Ion Lucian s-a născut la 22 aprilie 1924, în București. După terminarea liceului, a urmat Academia Regală de Artă Dramatică, pe care a absolvit-o în 1945. Încă din studenție, a făcut fi gurație la Teatrul Național din București, primul său rol fi ind Guliță din Coana Chirița, de Tudor Tudor Mușatescu, după Vasile Alecsandri. Între 1945-1947 a evoluat la Teatrul Muzical Alhambra (unde a interpretat roluri în operete precum Prințesa Circului sau Țara Surâsului). Între 1947-1952 și 1956-1960 a jucat la Teatrul Municipal (astăzi Lucia Sturdza Bulandra), între 1952-1956 la Teatrul Nottara, între 1960-1964 la Teatrul de Comedie, (unde a revenit din 1972 și a jucat până în 1990).
La 24 decembrie 1964 s-a inaugurat Teatrul pentru Copii Ion Creangă pe care Ion Lucian la fondat și condus până în 1972, aducându-și o contribuție majoră la dezvoltarea teatrului românesc pentru cei mici. După Revoluție, la 1 aprilie 1990, artistul emerit Ion Lucian a creat și fondat Teatrul pentru Copii și Tineret Excelsior, pe care l-a condus și slujit până la sfârșitul vieții. În îndelungata carieră artistică, Ion Lucian a jucat în nenumărate piese de teatru, dintre care evidențiem: Familia Bliss, O vară la moșie, Astă-seară se joacă fără piesă, Prințesa îndepărtată, Revizorul, Mincinosul ș.a. (la Teatrul Național, în perioada de debut); Dragoste pentru trei portocale, Insula, Uraganul, Nu se știe niciodată, Câinele grădinarului etc. (la Teatrul Municipal); Iașii în carnaval, Nota 0 la purtare, O felie de lună, Fotoliul 16, Muschetarii Măriei sale ș.a. (la teatrul Nottara); Harap-Alb, Salut voios, Romeo și Julieta, Cei trei muschetari, Cinci săptămâni în balon, Toate pânzele sus (la teatrul Ion creangă);Celebrul 702, Harpagonul, Volpone, Scapino, Pețitoarea, Escu etc. (la Teatrul de Comedie); Nu trezi un copil care visează, Cocoșelul neascultător, Aladin și lampa fermecată, Prostia omenească, Frumoasa și bestia, Val vârtej și vasul fantomă, Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils, Povestea Cenușăresei, Măria sa măgarul, Snoave cu măști, Take Ianke și Cadîr și multe altele (la Teatrul Excelsior).
După 1990, în paralel cu activitatea artistică și managerială de la Teatrul Excelsior, Ion Lucian a colaborat și cu alte teatre din Capitală, jucând în mai multe piese pe scenele de la Odeon, Lucia Sturdza Bulandra, C. I. Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul de Revistă Constantin Tănase (în spectacolele: Are tata fată mare, Balul de cristal, Vin americanii) și Teatrul Național Ion Luca Caragiale (unde în întreaga stagiune 2010-2011 a evoluat în piesa Comedie Roșie regizată de Alexandru Tocilescu).
Totodată a jucat și în provincie la Buzău, Botoșani, Giurgiu, Brașov, dar și în străinătate la Paris, Roma, Bruxelles, Tel-Aviv, în Japonia, Canada etc. Ion Lucian a făcut și teatru de televiziune în piese precum: Jocul de-a vacanța, Tren de plăcere sau Caut dog dalmațian, a interpretat roluri în piese de Teatru Radiofonic și a fost distribuit în fi lme românești de succes, printre care Alo, ați greșit numărul, D’ale carnavalului, Titanic vals, Moft uri 1900, Rămășagul, Medalia de onoare și Măria sa Birlic (documentar, în 2010). De asemenea, Ion Lucian a tradus multe opere liyterare (din creația lui: Moliere, Goldoni, Eugene Labich ș.a.) și a publicat volumele Fantezii pe teme umoristice, Schițe de umor ș.a.
Colegii, cunoscuții și critica de specialitate îl caracterizau pe Ion Lucian ca pe un artist complet, dotat cu un talent actoricesc desăvârșit, stăpânind la perfecție tehnica interpretativă, cu o voce inconfundabilă, eleganță scenică de gardă veche și o capacitate excepțională de a se apropia de oameni, putând juca orice rol de comedie, dramă, muzical, revistă și teatru pentru copii.
Artistul emerit Ion Lucian (titlu dobândit în 1964), a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții naționale și internaționale printre care Ordinul Muncii și Meritul Cultural în perioada comunistă, Ordinul Național în Serviciul credincios în grad de Cavaler în decembrie 2000, Legiunea de Onoare franceză în 2004 și are o stea pe Aleea Celebrităților din București. Ion Lucian a decedat la 31 martie 2012, la Spitalul de Urgență Floreasca, în urma unei bronhopneumonii agravate, fi ind înmormântat pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu din Capitală. De pe urma sa, rămâne o impresionantă activitate cultural-artistică și un model de conduită pentru tinerele generații, care nu o dată a afi rmat că este gata să-și dea viața pentru teatru.
Horaţiu Măndăşescu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro