ISTORIA PARTICIPĂRII ROMÂNIEI LA CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 1934 – LA TURNEUL LUI MUSSOLINI

ISTORIA PARTICIPĂRII ROMÂNIEI LA
CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL
1934 – LA TURNEUL LUI MUSSOLINI

Echipa națională de fotbal a României a început în această toamnă lupta pentru calificarea la Campionatul Mondial programat în vara anului 2018 în Rusia. Tricolorii se duelează pentru un loc la turneul final cu Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia și Kazahstan. Deși România este membră-fondatoare a Campionatului Mondial, echipa noastră n-a mai jucat la cea mai importantă competiție a echipelor naționale din 1998, la întrecerea din Franța. În amintirea vremurilor bune, revista „Independența Română-Independența prin cultură” vă prezintă, în serial, istoria participării tricolorilor la Mondial.

COMPETIȚIE FOLOSITĂ PENTRU PROPAGANDĂ

Dacă ediția inaugurală a Campionatului Mondial s-a jucat în Uruguay, acum a venit rândul unei țări de pe „Bătrânul Continent” să organizeze turneul suprem. Găzduirea întrecerii a fost atribuită Italiei, care a câștigat lupta cu Suedia după ce guvernul a decis să investească 3,5 miliarde de lire în acest scop. Aducerea Campionatului Mondial în Italia a fost dorința expresă a dictatorului fascist Benito Mussolini, care, dincolo de faptul că era pasionat de fotbal, a văzut evenimentul ca pe o bună posibilitate de a face propagandă regimului său.
De altfel, Mussolini a coborât deseori pe teren înaintea meciurilor și saluta publicul cu celebrul salut nazist. Totodată, se spune că s-a ocupat în cele mai mici amănunte pentru ca Italia să câștige titlul mondial, asigurându-i naționalei țării sale inclusiv arbitraje favorabile.
Spre deosebire de turneul din 1930, când echipele au participat la Campionatul Mondial pe bază de invitație, de data aceasta ele au trebuit să dispute meciuri de calificare. Uruguay, prima campioană mondială din istorie, a refuzat să vină la competiția din Italia, ca răzbunare că „peninsularii” n-au dat curs invitației la ediția pe care o găzduiseră în urmă cu patru ani. De asemenea, nici formațiile din Marea Britanie nu au vrut să se înscrie în competiție. Dintre reprezentativele care jucaseră la CM din 1930, doar România, Belgia, Franța, SUA, Argentina și Brazilia au fost prezente și la Mondialul italian. Argentinienii, însă, au trimis o echipă de amatori, de teamă ca jucătorii lor importanți să nu rămână în Europa.

PRIMUL MECI TRANSMIS LA RADIO

Pentru a ajunge la Campionatul Mondial, naționala României a fost nevoită să dispute două partide de calificare, cu Elveția, în deplasare, și cu Iugoslavia, pe teren propriu. Tricolorii au debutat în campania de calificare pe 29 octombrie 1933, la Berna, în compania naționalei din „Țara Cantoanelor”. Românii au început meciul excelent și au deschis scorul în minutul 18 prin Dobay. Sepi a majorat diferența în minutul 67, numai că, până în final, elvețienii au reușit să egaleze și astfel echipa noastră a scăpat printre degete victoria, într-un meci în care a mai avut și două goluri nevalidate de arbitru. Peste câteva zile, însă, a venit șocul! FIFA a decis ca România să piardă partida de la Berna cu 2-0 pe motiv că l-a folosit pe Dobay, care n-avea drept de joc deoarece evoluase înainte pentru Ungaria și era suspendat pentru confruntarea cu elvețienii!
Pentru a ajunge la Mondial, tricolorii erau obligați să învingă Iugoslavia, la București. Și au reușit asta pe 29 aprilie 1934, pe arena ONEF (numită, ulterior, Republicii și demolată de Nicolae Ceaușescu pentru a face loc Casei Poporului), în fața a 20.000 de spectatori. Ai noștri au câștigat dramatic cu 2-1 (goluri Schwartz – 38 și Dobay – 74, respectiv Kragici – 71), la capătul unui joc în care iugoslavii au trimis de nu mai puțin de opt ori mingea în bară! Meciul România – Iugolslavia a fost în țara noastră transmis în direct la radio, o premieră la acea vreme.

AM JUCAT BINE DOAR O REPRIZĂ

La Campionatul Mondial din Italia, s-a renunțat la faza grupelor (cum a fost în Uruguay) și toate meciurile s-au disputat în sistem eliminatoriu. Sorții i-au hărăzit României ca prim adversar naționala Cehoslovaciei. Pentru turneul final, Octav Luchide, secretarul general al Federației Române de Fotbal, a decis să-l angajeze ca antrenor pe austriacul Josef Uridil, un fost fotbalist celebru la Rapid Viena. Ca și acum, cu germanul Christoph Daum, românii sperau că Uridil va aduce metode noi de pregătire, iar așteptările erau mari.
Pe 27 mai 1934, la Triest, România își începea aventura la Campionatul Mondial din Italia. Tricolorii au început bine împotriva Cehoslovaciei, au marcat încă din minutul 10 prin Dobay și au ratat alte câteva situații bune de gol. Dar în partea secundă, adversarii au reușit să întoarcă rezultatul, impunându-se în final cu 2-1, astfel că echipa s-a văzut nevoită să se întoarcă acasă, iar Josef Uridil a revenit în țara natală. Totuși, evoluția tricolorilor a fost apreciată, John Langenus, arbitrul meciului, declarând: „Cred că românii ar fi trebuit să marcheze cel puțin alte două goluri în prima repriză. Impresia mea după meci e că România ar fi trebuit să câștige cu trei goluri în prima parte și să piardă cu două după pauză”. Cehoslovacii au ajuns până în finala Campionatului Mondial, pe care au pierdut-o greu, după prelungiri, cu scorul de 2-1, în fața Italiei.
Echipa României din meciul cu Cehoslovacia a fost următoarea: Zombory – Vogl, Albu – Moravetz, Kotormany, Deheleanu – Bindea, Kovacs, Sepi II, Bodola, Dobay.

MUGUR BĂILEȘTEANU