstă că semnele de punctuaţie nu exprimă noţiuni e de-a dreptul ruşinos. La fel de jenant este să nu ştii diferenţa dintre aniversare şi comemorare (Actul Micii Uniri din ianuarie 1859 se aniversează! Ci nu se comemorează!). Predecesorul său zicea: „Vasele se scufundase… Ei făcuse, zisese… plănuise etc”. Un cantautor cu buchete de ghiocei pe la tâmple, pe un post TV, care promovează „Bărbaţi de nota 10” şi „Femei de nota 10”, cântă cam aşa: „Gelu-îi spune lui Olguţa…”. Stimate poet, în limba noastră, substantivele proprii de genul feminin (Ana, Elena, Olga, Maria etc) au forme corecte de genitiv-dativ: Anei, Elenei, Olguţei, Olgăi, Mariei, Cristinei, ci nu cele precedate de articol: lui Elena, lui Olguţa. Articolul lui precedă substantivele de genul masculin (lui Ion, lui Gheorghe, lui Iordan) sau pe cele de gen feminin de alte origini sau prescurtate în limba noastră după model străin. Corect: lui Carmen, lui Mimi, lui Lily, lui Caty, lui Mary, lui Marie etc.

FLOAREA NECȘOIU