ISTORIA PARTICIPÃRII ROMÂNIEI LA JOCURILE OLIMPICE DE VARÃ – PRIMELE PREZENȚE, PRIMELE MEDALII

În perioada 24 iulie – 9 august anul curent, capitala Japoniei, Tokyo, va găzdui una dintre cele mai urmărite și mai așteptate competiții sportive de pe mapamond: Jocurile Olimpice de vară. În așteptarea acestui eveniment, publicația „Independența Română – Independența prin cultură” vă propune o incursiune în trecut, urmând să trecem în revistă toate prezențele delegației țării noastre la Olimpiadă.

GEORGE A. PLAGINO A PUS ROMÂNIA PE HARTA OLIMPISMULUI

Jocurile Olimpice moderne au luat ființă în 1896. Cu doi ani înainte, Congresul Atletic, întrunit la Paris, a hotărât ca Olimpiada să se desfășoare în patria ei din Antichitate, Grecia. Mai concret, la Atena. Totuși, prejudecățile vremii și-au spus cuvântul: femeile n-au fost acceptate să concureze la această ediție.

Proba de maraton (proba de tradiție a Olimpiadei), pe distanța de 40 km, a fost câștigată de grecul Spiridon Louis. România a spus „pas” acestei ediții a întrecerii, niciun sportiv din țara noastră nefiind prezent la Atena.

Patru ani mai târziu, la Jocurile găzduite de capitala Franței, Paris, țara noastră a avut un reprezentant, și anume pe George A. Plagino. Originar din Județul Vrancea, fiu al unui boier al vremii, Plagino s-a înscris individual la Olimpiadă, la proba de talere, unde s-a clasat pe locul 13, din 51 de concurenți. Spre deosebire de ediția din 1896, la întrecerile de la Paris au fost admise, în premieră, și femeile.

În 1904, Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Statele Unite ale Americii, la St. Louis. Întrecerile au fost înglobate în programul „Târgului Internațional” organizat pentru a celebra câștigarea teritoriului Louisanei de la francezi și s-au desfășurat pe durata a patru luni și jumătate. La fel ca și în 1896, România a lipsit de la această competiție.

Peste patru ani, în 1908, Olimpiada a fost găzduită de Londra. Inițial, Roma fusese desemnată ca gazdă a Jocurilor, dar din cauza erupției vulcanului Vezuviu, în 1906, guvernul italian nu a mai putut susține cheltuielile de organizare a Jocurilor, astfel că acestea au fost mutate în capitala Angliei. Nici acum România nu a avut vreun reprezentant la întrecere. Totuși, un sportiv de etnie română, Ștefan Somodi, a câștigat medalia de argint la săritura în înălțime. Numai că, originar din Cluj, el a concurat pentru Imperiul Austro-Ungar, dată fiind situația geo-politică a acelor timpuri…

Ediția din 1912 a Jocurilor Olimpice, desfășurate la Stockholm, a fost prima când la concurs au participat sportivi de pe toate cele cinci continente ale lumii.
România nu s-a prezentat însă nici la această întrecere.

Izbucnirea Primului Război Mondial a întrerupt Jocurile Olimpice. Astfel că următoarea ediție a avut loc abia în 1920, în orașul belgian Antwerp. Germania, Austria, Ungaria, Turcia și Bulgaria – țările învinse în Primul Război Mondial – nu au fost acceptate în competiție, iar România, chiar dacă între timp reușise Marea Unire, nu a trimis nici ea vreun sportiv la Olimpiadă.

ÎNVINȘI, DAR MEDALIAȚI

Ediția din 1924, de la Paris, a fost prima în care România a trimis la Olimpiadă o delegație completă, formată din 51 de sportivi, participanți la fotbal, rugby, tenis și tir. Și tot atunci, țara noastră a câștigat prima medalie olimpică, prin echipa națională de rugby. Ajunși cu mare greutate în Franța (călătorind cu trenul la clasa a 3-a și suportând costurile din propriul buzunar), rugbiștii tricolori au pierdut ambele partide disputate la turneul olimpic (3-59 cu Franța și 0-37 cu Statele Unite ale Americii), dar, în condițiile în care la Jocuri au participat doar trei echipe, au intrat în posesia medaliei de bronz. La ediția din 1924, România a ocupat locul 27 în clasamentul pe medalii, din 44 de țări participante.

În 1928, țara noastră s-a prezentat cu o delegație de 26 de sportivi, participanți la atletism și scrimă, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam. Din păcate, românii nu au reușit să câștige nicio medalie și niciun punct.

Comitetul Internațional Olimpic a atribuit găzduirea Jocurilor din 1932 orașului american Los Angeles. Având în vedere costurile ridicate de călătorie, precum și „rănile” adânci lăsate de Marea criză economică mondială, România a decis să nu trimită niciun sportiv la aceste întreceri. Dar peste patru ani, la controversata Olimpiadă de la Berlin („Olimpiada lui Hitler”, cum a mai fost denumită), țara noastră avea să obțină a doua medalie din istorie, prin Henri Rang, la călărie – obstacole individual.

Aceasta avea să fie ultima ediție a Jocurilor Olimpice din perioada interbelică. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut ca, ani buni, înfruntările sportive să fie înlocuite cu cele prin intermediul armelor…

MUGUR BĂILEȘTEANU