In memoriam – Mircea Albulescu

Mircea Albulescu s-a născut în București, la 4 octombrie 1934 într-o familie de intelectuali.

In anul 1956 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind repartizat la Teatrul Municipal (astăzi Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra). Aici a jucat până în 1964 în spectacole memorabile precum: Horia, Omul care aduce ploaia, Livada de vișini, Comedia erorilor etc., după care în 1965, a trecut la Teatrul de Comedie unde, de asemenea a făcut roluri epocale în piese ca: Troiulus și Cleopatra, Șeful sectorului suflete, Capul de rățoi, Buffalo Bill și indienii etc. Din 1974, Mircea Albulescu a devenit actor al Teatrului Național unde a activat fără întrerupere până la sfârșitul carierei. Printre rolurile de marcă pe care le-a interpretat la TNB se numără Danton din piesa cu același nume, precum și cele din capodoperele Richard al III-lea, Calligula, Cavoul de familie, Azilul de noapte, În numele trandafirului, Cadavrul viu, Vizita bătrânei doamne, O scrisoare pierdută și multe altele. Mircea Albulescu a interpretat cu măiestrie și peste 90 de roluri în filme de referință, printre care Mitrea Cocor (primul film turnat în 1952), Dacii, Columna, Pentru patrie, Noi cei din linia întâi, Capcana mercenarilor, Acțiunea Autobuzul, Cursa, Puterea și adevărul, Actorul și sălbaticii, Nea Mărin miliardar etc. De-a lungul carierei sale, reputatul actor a lucrat cu cei mai valoroși regizori români de teatru și film, printre care Horea Popescu, Alexandru Darie, Alexandru Tocilescu, Lucian Giurchescu, Dinu Cernescu, Andrei Șerban, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Sergiu Nicolaescu, Mircea Veroiu, Manole Marcus, Mircea Daneliuc, Radu Gabrea, Nicolae Mărgineanu și alții.

De asemenea, Mircea Albulescu a jucat și în numeroase piese de teatru TV precum: Volpone, Sabia lui Damocles, Patima fără sfârșit, Trandafirul alb, Michelangelo, Capul de rățoi etc și a întruchipat peste 300 de personaje în cadrul Teatrului Radiofonic. De altfel, Mircea Albulescu, a fost un apropiat al radioului național, contribuind la realizarea a nenumărate emisiuni culturale, inclusiv programe și concursuri pentru copii, fiind în continuă căutare de noi talente în rândul celor mici, iar teza lui de doctorat în Arte (susținută în 2004) s-a intitulat sugestiv Teatrul radiofonic, convertibilitatea mijloacelor de expresie în procesul creației. În perioada 1985-2005 a fost profesor la IATC (devenit mai târziu Universitatea de Teatru și Film București), formând generații de artiști.

Bogata sa activitate culturală include și volume de versuri ca Vizite, Pajura singurătății, Fluture în lesă de aur, Clanțe etc și de proză, respectiv Bilete de favoare, Bazar sentimental ș.a. Totodată, Mircea Albulescu a cochetat și cu presa scrisă, publicând mai multe articole în revistele Teatrul, Cinema, Contemporanul, având rubrici permanente la ziarele România liberă, Libertatea, Cronica română etc. În perioada 30 decembrie 1992 – 4 aprilie 1994, Mircea Albulescu a ocupat și funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membrul vreunui partid politic. Singurul partid în care-i plăcea să activeze, potrivit spuselor sale, era Partidul Bunicilor, nume dat de altfel și unei cronici permanente la una din publicațiile la care a colaborat.

Pentru întreaga sa activitate culturală și publică, Mircea Albulescu a primit numeroase premii și decorații, dintre care exemplificăm: Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004), Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor (2000), o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului București, iar din 2013 Teatrul Proiect din Câmpina îi poartă numele. A fost un familist model (cu peste 50 de ani de căsnicie) și un bunic tare iubitor. Mircea Albulescu a decedat la 8 aprilie 2014, lăsând în urmă o impresionantă carieră intelectuală, din care generațiile de azi au multe de învățat.

Horațiu Măndășescu