ÎNSEMNE ȘI RITUALURI MASONICE

În numărul din luna aceasta vom încerca a „reînnoda” informațiile privind lumea mai puțin cunoscută a Masoneriei în general… și de ce nu a Masoneriei Române în special! Iată de ce, azi vă propunem un subiect mai puțin discutat în spațiul public, și anume cel al „Însemnelor și ritualulilor masonice”. Pentru o mai bună exemplificare și înțelegere a unor asemenea lucruri, l-am luat ca și „ghid”, pe domnul Viorel Dănacu, nimeni altul decât președintele „Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris București”, dar și Mare Maestru al Lojei de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice (Redacția)

Cercetările şi studiile masonice ale documentelor din arhivele pe care le deţinem în cadrul „Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti” şi al MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, referitoare la însemne şi ritualuri masonice, arată masoneria ca pe o adevărată derivaţie din asociaţia zidarilor din Anglia, tranformată în evul mediu după modelul instituţiilor secrete ce existau pe atunci: Cavalerii Palestinieni, Cavalerii Templului, Cavalerii lui Christ, Cavalerii Roza Cruce, Tribunalul Sfintei Vehme, Druizii, Ofiricii, Gimnosofiştii, Exegeţii, adoptându-se aici un Ritual de iniţieri, în Ceremonialul de Recepţie, după forma misterelor antice, manifestat prin episodul Hiramic.

Unii istorici ne vorbesc de corporaţiuni de constructori, ca de exemplu: Corporaţiunea tăietorilor în piatră, Corporaţiunea constructorilor în lemn, Corporaţiunea constructorilor în fier, pe care Senatul din Roma le trimitea în Galia, în urma armatelor romane pentru a reconstrui cele opt oraşe distruse de Cezar împreună cu toate monumentele celtice şi druidice. După cum raportează Pliniu, aceştia puteau să construiască edificii grandioase, dar nu puteau fonda Colegii Iniţiatice, căci erau cu totul străini de misterele doctrinei secrete.

În anul 926 s-a hotărât ca oraşul York să fie considerat Capitala Confraternică a lucrătorilor zidari-liberi. Acolo s-au format primele statute alcătuite de reprezentanţii tuturor Corporaţiilor din Regatul Angliei şi aproape de Regele Edwin. Dar în acestea nu se găseşte nimic care să reglementeze vreo societate filosofică. Mai târziu, cercetând Statutele şi Regulamentele confraternităţii tăietorilor în piatră din Strasburg cu data 25 aprilie 1459, alcătuite din statutele zidarilor liberi din Germania, nu găsim decât Regulamente pentru uvrieri.

Toţi membrii erau împărţiţi în trei clase, potrivit gradului de cunoştiinţe ce îl aveau în lucrare, dar nu numai atât, Corporaţiile acestea căpătau mari privilegii de la stat, fiindcă aduceau servicii foarte utile, membrii deveneau din ce în ce mai numeroşi, căci se bucurau de oarecare beneficii.

Astfel în 1646, în oraşul Wasington au fost admişi în aceste Corporaţii, colonelul Mainwarung împreună cu anticarul Elias Ashmole, alchimist şi fondatorul Muzeului din Oxford. Elias Ashmole s-a gândit, să formează o Universitate de Ştiinţe Ezoterice, de ştiinţe ascunse, oculte. Pentru aceasta a introdus la recepţiile membrilor, Ceremonia Misterelor Antice Indiene şi Egiptene, în locul celorlalte dispoziţiuni, care constau dintr-un examen oral şi public, asupra cunoştinţelor de construcţie, iar că practica dintr-o execuţie a unei lucrări oarecare. Dând astfel, acestei asociaţii, o nouă ţintă de unire, de fraternitate, de perfecţiune, de egalitate, de ştiinţă, prin mijlocul unei legături universale, bazată pe legile naturii şi pe dragostea omenească, aşa el a creat, la început numai primul grad de Discipol, după tradiţiile şi documentele antice pe care le culesese el ca anticar şi ca Roza Crucian, prezentând o mare analogie cu misterele antice „moştenite de Templierii lui Jacques de Molay” şi păstrate însă cu mare secret şi veneraţiune de Roza Crucieni.

Sala de întruniri o numea Marele Templu al Naturii în care introdusese Soarele şi Luna, cu cerul înstelat şi cu diferite constelaţiuni, producând astfel o impresie misterioasă, oricărui profan la prima vedere, fără a putea să înţeleagă ceva din toate acestea. A înfiinţat cele două coloane pe care le vedem şi astăzi în toate Templele noastre. Atunci, după misterele din Egipt, el a reprezentat Orientul şi Occidentul. S-a folosit de instrumentele lor, pentru a le întrebuinţa ca simboluri dogmatice, acumulând în ele, esenţa principiilor morale care ne-au rămas şi azi.

Aducea recunoştinţă şi admiraţie către M:.A:.A:.U:. ca mijloc de precauţie, pentru a nu fi acuzaţi de idolatrie, căci atunci catolicismul era în toată puterea lui. Învăţa morala, fiindcă numai astfel avea toţi membrii la dispoziţia sa, îndemna pe neofiţi la filantropie şi la studiu, pentru că la o necesitate de mari cheltuieli să aibă la cine recurge. Ca punct de plecare, misterios, lua pe Zoroastru, explicând cum se deschideau lucrările la miezul zilei şi cum se încheiau la miezul nopţii. Cuvintele misterioase întrebuinţate erau egiptene, indiene şi greceşti.

La 1648, a format gradul de Companion, care este o continuare fidelă şi progresistă a aceleiaşi analogii la iniţieri, armonizată cu doctrina lui Thales şi ale lui Pitagora. A introdus piatra brută şi piatra cioplită, cele două coloane, care la discuţii, reprezentau Orientul şi Occidentul, acum reprezintă cele două Solstiţii întocmai ca şi la iniţierile din Egipt.

Anderson, cu Desaguliers şi cu Elias Ashmole, pentru ca să pună la adăpost această instituţie, ce constituia, o putere a partidului din care făcea parte, considerând că această societate se prezintă ca a fi, a zidarilor, hotărăsc să introducă la iniţierea gradului 3 de Maestru, un episod cu totul străin şi independent de celelalte societăţi secrete. După cum astăzi vedem limba latină adoptată în toate ştiinţele pentru denumirea şi nomenclatura cuvintelor proprii, iată când şi cum s-a format masoneria primară (masoneria albastră), sau masoneria simbolică, compusă din cele trei grade de la început şi iată cum, în locul episoadelor egiptene şi indiene introduse de Elias Ashmole, s-au introdus tot de el, alte episoade din Sfânta Biblie. Acum pentru prima dată a apărut deasupra tronului Venerabilului, Steaua înflăcărată cu cinci colţuri, având în mijloc litera „G”, care la fiecare grad avea altă explicaţie. Pentru a nu fi acuzaţi că nu sunt creştini, faţă de catolici, această stea, se explică că, simbolul Luceafărului, adică cel care a condus pe cei trei Magi la naşterea lui Christos. Acum a început să funcţioneze instituţia masoneriei care mai târziu se va numi francmasonerie (de la cuvintele free-masons, transformându-se cu timpul, din societate politică în societate filosofică, apoi în societate pur morală).

Acei care au citit superficialităţi de istorii ale francmasoneriei, fără a cerceta documente reale, existente şi azi, cu date precise, susţin şi acum, ca această instituţie datează de la fundarea Templului lui Solomon. Au comis însă o foarte mare eroare, căci curentul antisemit ce bântuia în omenire, compus din profani în necunoştinţă de cauză, s-au acaparat de aceasta, învinuind-o ca o instituţie iudaică cu scopuri ascunse, contra creştinismului, cu scopuri ascunse de a lucra astfel fiii lui Israel, ca să ajungă conducătorii omenirii.

Oraşul York rămâne şi capitala masoneriei fondată de Elias Ashmole la 1646, partizanii stuarzilor şi cu iezuiţii din capitoliile Rozicrucienilor au dat naştere la discuţii şi neînţelegeri. Astfel că, la 24 iunie 17817, patru Loji din Londra s-au unit, declarându-se independente sub numele de Marea Lojă din Londra. Din acest focar central şi unic, francmasoneria a plecat în toate direcţiile, pentru a se stabili în toate popoarele lumii.

Împărţiţi în două tabere cea din Londra şi cea din York, confreria din York pentru a-şi arăta supremaţia sa, şi-a dat numele de Marea Lojă din toată Anglia.

Lojile engleze de Rit Modern au devenit nişte asociaţii de binefacere şi de petrecere. În Germania, Lojile de Rit Modern, create sub impulsivitatea Marei Loji a Angliei, au avut aproape aceeaşi soartă, chiar azi, în ele studiul nefiind cunoscut. În Franţa a fost cu totul altfel, se făcea filosofie şi mai cu seamă politică. Caracterul naţional călăuzind s-a făcut şi una şi alta, cu uşurinţa vorbelor improvizate, cu iritaţiunea părţilor incomplete, tradiţiile masonice fiind însă uitate. În Belgia se resimţeau moravurile franceze, astăzi chiar se văd şi în Loji, care fac a crede că masoneria nu este decât o operă electorală. Masonii care nu au adoptat reforma Marii Loji din Anglia s-au găsit înaintea enormei dificultăţi, ca reformă înlăturând totul, afară de gradelesimbolice. Numeroase sisteme au fost prezentate, unele au fost aplicate într-o ţară, altele în altă ţară, fiecare constituia un Rit, având în cap, o Mare Loja sau un Capitoliu, Şef al Ordinului, de acum începând Epoca Riturilor.

Fiecare Rit conţinea o filosofie din antichitate, cu episodul său propriu. Principala observaţie care trebuia făcută privitor Riturilor, nu a fost dată, decât de un sistem de coordonare a învăţăturilor vechilor instituţiuni masonice.

Ritul Indian are episodul Isis. Acea statuie cu faţa voalată la picioarele căreia stă scris „Nici un muritor nu îmi va ridica vălul”, aceasta este masoneria filosofică a lui Hermes Trismegistus. Coloanele reprezentau Orientul şi Occidentul. În locul stelei înflăcărate se afla tetragrama. De aici vine numele de Lojă (sanscrită Loja lume). Cuvintele misterioase erau egiptene.

Ritul Japonez are ca episod Soarele, considerat eroul planetar, alegoriile formează 12 tablouri cu cele 12 constelaţii, reprezentând pe Christ, mergând spre calvar, coloanele reprezintă Orientul şi Occidentul, nu exista nici steaua înflăcărată, nici tetragrama, cuvintele erau indiene şi persane.

Ritul Caldean, din cea mai mare antichitate, se zice că este format de magi, introdus în masonerie, tot cu episoadele lui Isis şi Gimnosofiştii. Există şi steaua înflăcărată şi pentagrama, coloanele reprezintau tot Orientul şi Occidentul, cuvintele misterioase erau egiptene. Din acest Rit, s-a împrumutat episodul cu care s-a creat gradul 28 din masoneria scoţiană şi cea franceză, Chevalier du Soleil.

Ritul de Echoes, aici se procedează jertfă de sânge, cuvintele misterioase erau egiptene şi persane. În Monrovia, Loja „Orientul”, găsim Ritul Indian, tot în Monrovia la Loja Saint Paul, găsim Ritul de York. În Cairo, la Loja „Lord Hitchene”, găsim Ritul Englez, la Loja „Lotus” Ritul Ephes, în Calcuta la Loja „Curage With Huma-nyty” Ritul Indian, în Bombay, la Loja „Concord”, Ritul Scoţian, în Tokio la Loja „Tokio”, Ritul Japonez. Toate acestea confirmă cele zise mai sus, că masoneria nu se trage de la fondarea Templului lui Solomon, ci de la Elias Ashmole la 1646.

ROMÂNIA ȘI MASONERIA

Legenda Meşterului Manole este emblematică pentru francmasoneria românească. Îndrăznesc să afirm că ar trebui analizate legendele noastre şi din punct de vedere masonic. De asemenea, o sursă importantă de mister masonic o reprezintă şi creaţia lui Eminescu, sau a oricărui alt poet român de tendinţă ezoterică, care, de asemenea, mi se pare interesant de analizat.

Eminescu, „masonul fără şorţ”, prin meditaţiile lui asupra Demiurgului şi renaşterea sufletului, ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur şi simplu te cutremură. Eminescu, a fost un foarte bun român, plin de spiritualitate. Nicolae Iorga, în 1934, consemna: „Eminescu stăpânea cu desăvârşire cunoştinţa trecutului românesc şi era perfect iniţiat în istoria universală”. Vă mai ofer aici, la final, numai două exemple:
– religia se bazează pe elementul pasiv (Aşa a vrut Dumnezeu!), pe când masoneria pe elementul activ (un proces de iniţiere care deschide poarta lucrului cu tine însuţi, V.I.T.R.I.O.L);
– religia este destinată celor mulţi, pe când masoneria celor puţini, dar făcuţi pentru a o înţelege, adică unei elite etc.

La noi, am avut constituite Loji franceze, italiene, germane, portugheze, iar noi, la rândul nostru am avut Loji la: Bruxelles, Praga, Viena, Salonic, Constantinopol, Cairo etc. La 1875, în Congresul din Lausanne, s-a adoptat de toate marile puteri respectul Francmasoneriei, care până acum trecea ca o sucursală filosofică, s-a transformat într-o instituţie naţională,patriotică şi morală.

VIOREL DĂNACU – Mare Maestru, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, Loja de Ritualistică Comparată si Cercetări Masonice, Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti