Invitație la balul mascat al pandemiei!

Motto:

 „A vrea să înăbuși revoluțiile pacifiste, faci să devină inevitabile, revoluțiile violente.”

J.F.KENEDY

Trăim vremuri caracterizate de confuzie, de teamă, nervozitate și lipsă de încredere într-un viitor prosper și pașnic, când „păstorul își vinde și trădează oile„, ținea să ne atragă atenția duhovnicul românilor, cuviosul părinte Iustin Pârvu.

Asistăm cu neputință la agonia democrației occidentale care, treptat a fost înlocuită cu o adevărată dictatură a tehnocrației care sugrumă drepturile și libertățile cetățenilor, ajungându-se la un control total, inclusiv al vieții personale, folosind drept pretext, apărarea și securitatea colectiva în fața terorismului, crimei organizate, anarhiei și pandemiilor.

Cetățeanul occidental și nu numai, a descoperit cam târziu că este înșelat în așteptările sale de către cei cărora le-a încredințat mandatul să le apere interesele în fața abuzurilor de putere din partea autorităților și instituțiilor statului, să-i asigure prin elaborarea de legi drepte, accesul la sănătate și educație în condiții decente, să-i fie protejat dreptul la muncă și la proprietate privată, să fie respectat și consultat în treburile cetății.

          Din păcate, realitatea dură pe care o trăim, a trezit din adormire, conștiința și respectul de sine al oamenilor, care treptat au găsit drept soluție, organizarea de proteste stradale pentru a-și face auzite nemulțumirile și a-și exprima îngrijorarea privind direcția în care se îndreaptă societatea umană, aflată deja în plină „schimbare la față” a modului de guvernanță și organizare spirituală a lumii contemporane, sub controlul și atotputernicia Inteligenței Artificiale și a roboticii, care în mod pervers au pătruns în viața noastră cotidiană.

          Ca sa reiau ideea părintelui Pârvu, cei aleși ca „păstori” să conducă destinele popoarelor, le-au vândut și trădat corporațiilor transnaționale, care fasonează în funcție de propriile interese, politicile sectoriale guvernamentale.

 „Europa  socială„, sau  „Europa cetățenilor”, s-a transformat astăzi, așa cum o caracteriza europarlamentarul britanic, Nigel Farage, părintele BREXIT, în: „EUROPA tehnocratică care a devenit un monstru, care sub aparența blândă, ascunde o dictatură de cea mai rea speță… popoarele nemaifiind stăpâne pe propriul destin”.

          La vremea respectivă această atitudine a fost taxată drept extremistă și provocatoare, dar, iată ca astăzi în plina criză sanitară și economică, Europa se manifestă ca un organism suprastatal, un adevărat CRONOS hotărât să înghită copiii neascultători și să pregătească o lege a „securității globale”, un fel de Patriot Act, pentru îngrădirea dreptului la exprimare liberă a presei și cetățenilor în timpul manifestațiilor stradale și confruntărilor cu forțele de ordine.

          Ca să fie „tacâmul complet”, la nivelul Consiliului European, șefii de state și guverne, cu excepția Poloniei și Ungariei, au fost de acord ca accesul la fondurile de relansare economică și pentru combaterea pandemiei de covid-19, să fie condiționat de modul în care sunt respectate normele statului de drept, fără însă a se preciza, care sunt criteriile de evaluare ce vor sta la baza acestor verificări, cine va fi însărcinat cu aceste anchete și în ce texte din tratatul european, sunt stipulate asemenea prevederi.

Realitatea este clară și amară, și ne demonstrează încă odată că aceste „inovații” în mecanismul de funcționare al UE, au fost introduse și susținute de Germania și Țările Nordice care vor să limiteze la maximum accesul la fonduri, țărilor din sud-estul Europei, considerate ca fiind vulnerabile la corupție și irosirea banilor europeni pe proiecte neviabile.

Ca urmare, bugetul pe 2021-2027 nu a putut fi votat, căutându-se acum soluții pentru a ocoli avizul negativ al celor două state, ori de a spori presiunile asupra lor pentru a le „convinge” să cedeze. Potrivit ministrului polonez de justiție, Zbigniew Ziobro, „Criteriul statului de drept este doar un pretext, un cuvânt frumos care sună bine la urechi, dar este vorba de o aservire instituțională”.

Pe un alt plan, nici situația din SUA nu este mai roză, campania pentru alegerea președintelui adâncind și mai mult fractura existentă în societatea americană, radicalizând susținătorii celor două forțe politice aflate într-un război deschis și fără menajamente, pentru acapararea puterii în stat. Charles Sannat, diplomat al Școlii Superioare de Comerț și al Centrului de Studii Diplomatice, sublinia că: „Actuala criză din SUA nu este numai de încredere, ci este o criză de sistem și de model. Relansarea economică este doar un vis, o promisiune din partea administrației americane”.

          Dacă „păstorii” care conduc destinele popoarelor s-ar apleca pentru a studia modul în care ,în vremuri de cumpănă pentru istoria umanității, adevărații lideri, atașați idealurilor supușilor lor au găsit soluții pentru ieșirea din situații complexe, ar putea întâlni exemple de urmat în gândirea plina de înțelepciune a lui Pitagora, Aristotel, Platon, sau Socrate, ca să ne referim doar la câteva figuri emblematice ale filosofiei antice. Vom reaminti în rândurile ce urmează, câteva sfaturi înțelepte pentru conducători și pentru electorat, din partea lui Pitagora, care sunt utile și actuale:

…”Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puțini legiuitori, dar înțelepți! Puțini războinici, dar viteji! Putin popor, dar mulți cetățeni”…”. Poporule! Dacă îți dorești buna rânduială în ce privește politica, ferește-te de o organizație fără vlagă, administrație fără putere și de luxul ospețelor. Acestea trei dau întotdeauna naștere la vrajbă în viața civilă și în gospodării și ca urmare la năruirea statului și a familiei”. … „lucrul cel mai rușinos al unei stăpâniri este pândirea și spionarea oamenilor”.

În secolul XXI, agresiunea „statului de drept” prădător asupra libertăților cetățenilor, se va baza pe trei dezvoltări practice ce vor schimba sistemul de organizare spirituală a societății omenești în contextul globalizării și atotputernicia Inteligenței Artificiale.

          Yuval Noah Harari, premiul Nobel pentru literatură, le explica astfel în cartea sa: „Homo Deus-une breve histoire de l avenir” (Ed. Albin Michel, 2017):

” – ființele umane își pierd valoarea economică și militară, iar sistemul politic și militar va înceta să-i mai acorde mare valoare;

– sistemul va continua să acorde o valoare ființelor umane numai în mod colectiv, nu individului, dar vor pierde autoritatea lor individuală pentru a fi gerata prin algoritmi exteriori;

– sistemul va continua să găsească valoare și utilitate practică individului unic, dar acesta va fi noua elită a oamenilor hibrizi, a supraoamenilor, mai degrabă decât a maselor populare”.

          Aruncând o privire scrutătoare asupra evoluțiilor politice, economice, sociale și militare ale primelor două decenii ale secolului XXI constatăm cu  îngrijorare că am pășit deja spre o nouă etapă a civilizației post-umane, marcată de: criza economică (2008); resetarea geopolitică a Orientului Mijlociu („primăvara arabă” și recentul acord încheiat de Israel cu EAU și Bahrein la Washington la 15.09.2020, urmat de negocieri secrete pentru a fi semnat și de Sudan, Arabia Saudită, Yemen; războiul din Siria); ocuparea Crimeei de către Rusia; pandemia de covid-19; războiul Armenia-Azerbaidjan pentru Nagorno-Karabach; tensiunile Turcia-Grecia privind exploatarea gazelor, tensiuni China-India ș.a.m.d.

Toate aceste evoluții încărcate de energii negative sunt de fapt rezultatul confruntării biblice între copiii luminii și copiii întunericului, este o încleștare a forțelor globalizării și a celor care apără suveranitatea națiunilor, identitatea lor spirituală, obiceiurile și tradițiile. Este o luptă spirituală a forțelor vizibile, luminoase cu cele oculte, care a trezit din somnambulism popoarele europene și nu numai, în momentul în care adevăratul stat de drept a fost acaparat de statul subteran a cărui domnie deasupra legii, a devenit sufocantă, oamenii nemaiputând respira în voie, aerul reconfortant al libertății.

Important este că, în majoritatea statelor europene și în SUA, asistăm la un fenomen dătător de speranță și anume, trezirea intelectuală și culturală a elitelor care conștientizează cu întârziere că, soarta politică a țărilor le aparține și este nevoie ca ele să se poziționeze în fruntea mișcărilor care militează pentru independență și suveranitate națională a popoarelor și pentru limitarea intervenției organismelor supranaționale, în treburile interne.

Tot mai des, la manifestațiile de stradă organizate pentru a protesta împotriva modului de gestionare a crizei sanitare și restricțiilor impuse de răspândirea pandemiei de covid-19, se aud voci puternice care cer respectarea libertăților cetățenești, a demnității umane, a dreptului la educație și muncă, iar sloganurile protestatarilor francezi împotriva „legii securității globale”, „Jos măștile”, „Trăiască libertatea”, au fost preluate și de protestatarii din Italia, Germania, Spania, Grecia.

          Recent, cu ocazia organizării la opera din Roma a spectacolului omagial cu opera „Nabucco” de Verdi, în momentul interpretării Va Pensiero, care evoca prin corul sclavilor evrei eliberarea din Babilon, spectatorii aflați în sală s-au ridicat în picioare solicitând bis, pentru a cânta apoi alături de cor și orchestra. A fost un moment emoționant care a amintit de momentele revoluționare care au premers unirea Italiei.

Liga Nordului folosește acest mesaj al corului sclavilor asupriți pentru a ilustra mișcarea de eliberare a oamenilor din Nord fata de cei din Sud. În Europa și SUA, mișcările separatiste s-au multiplicat în ultimii ani, îmbrăcând forme tot mai perverse, de la autonomie financiară, culturală, la autonomie etnică și teritorială, devenind amenințări potențiale pentru existența statelor naționale.  Europa cetățenilor s-a metamorfozat într-un spațiu izolat, carantinat, unde oamenii sunt tratați ca niște condamnați la domiciliu obligați să poarte „brățară electronică” pentru a li se monitoriza deplasările. Trăim într-o lume tristă, în care democrația a eșuat, iar atotputernicia instrumentelor de control ale „statului de drept” se afirmă în tot și în toate. Statul prin masurile neinspirate luate, a distrus economiile europene, a mărit gradul de îndatorare, a limitat drastic circulația persoanelor și capitalurilor, a restrâns piața forței de muncă. Dar pentru a drege busuiocul și anestezia vigilența cetățenilor, conducătorii europeni ne propun o nouă găselniță în construirea unei Uniuni Sanitare Europene.

În ciuda restrângerii activităților Parlamentului European și a celorlalte instituții și agenții ca urmare a pandemiei, nimeni nu îndrăznește să propună reducerea personalului tehnic, diminuarea semnificativă a retribuțiilor sau măsuri serioase de reducere a cheltuielilor de întreținere a sutelor de imobile și spații de lucru închiriate ori cumpărate pentru găzduirea acestor organisme europene supranaționale. Aceeași situație ar putea fi aplicată și în privința funcționării NATO, în condițiile în care PIB-urile și economiile statelor europene s-au prăbușit iar semne de însănătoșire nu se văd la orizont. Tot în sensul ușurării poverii fiscale, poate că ar trebui ca la nivelul Consiliului NATO să se pună în discuție suspendarea obligațiilor statelor membre de a contribui la cheltuielile militare cu 2% din PIB. Pentru a se înțelege mai bine situația reala în care se află economiile celor mai puternice state europene, Germania și Franța, vom prezenta mai jos câteva cifre lămuritoare, astfel:

 – PIB-ul Germaniei în 2020 a scăzut cu 5,8% iar nivelul datoriei publice a atins 75% în 2020, însă pentru 2021 se estimează o creștere a datoriei la 85%.

– datoria publică a Franței s-a cifrat în iunie 2020 la 2.638,3 miliarde euro, adică 114,1% din PIB, iar conform proiectului legii finanțelor pentru 2021 prezentat de ministrul Bruno le Maire, PIB-ul se va prăbuși cu 10%, iar datoria publică va reprezenta 116% din PIB. Guvernul francez nu are altă soluție decât de a crește nivelul datoriei, deoarece Franța a fost „surprinsă” de pandemie cu întârzieri nepermise de competitivitate, cu șomaj de masa persistent, cu o datorie publică ridicată, cu nemulțumiri sociale și lipsa unei marje de manevră bugetară. Bruno le Maire asigura că datoria trebuie rambursată, însă realitatea îl contrazice, experții în economie și finanțe țin să precizeze că datoria nu ar putea fi achitată chiar dacă BCE ar șterge o parte, restul ar trebui să o plătească cineva. Și acel cineva este spre ghinionul său, contribuabilul spoliat deja de propriile economii prin creșterea impozitelor, scumpirea vieții de zi cu zi, pierderea locurilor de muncă.

Cum fiecare război generează sau este generat de o criză economică, și acest „război” cu pandemia are propria sa rațiune de a exista și de a fabrica peste noapte „miliardari” îmbogățiți prin afaceri cu statul, stat care devine în final beneficiarul crizelor.

Zorii unei noi reașezări geostrategice a lumii

Parteneriatul Regional Economic Global (RCEP)

RCEP care exclude SUA și India, semnat la Hanoi (15.11.2020) de către China cu: Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Vietnam, Laos, Malaezia, Singapore, Brunei, Indonezia, Filipine, Thailanda, Myamar, Cambogea, reprezintă 30% din populația lumii și 30% din PIB-ul mondial. Tratatul care arată că Asia se proiectează în lume „post-covid”, cuprinde 20 de capitole incluzând comerțul, investițiile, proprietatea intelectuală, ține să evidențieze că este primul acord comercial încheiat între cele trei principale economii ale regiunii: China, Japonia, Coreea de Sud. Semnat virtual sub președinția Vietnamului care asigură conducerea ASEAN, RCEP va intra în vigoare odată ce va fi ratificat de cel puțin șase state ASEAN și alte trei state. „Este o victorie a multilateralismului și liberului schimb”, a subliniat premierul chinez, Li  Keqiang, iar premierul vietnamez, Nguyen Xuan Phuc a completat precizând că: „Tratatul merge în direcția întăririi reluării economice după pandemie”. „Semnarea tratatului  este extrem de importantă pentru realizarea ordinii economice internaționale, liberă și deschisă”, a susținut Hiroaki Nakanishi, președintele principalei confederații patronale nipone, Keidan  Ren. China și-a adjudecat rolul de inițiator al acestei operațiuni politico-diplomatice complexe, care îi conferă poziția de lider regional.

RCEP este concurentul Tratatului de Liber Schimb Transpacific (TPP) promovat de președintele Obama din care SUA s-a retras în 2017 la inițiativa președintelui Trump, când a declanșat și războiul comercial și al monedelor cu China. La Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) care a urmat, președintele Xi Jiping în intervenția sa (în spațiul virtual) a subliniat că țara sa este motorul comerțului mondial și permite o deschidere mai largă a porților economiei sale naționale, avertizând totodată asupra pericolului pe care îl reprezintă protecționismul.

„Deschiderea este cea care permite unei țări să meargă înainte, iar izolarea o frânează. Nici o națiune nu se poate dezvolta menținând porțile închise”.  Vice-ministrul chinez de externe, Qin  Gang asigură că: „Nouă ne este egal cine va fi la Casa Albă. Ceea ce vrem este o relație calmă și mai bună cu SUA”. APEC numără 21 de state și reprezintă 60% din PIB-ul mondial și 47% din comerțul planetar.

Unul din planurile mai puțin vizibile puse în discuție în cadrul acestor întâlniri RCEP inițiate de China este de a crea o monedă virtuală, pe principiul Bitcoin, cu acoperire în aur, ceea ce ar însemna o renunțare la folosirea monedei americane – USD, în tranzacțiile comerciale regionale, vizate de acest tratat.

G-20 RYAD (Arabia  Saudită)

 O altă platformă de cooperare economico-comercială post-covid, care atestă rolul Chinei de lider mondial care este în măsură să-și impună propria agendă la nivelul organizațiilor regionale sau cu vocație globală, în detrimentul SUA care prin vocea președintelui Trump a criticat utilitatea unor asemenea organisme și menținerea lor în viață. G-20 virtual, este pentru prima dată găzduit de o țară arabă, pentru regele Salman al Arabiei  Saudite este o bună ocazie de a-și cosmetiza imaginea în contextul scandalurilor legate de violarea drepturilor omului și  îngrădirea dreptului la liberă exprimare al jurnaliștilor. Într-o scrisoare deschisă semnată de 45 congresmeni americani adresată administrației Trump se cerea boicotarea lucrărilor G-20, argumentându-se că: „Nu trebuie să legitimăm un regim care violează drepturile omului și îngrădirea drepturilor femeilor de a participa la viața socială”. Președintele TRUMP, care are o relație specială cu regele saudit, a preferat să ignore acest apel, limitând însă intervenția sa la G-20 la o scurtă prezentare a rezultatelor mandatului sau în plan intern, fără să facă referiri la probleme de politică externă, după care, a părăsit video conferința pentru o partidă de golf.

Nici din partea Comisiei Europene și Consiliului European nu a fost o reacție fermă, la demersul celor 65 europarlamentari, care în scrisoarea adresată celor două organisme, solicitau boicotarea G-20 din cauza „gravelor încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenilor, de către un guvern care a creat cea mai mare închisoare pentru ziariști, unde sunt ținuți în detenție nejudecați, 34 oameni ai presei”. Amnesty International Franța a inițiat o petiție adresată președintelui Macron în care solicita intervenții pe lângă guvernul saudit pentru eliberarea din închisoare a ziariștilor și a altor persoane arestate pentru apărarea drepturilor omului, ca gest de bunăvoință în deschiderea lucrărilor forumului. Cunoscând interesele economico-financiare ale Franței în relația cu Ryadul, intervenția organizației a rămas fără răspuns, regele Salman reușind să capteze interesul șefilor de state și guverne ai G-20, pentru două zile (21-22 noiembrie) cu subiecte referitoare la implicațiile pandemiei și măsurile ce ar trebui luate, pentru relansarea economiei mondiale și ajutorarea țărilor sărace afectate serios de criza sanitară și cea economică. Interesant că, țările membre G-20 au cheltuit 11.000 miliarde$ pentru a salva economia mondială  și trebuie să se pregătească pentru „bomba cu efect întârziat” a datoriilor țărilor sărace care potrivit OCDE a atins 700 miliarde$. Miniștrii de finanțe ai G-20, întruniți la 21.11.2020, au căzut de acord asupra unui „cadru comun” implicând pentru prima dată China și creditorii privați pentru a suporta o parte a datoriei țărilor sărace, pentru restul apelându-se la Dreptul de Tragere Specială (DST) al FMI. De reținut că la această întâlnire virtuală la nivel înalt a G-20, un grup de tineri, reprezentând noua generație, a ținut să facă o serie de recomandări în favoarea unui viitor durabil și echitabil:

– Țările G-7 și G-20 să accelereze realizarea obiectivelor dezvoltării durabile și să respecte angajamentele luate în cadrul Acordului de la Paris;

– Țările G-7 s iG-20 să garanteze integrarea socio-profesională a tinerilor, îndeosebi prin stimularea antreprenoriatului și printr-o generalizare a accesului la împrumuturi cu dobândă zero și la formarea profesionala pentru viitor;

– Țările G-7 și G-20 să promoveze și să întărească multilateralismul, necesitate operațională în lume unde amenințările sunt la toate frontierele, de natură sanitară și solidaritatea internațională (întărirea Ajutorului Public pentru Dezvoltare) sau a fiscalității (lupta împotriva erodării bazei fiscale);

– Este nevoie de o nouă diplomație orientată spre viitor, începând cu o diplomație participativă în G7 și G-20.”

Prin vocea șefei delegației tineretului francez, Constance Courtalon s-a exprimat îngrijorarea și temerile noii generații privind ce va urma după pandemia de covid-19.

          Președintele Vladimir Putin a prezentat la G-20, o adevărată listă cu problemele și mizele majore care stau în fața întregii lumi șomajul și sărăcia constituie riscuri majore, deci G-20 are rolul de a lua măsuri pentru a împiedica ca situația economică să se degradeze. În ciuda unor semnale pozitive, riscul principal rămâne, șomajul masiv pe termen lung, botezat șomaj de masă stagnant, cu creșterea sărăciei și dislocarea socială pe care o antrenează. „Ca urmare, este necesară luarea de măsuri suplimentare pentru a evita ca situația debitorilor, îndeosebi, țările în curs de dezvoltare ăa nu se deterioreze mai mult  și ca inegalitățile sociale să nu se multiplice în contextul pandemiei. Trebuie să ne străduim să frânăm protecționismul și să se renunțe la sancțiuni economice unilaterale și să se relanseze canalele de aprovizionare”.

Incertitudinea și modelele mentale: De ce înnebunește lumea?

Măsurile periodice de izolare și carantinare, care tind să se permanetizeze, au produs serioase modificări ale modului în care creierul uman nu mai răspunde la modelele mentale actuale și aceasta ne face confuzi, anxioși, violenți în limbaj și comportament fizic. Se constată că, deja când ieșim, chiar și pentru puțin timp din izolare, comportamentul nostru social este schimbat, devenim irascibili, suspicioși, virulenți în luările de poziție, chiar și pe subiecte banale, intoleranți. Aceasta tensiune acumulată și gata să explodeze se simte și la nivelul organizațiilor, mai mari sau mai mici, care se confruntă tot mai des cu provocări dincolo de gestionarea situațiilor profesionale curente. Cercetătorii de la MIT (Massachusetts Institute of Technology) s-au aplecat asupra subiectului și au publicat un studiu în revista „NATURE NEUROSCIENCE” în care se susține că: „Relațiile sociale sunt la fel de necesare ca hrana, iar izolarea socială reprezintă un risc de mortalitate la fel de important ca tutunul și alcoolul”.

Pandemia ne-a luat simțul mirosului și gustului, dar și atingerile, însă chiar dacă suntem „condamnați” la izolare fiindu-ne limitate ieșirile la aer, totuși avem încă șansa de a gândi liber, de a medita profund cine suntem și care este rostul nostru în aceasta viață, reușind astfel să construim modele mentale luminoase și încrederea că important în aceasta nu este criza însăși, ci ceea ce facem pentru a nu ne lăsa copleșiți de ea.

Specialiștii vorbesc de venirea valului trei al crizei, care de fapt va fi un val al sănătății mentale pentru tineri, de aceea se sugerează autorităților europene să pregătească o strategie pentru a ține seama  de consecințele psihologice ale pandemiei și diferitelor forme de izolare, pentru că există riscul de creștere a tulburărilor anxioase, atacurilor de panică și stărilor de depresie care ar putea provoca comportamente sinucigașe.

De aceea se recomandă să avem grijă de noi înșine și să ascultăm și să interpretăm corect semnalele transmise de corp, să îmbunătățim imunitatea organismului, să fim atenți la o alimentație sănătoasă și la somn.

Concluzii și unele știri de ultimă oră:

– Politica internațională ia câteodată alura unei vaste „commedia dell arte„, unde actorii mascați își adresează cuvinte jignitoare și-și dublează improvizația, de aceea am dat și titlul articolului, ca o invitație la balul mascat al pandemiei, pentru că ai senzația că trăiești într-un ținut numit „absurdistan”;

– Domnia stării de alertă și urgență în pandemie, nu sunt altceva decât un îngrijorător prezent perpetuu, în fața căruia se șterg trecutul și viitorul. „Trecutul numai luminează viitorul, spiritul coboară în tenebre”. (A. TOCQOUVILLE).

 – Pentru tânăra generație, viitorul se anunță sumbru. Criza climatică și explozia inegalităților s-au unit într-un mariaj al nebuniei cu reîntoarcerea la rivalitatea între puterile emergente și creșterea mizelor de securitate. La aceasta se adaugă  precaritatea devenită structurală și o îndatorare masivă care va sfârși prin a apăsa greu pe umerii fragili ai noii generații;

– În ultimele două decenii, creștinismul european a fost ținta atacurilor, multe biserici și lăcașe de cult au fost incendiate și vandalizate sub privirile indiferente ale autorităților și populației civile, pierzându-se sensul sacru al creștinismului, care trebuie să reziste cruciadei laicității și unui islam tot mai agresiv și intolerant sălășluit în inima bătrânului continent. O societate în care oamenii sunt indiferenți în fața distrugerilor și banalizării locurilor sfinte tradiționale, este în plină criza existențială și Europa cetățenilor imaginată de părinții fondatori, este în plină criză identitară, își neagă rădăcinile spirituale iudeo-greco-latine creștine, și se lasă îngenuncheată de un islam europenizat violent și sectar. Pandemia de covid-19, a adâncit aceste falii între sacru și profan, între Orient și Occident.

-Globalizarea este prost înțeleasă, sau a fost prezentată în mod voit ca reprezentând astăzi haosul, amestecarea raselor, haos economic, politic și social, libera circulație, războaie hibride, migrație necontrolată de populații din zonele de conflict, globalizarea sărăciei, a molimelor, catastrofelor naturale. Dar, globalizarea ar trebui să însemne și o mare resetare a lumii, a sistemului de guvernanță și organizare spirituală a societății, o șansă pentru construirea unei lumi mai bune, mai echilibrate, în respectul demnității umane, protecției mediului, eradicarea sărăciei și a maladiilor generate de subnutriție și  lipsa unei protecții sanitare eficiente.

– China și Germania, ca viitoare superputeri ale lumii, și-au împărțit cu grijă sferele de influență economico-comerciale și politico-militare: China a preluat controlul și leadership-ul regiunii Asia-Pacific în detrimentul SUA, iar Germania se afirmă tot mai clar drept lider al Europei, care prin forța sa economică și militară, tinde să-și facă simțită prezența în fostele colonii franceze și britanice din Africa și America Latină. Excedentele comerciale și financiare ale celor două țări sunt folosite ca arme inteligente în purtarea unor războaie hibride (economice, financiare, monetare) pentru acapararea și devorarea țărilor pe care le controlează prin îndatorare publică. Și China și Germania au înțeles că este mai ieftin și mai „curat” să cumperi o țară îndatorată, decât să o bombardezi și să o distrugi.

– SUA rămân captive în continuare gândirii strategice a secolului XX, care așeza în centrul intereselor de securitate națională, declanșarea de războaie armate devastatoare care perturbau stabilitate unor regiuni, cu costuri enorme de vieți și distrugeri materiale, pentru a satisface foamea de resurse naturale a corporațiilor care dictează direcțiile de politică externă ale administrațiilor americane, indiferent de coloratura politică. După ocupația militară se instalau guverne marionetă, se trecea cu sârguință la prădarea a tot ceea ce se putea fura, inclusiv artefacte care făceau parte din patrimoniul spiritual al acelor popoare.

– Campania pentru alegerea președintelui american, a evidențiat existenta unei fracturi puternice la nivelul societății americane și dispariția unui spațiu minim de consens pe probleme majore, iar prestația celor doi candidați a oferit lumii întregi un spectacol jalnic, asezonat din plin cu un limbaj suburban și cu amenințări cu cătușe. Am asistat la două Americi aflate într-un conflict ireconciliabil, care a adus la suprafață dramele și prejudecățile unui trecut obsedant, marcat de rasism, deținere individuală de arme și folosirea lor pentru „repararea nedreptăților”, o America care pare a se pregăti de un război civil. Studiile efectuate de sociologi indica faptul că, în mod ciclic, societatea americană este zguduită de „convulsii morale”, războaie.

– Conform presei americane, New -York este denumit „orașul morții”, ca urmare a numărului mare de decese de covid-19, 650 într-o zi, fapt pentru care s-au creat blocaje la crematorii și cimitire, iar cadavrele sunt înghesuite în camioane frigorifice staționate în cartierul Brooklyn, în așteptarea rudelor defuncților pentru a efectua identificarea și ridicarea în vederea înhumării sau incinerării. Din păcate, autoritățile sunt puse în situații dificile, întrucât rudele defuncților nu se prezintă pentru a întocmi formalitățile legale din cauza scumpirii exagerate a serviciilor funerare și lipsei de posibilități financiare. Până în prezent, pandemia a făcut 18.000 victime în New-York, care se confrunta înainte de declanșarea molimei, cu peste 100.000 persoane fără adăpost.

– Pandemia de covid-19, ar putea declanșa explozia unei alte pandemii, de rujeolă, întrucât, din cauza restricțiilor impuse de covid, mai multe  țări au întrerupt vaccinarea copiilor. OMS estimează că, 94 milioane de copiii nu au fost vaccinați fiind expuși riscurilor de contaminare.

– Pandemia de covid-19, a produs mutații semnificative ale pieței muncii, telemunca dovedindu-se o oportunitate de a reduce cheltuielile de regie  pentru sedii, mijloace fixe etc și o mai bună cuantificare a muncii individuale. Au dispărut noi locuri de muncă și profesii, dar au apărut altele în zona noilor tehnologii, aflate în stadiul de pionierat și experimentare, care vor constitui economia viitorului.

-Actuala criză sanitară și economică a generat mutații semnificative și tot mai diverse atât în mentalul individual și colectiv, atât în privința modului de participare la viața socială, dar și în privința organizării vieții de familie. Asistăm azi la un fenomen deja generalizat în majoritatea țărilor europene și anume de evadare din zona orașelor, în favoarea retragerii în mediul rural, pentru o viață tihnită, în mijlocul naturii și cu dorința de a lucra cu propriile mâini pământul pentru a te bucura cu „sudoarea frunții”, de roadele sale. Această nouă tendință este de fapt răspunsul înțelept la măsurile de izolare socială luate de multe ori abuziv de către autorități ,a căror eficiență s-a dovedit a  fi îndoielnică. Cu siguranță că prin această dinamică socio-profesională de la orașe la sate, se vor dezvolta rapid economii societare care vor contribui la o mai mare coeziune în comunități și o valorificare mai bună a resurselor umane și a potențialului de antreprenoriat îndeosebi în rândul tineretului.

-Referindu-ne la România, observăm cu ochiul liber și cu amărăciune că, suntem pe cale să ne autodistrugem prin măsurile heirupiste, de multe ori abuzive și contradictorii luate de actualul guvern, atât în privința îngrădirii răspândirii pandemiei, dar și cu privire la măsurile ce ar trebui luate pentru salvarea locurilor de muncă și antreprenorilor români aflați deja din punct de vedere financiar, în moarte clinică. Dar, ghinion! Preocuparea obsesivă a președintelui Iohannis și a guvernului său, este de a „combate” zilnic „ciuma roșie”- PSD, vinovat inclusiv pentru răspândirea pandemiei și schimbările climatice. Este jenant că, în calitate de președinte să te transformi în agentul electoral cel mai vocal al PNL și să fi preocupat numai de organizarea alegerilor parlamentare pentru a scăpa de „ciuma roșie” din parlament, deși starea de sănătate a nației ca urmare a pandemiei, a devenit tot mai precară. Asemenea atitudine sfidătoare la adresa Constituției ne amintește de năravurile unui lider autocrat, fără ca societatea civilă și instituțiile statului să reacționeze pentru a sancționa asemenea derapaje de la democrație. Pe un alt plan, în plină criză economică care a dus la creșterea gradului de îndatorare la 45% din PIB, tu președinte și șef de guvern, să te lauzi cu noul parteneriat strategic încheiat cu SUA care presupune noi achiziții de armament și echipamente militare de ordinul a 3-4 miliarde de dolari și de cedare unor companii americane extinderea și modernizarea capacităților nucleare de la Cernavodă, care ne vor costa alte miliarde de dolari, înseamnă că ori ești inconștient ori trădător de țară, sau poate amândouă la pachet. Pierzând controlul și asupra producerii electricității, înseamnă că vom lua „lumina” de la unchiul Sam, dar există și posibilitate de a avea neșansa ca acest parteneriat strategic  să ne întoarcă la folosirea „opaițului tradițional românesc”, denumit și lampa lui „Ilici”, amintindu-ne de „parteneriatele” cu URSS de unde ne „luam” lumina.

Bucurați-vă de fiecare răsărit și apus de soare și respirați adânc aerul amețitor al libertății, cât mai avem această șansă.

 Gl.bg.(R)Gheorghe   DRAGOMIR

Președintele Centrului de Etică și Strategii

membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România