Înțelepciunea de a fi înțelept…

Întotdeauna am apreciat, în mod deosebit, oamenii inteligenți dar oamenii înțelepți m-au copleșit de-a dreptul și mă mișcă, în special, în continuare! Altfel spus, mă refer la omul cuminte, matur, echilibrat care știe, oriunde și oricând, în orice împrejurări sau conjuncturi, să gestioneze orice situație, să ofere soluții la orice probleme, să depășească orice piedică sau obstacol, să le primească, cu multă demnitate și cumințenie, și pe cele bune și pe cele rele, să relaționeze, să interacționeze, să socializeze în orice împrejurare, să știe reacționa și vorbi, cu oricine în orice context, să știe să se raporteze, la Dumnezeu, la semenii săi și la el însuși, în orice mod ori situație, să fie un om așezat, calculat, moderat, măsurat și cumpătat, atât în vorbirea cât și în purtarea sa, să fie elegant, politicos și manierat în comportamentul său, să fie răbdător, bonom, generos și iertător, cu alte cuvinte, să fie echilibrat în tot locul și în tot ceasul!

Căci da, cel puțin, în viziunea și opinia mea, echilibrul stă în foarte strânsă legătură cu înțelepciunea și invers! Da, cu adevărat, mare lucru este să dispui și să cultivi, ca om, această frumoasă calitate și binecuvântată virtute a înțelepciunii și a echilibrului! Să fii un om așezat, calculat, cumpătat, moderat și măsurat în toate! Să știi când trebuie să vorbești și când trebuie să taci, unde să (re)acționezi și unde să aștepți, cum să te implici și, cum să te explici, când să fii rezervat, prudent și precaut și când să fii prezent, concret și eficient și, multe altele! Altfel spus, omul înțelept și echilibrat este cel care aplică măsura în toate, cel care duce lucrul început, la bun sfârșit, până la capăt, cel care are răbdare, cel care nu vorbește neîntrebat, nu acționează doar să se afle în treabă, adică, nesolicitat și, așa mai departe!

Cu alte cuvinte, omul înțelept, echilibrat, este cel care, în viață, știe și când să apese pe accelerație dar și când să pună frână, stop sau pauză! Așadar, virtutea echilibrului – care este o adevărată artă pentru cel ce o împlinește și înmulțește, este pentru o asemenea persoană, modul său de viață, felul său de a trăi, viețui și, conviețui, iar un om ca acesta este cel care răspândește în jurul său, multă luciditate, pace, liniște, așezare, discernământ și dreapta socoteală, onesta chibzuință și eleganta purtare precum și nobila raportare și, brilianta comportare! Într-o lume că aceasta, plină de zgomot, stres, gălăgie și agitație, nervi și iritare, un om înțelept sau echilibrat este precum o lumină în mijlocul nopții, o licărire în străfundul întunericului! Eu, unul, după cum am mai spus, întotdeauna am stimat, apreciat și admirat omul înțelept, echilibrat, așezat, bine ancorat și corect articulat în principii de viață, sănătoase, veritabile, autentice și perene, în rânduieli nobile, netrecătoare și, neperisabile, valoroase, adevărate și eterne!

În concluzie, lângă un om echilibrat îți este mai mare dragul să fii și să stai pe când, lângă unul veșnic zbuciumat, aflat în continuă deraiere, deviere și, derapaj, exagerat și abuziv, irascibil și permanent rebel ori pus pe harță, îți vine să tot pleci, de-a dreptul să, tot fugi! În încheiere voi mai remarca ori sublinia faptul că, pentru a fi, pentru a deveni o persoană înțeleaptă, echilibrată și, pilduitoare, în acest sens, trebuie să vezi, să știi ce duhuri te cercetează ori te (în)locuiesc, adică să știi, foarte precis, cui te închini dacă, te închini!

Mă veți întreba, poate, care ar fi câteva din „simptomele” omului înțelept și echilibrat?! Păi, toate cele enunțate, enumerate mai sus și, încă, multe altele, cum ar fi, de exemplu: – să te rogi Domnului – să te dedici omului – să te înclini pomului adică: să iubești, să prețuiești, să dăruiești și să împlinești! Iar eu, personal, aici și acum, mă înclin în fața omului care, îl are pe Dumnezeu de Tată, Biserica de Mamă și, semenul, aproapele lui de frate! Și, încă ceva: omul înțelept sau echilibrat tace și face, tace când face și, mai mult decât atât, tace și, după ce face!

Dr. Stelian Gomboş