ÎNTÂLNIRE CU CIPRIAN

ÎNTÂLNIRE CU CIPRIAN

Sunt oameni pe care îi întâlnesc cu bucurie, sunt oameni care aduc speranţă sufletului meu pentru că ştiu să realizeze lucruri minunate prin dăruirea talentelor, gândurilor şi muncii lor.
Unul dintre aceştia este Ciprian, un tânăr pe care l-am cunoscut căutând un băiat care să se potrivescă rolului lui Ionică, din piesa de teatru Pălăria Buclucaşă, pe care o repetam împreună cu colegii mei de la U.Z.P.R. Drişcu Ciprian are 10 ani, este în clasa a IV-a, urmează cursurile Şcolii 174 „Constantin Brâncuşi”, din Bucureşti.
Majoritatea rezultatelor obţinute la şcoală sunt Foarte bune.
Timp de 2 ani a urmat cursurile de actorie la clubul de teatru Mezzetinno şi a avut roluri în câteva piese, printre care şi Muzicanţii din Bremen, regizată de Magda Condurache, a apărut în emisiuni ale televiziunii România Mare, interpretând rolul lui Aladin. A mai urmat cursuri de arte marţiale (când încă nu avea 3 ani) la clubul Impact şi a jucat fotbal la Academia de fotbal Concordia Chiajna.

În prezent învaţă engleza la English Kids Academy şi chineza. Cu deosebită bucurie studiază chitara la Clubul Copiilor Sectorul 6 şi ştiind importanţa sportului, joacă baschet în cadrul echipei Leii de la Colegiul „Costin C. Kiriţescu”.
A participat la mai multe concursuri de matematică (pe care o iubeşte) şi limba română, cu rezultate foarte bune.
Este pasionat de Lego, din care creează diverse maşinării, proiectul curent fiind un laborator ştiinţific. Ca mulţi alţii are o puternică înclinaţie spre dispozitive şi jocuri electronice, desene animate şi filme ştiinţifico-fantastice.
Îşi însoţeşte şi îşi sprijină părinţii frecvent la activităţile caritabile de la orfelinate şi azilele de bătrâni, derulate atât prin Crucea Roşie, Asociaţia Turistică Ghizii României, Oameni Mulţumiţi, cât şi ca iniţiative individuale. Este prezent în excursiile organizate de grupul Oameni Mulţumiţi, coordonat de mama sa, pentru a descoperi frumuseţile naturale şi spirituale ale României.

Îşi face prieteni foarte uşor cu care îi place să se distreze, să participe la jocuri împreună şi să facă lucruri frumoase sau, cum spune el, „tari”. Consideră că are „o viaţă frumoasă şi îşi doreşte ca cei mai puţini fericiţi să aibă o viaţă cel puţin ca a lui”. Cunoscându-l pe Ciprian, simţindu-i bucuria de a se dărui prin fapte şi cuvinte, m-am gândit că ar putea fi un model pentru mulţi dintre copii şi părinţi. Şi tocmai de aceea vă invit să-i urmăriţi activitatea, să-l vedeţi în piesele de teatru în care joacă, să-l încurajaţi în sala de baschet, să-l ascultaţi cântând la chitară şi să vă bucuraţi împreună cu el de această călătorie minunată care se numeşte „Viaţă”.

GETA HEIMERL