INCENDIUL – O FATALITATE!

INCENDIUL – O FATALITATE!

Structura imobiliară a orașelor europene cuprinde în mare măsură locuințe vechi, care au fost edificate după cel de-al doilea război mondial în condiții care astăzi nu mai întrunesc cerințele de conformitate stabilite la nivelul prevederilor legale și a standardelor aprobate, dar care au o valoare ridicată din punct de vedere arhitectural, dată de poziționarea în zone centrale, aspect care le recomandă și menține pe lista obiectivelor profitabile ale investitorilor imobiliari.
Pentru a evita riscurile de avariere în caz de cutremur, la achiziționarea unui imobil mai vechi de 50 de ani se recomandă efectuarea unei expertize tehnice vizând determinarea gradului seismic la care clădirea rezistă, respectiv, după caz, efectuarea unor lucrări de consolidare și reabilitare ale instalațiilor. Întrucât imobilele vechi sunt situate de regulă în zone protejate, eventualele lucrări de reabilitare sau modificare a spațiului interior, conform destinației dorite, se pot efectua doar în baza unei Autorizații de construire eliberată de autoritățile locale în baza avizelor prevăzute de Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Depășind latura constructivă, care vizează riscurile generate de degradarea materialelor de construcții utilizate și metodele de construire depășite, un factor cotidian, de risc major, îl constituie instalațiile de alimentare cu energie electrică și gaze naturale, care nu au fost reabilitate și sunt nevoite să răspundă capacităților de consum tot mai mari, aferente noilor dotări și utilări care asigură confortul locatarilor, dar care generează riscuri vizând securitatea la incendiu. Primul pas pentru evitarea unor astfel de riscuri îl reprezintă adoptarea unor măsuri de prevenire și protecție, precum verificarea și repararea coșurilor de fum înainte de inceputul sezonului rece, verificarea mijloacelor de încălzire disponibile și a instalațiilor electrice, dar mai ales evitarea suprasolicitării acestor instalații prin montarea unor mari consumatori de energie.
În România, zona de risc din domeniul de apărare împotriva incendiilor este reglementată de Legea nr. 307/2016 – privind apărarea împotriva incendiilor, actualizată și completată prin numeroase alte acte normative, dintre care putem enumera:
– HOTĂRÂREA nr. 571 din 10 august 2016 – pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu;
– ORDIN Nr. 163 din 28 februarie 2007 – pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor;
– ORDIN Nr. 28/2338 din 26 martie 2009 – pentru aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la obiective de cult;
– ORDIN Nr. 166 din 27 iulie 2010 – pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcții și instalațiile aferente.
Recomandările și obligațiile legale derivate din actele normative incidente domeniului de apărare împotriva incendiilor, la nivelul populației, se regăsesc în cadrul unor măsuri elementare care pot diminua riscurile și preveni apariția unor accidente ce pot avea implicații majore asupra bunurilor și integrității corporale ale titularilor unor astfel de construcții cu vechime. Dintre aceste măsuri putem enumera următoarele:
1. este interzisă utilizarea aparatelor electrocasnice cu defecțiuni și improvizații de tipul radiatoarelor, reșourilor, fiarelor de călcat etc, iar aparatele electrocasnice de tipul convectoarelor, cafetierelor, friteuzelor, cuptoarelor electrice și cu microunde sau altele similare se manipulează conform instrucțiunilor producătorilor și se deconectează întotdeauna de la priză, atunci când nu sunt folosite;
2. se interzice fumatul și utilizarea focului deschis în alte locuri decât cele special amenajate, precum și utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacăra deschisă în spațiile închise, în podurile, subsolurile și în alte locuri cu risc de incendiu din construcțiile în care acestea sunt amplasate.
3. produsele inflamabile se etichetează și se depozitează în locuri special amenajate, marcate corespunzator și în cantitățile precizate de lege (recipiente metalice de max. 25 l), iar depozitarea buteliilor de GPL, altele decât cele aflate în uz, este interzisă;
4. produsele textile și alte materiale combustibile se depozitează la distanțe de cel puțin un metru față de sursele de căldură, iar hârtia, cărțile și documentele se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spații sau culoare pentru intervenție în caz de incendiu;
5. mașinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele și celelalte utilaje care degajă temperaturi ridicate se amplasează la o distanță de cel puțin un metru față de elementele combustibile ale construcțiilor sau de materialele combustibile din încăperi, iar efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat și încălzit hrana și remedierea de îndată a deficiențelor sesizate este obligatorie, în așa fel încât acestea să nu constituie surse de producere a incendiilor;
6. este recomandată montarea unui detector de fum în bucătărie (prevedere obligatorie la construcțiile noi). Pentru mai multă siguranță se poate opta pentru un detector care poate fi controlat wireless, în acest fel se poate avea control asupra casei de la distanță;
7. nu se fac intervenții neautorizate la instalațiile de alimentare cu gaze naturale, iar curățarea coșurilor de fum și evacuare a gazelor precum și verificarea și menținerea în bună stare de funcționare a instalației de alimentare și a elementelor componente, pentru înlăturarea oricărei posibilități de scurgere a gazelor sunt obligatorii la interval minim de un an;
8. se recomandă verificarea instalației de alimentare cu energie electrică, a legăturilor dintre circuite, respectiv calibrarea și pozarea unor circuite corespunzătoare, aferente consumatorilor casnici utilizați, în acest sens fiind interzisă: racordarea unor consumatori care depășesc puterea nominală a circuitelor; supraîncarcarea instalației electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor, comutatoarelor, prizelor și transformatoarelor; lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parțiale a unei instalații; folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ștecher, direct în prize; utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecție diferențială și de limitare a puterii, amplasate la distanță mai mică de un metru de materiale combustibile ori în incinta depozitelor și a magaziilor cu materiale combustibile;
9. achziționarea unui stingător și a unei pături antifoc (păstrată în zona de gătit) este recomandată pentru fiecare unitate locativă, în camera destinată gătitului;
10. se interzice blocarea ușilor și a căilor de acces/ evacuare prin depozitarea unor bunuri voluminoase sau corpuri de mobilier, care pot afecta intervenția în cazul unor situații de urgență.

Conform statisticilor publicate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Incidența incendiilor, în 2016 s-au înregistrat 6.803 incendii la locuințe, în medie 19 locuințe fiind afectate zilnic de incendii în România, acestea fiind provocate preponderent de scurt-circuite electrice și cosuri de fum neizolate termic.
De asemenea, este recomandată revizuirea modalității prin care se realizează edificarea noilor construcții cu destinație de locuință familială, întrucât s-a constatat faptul că dezvoltatorii exploatează la maximum suprafețele de teren deținute și nu mai respectă limitele de siguranță față de vechile construcții din proximitatea amplasamentului, asumându-și riscul ca în cazul în care un corp de clădire veche se aprinde, incendiul să se extindă și la noile construcții, iar căile de evacuare a persoanelor și bunurilor/ de intervenție, să fie subdimensionate, cauzând mari pierderi de bunuri și riscuri pentru locatari. Elocvent în acest caz este incendiul din Sectorul 5 al Municipiului București, care a izbucnit în noaptea zilei de 07.09.2018, când peste o sută de locatari s-au înghesuit să iasă pe singura cale de acces din bloc, îngustă de un metru şi 40 de centimetri, în timp ce pompierii încercau să intervină în interiorul clădirii. Conform informaţiilor vehiculate în acest caz, imobilul ars fusese edificat fără a deține autorizație de construire și fără avizul pentru securitate de incendiu.
Locatarii nu dețineau titluri de proprietate, aspect care i-a împiedicat să încheie polițe de asigurare pentru locuințele deținute, înregistrând pagube materiale considerabile.
De remarcat este poziția cetățenilor față de riscul la incendiu, care rezonează doar în cazurile ce generează emoție colectivă prin natura și gravitatea urmărilor unui incendiu, înregistrându-se un nivel precar al cunoștințelor din domeniul de apărare împotriva incendiilor.
Acest aspect ridică serioase întrebări cu privire la nevoia de pregătire timpurie a societății, context în care consider că activitatea de informare și prevenție ar trebui să fie realizată inclusiv prin completarea curriculei școlare. Astfel, prin introducerea unui nou segment de educație al elevilor, prin care să se permită aprofundarea noțiunilor de bază în cazul unor situații de urgență, s-ar diminua considerabil riscurile vizând situațiile de urgență.

MARIA PETRESCU