Istorie DOXA

Fondată în 1889 în inima Elveţiei, Doxa înseamnă „opinie unanim acceptată” în greaca veche. Georges Ducommun (1868-1936), fondatorul brandului Doxa, s-a născut ca al 13-lea copil al unei familii sărace dintr-un mic orăşel elveţian din munţii Jura, numit Le Locle. Pentru a se putea întreţine, el a început să lucreze de mic ca ucenic într-o fabrică de ceasuri. A fost o chestiune de timp pînă să ajungă să iubească mecanismele complicate care l-au făcut celebru peste ani. La numai 20 de ani, Georges Ducommun şi-a deschis propriul atelier de ceasornicărie, dar a fost nevoit să muncească din greu, mergând uneori pe jos zeci de kilometri pentru a livra ceasurile comandate. El a fost primul care a folosit un mecanism de înaltă calitate cu o rezervă de putere de 8 zile, pe care l-a şi patentat în 1908 iar astăzi este cunoscut ca „Doxa 8 zile” (folosit multă vreme de Bugatti pentru echiparea maşinilor sale de curse). Ceasurile Doxa au intrat în cultura populară şi sunt sinonime astăzi cu calitatea şi precizia. Există unele modele Doxa care au și inscripția “by Synchron”. Acestea sunt produse de un joint venture cu casa orologeră Aubry Frères, înfiinţată în 1917 de către trei ceasornicari din Noirmont şi care a produs iniţial unelte pentru manufacturile orologere din regiune, înainte să se lanseze în conceperea de ceasuri complete în 1921. Acest atelier de talie modestă cunoaşte o primă dezvoltare în anii ’30, graţie stabilirii de relaţii comerciale cu West End Company SA, dealer genovez specializat pe pieţele din India şi Orientul Mijlociu. Începând cu 1935 Aubry Frères îşi creşte capacitatea de producţie şi devine ulterior unul dintre cei mai mari producători de ceasuri, între 1960 şi 1970, sub conducerea lui Marcel Aubry, fiul unuia dintre fondatori. Dificultăţile pieţei orologere de la finele anilor ’70 (inclusiv închiderea pieţei iraniene în 1978) conduc la o criză de reconversie. Aubry Frères este ispitită să preia case orologere insolvabile (Dogma, Ernest Borel, West End, Arthur Dorsaz, Auréole SA etc.), apoi să producă ceasuri de înaltă calitate prin asocierea cu DOXA în joint venture-ul Synchron şi să dezvolte roboţi (în cadrul societăţii Espérus). Aceste activităţi prea diversificate se soldează în cele din urmă cu un eşec. La începutul anilor ’90 Henry Aubry vinde compania unor investitori din Hong Kong. Această nouă aventură se încheie cu un eşec sumbru, aşa că răscumpără firma în 1993, înainte de a o închide definitiv în 2001.

Mircea Stroe – www.ceasuridecolectie.ro