ITINERAR ISTORIC

ITINERAR ISTORIC

Vizita Preşedintelui Klaus Iohannis în SUA poate fi apreciată, lăsând la o parte încrâncenările dâmboviţene de a minimiza acest eveniment, ca o manifestare istorică.
Obârşia comună a celor doi Preşedinţi de sorginte nemţească, religia luterană, ambele generând corectitudine, meticulozitate, răbdare, spirit de agregare şi stimulare a valorilor; toate acestea vin în sprijinul unei comuniuni personale, care la rândul ei (respectând proporţiile) pot genera decizii, poziţionări şi, în final, soluţionări ale multiplelor probleme care frământă această parte a lumii în care trăim.
A fost o vizită privilegiată, acordată de SUA României, Preşedintele Donald Trump, în alocuţiunea sa de pe peluza Casei Albe, trasând câteva idei ţintă. Americanii şi românii împărtăşesc aceleaşi valori ale unei lumi stabile, detaliind în continuare câteva paliere de interes comun. Și anume lupta împotriva terorismului, implicarea trupelor româneşti în Afganistan şi în alte zone „fierbinţi” ale lumii, contribuţia importantă pe care o are țara noastră în cadrul NATO. A fost pentru prima dată de la preluarea mandatului când Preşedintele american s-a referit ferm la activarea punctul 5 din Tratatul Alianţei Nord Atlantice, în cazul atacării unui stat al acesteia. S-a convenit asupra adâncirii relaţiilor pe zona economică şi culturală cât şi diversificarea sistemului de cooperare pe toate planurile. Pe bună dreptate, se poate pune întrebarea: de ce a ales Preşedintele american ca România să fie primul interlocutor din Europa Centrală şi de Est? Poziţia geografică specială pe care o avem, cu graniţa cea mai avansată NATO, industria de apărare care poate fi cu cheltuieli minime revigorată, iar elementul determinant a fost angajamentul de alocare a 2% din PIB pentru apărare.
Faţă de retorica internă neunitară pentru acest eveniment, Preşedintele Klaus Iohannis a produs o puternică impresie de stabilitate, clarviziune, punctând detaşat elementele de interes comun pentru o cooperare de durată.
În continuarea acestui periplu, Preşedintele nostru a întreprins o vizită în Republica Federală Germană; această uriaşă maşinărie de produs prosperitate. Întâlnirile avute cu Cancelarul Angela Merker, cât şi cu alte oficialităţi, cu exprimări în limba română şi, evident, în limba germană pe teme de interes zonal şi european au avut darul de a fixa în mentalul auditoriului faptul că, deşi avem temporare dificultăţi politico-economice, reprezentăm ca ţară o zonă de stabilitate şi, evident, de interes internaţional.
În continuare, vizita la Bruxelles a confirmat multiple posibile direcţii de acţiuni viitoare şi anume: cooperarea în vederea constituirii unui buget de apărare comună, altul decât NATO, realizarea (după Brexit) schimbului de informaţii între autorităţile care afirmă protecţia cetăţenilor şi, în fine, identificarea şi eliminarea automată prin tehnologii adecvate a conţinutului care incită la comiterea de acte teroriste.
Preşedintele Klaus Iohannis a insistat în SUA pe justificata discriminare în ceea ce priveşte libera circulaţie şi de eliminare a vizelor, iar în Europa, pe admiterea noastră în spaţiul Schengen. Întâlnirea cu Preşedintele Franţei, Manuel Macron, care a câştigat în mod detaşat atât alegerile prezidenţiale cât şi pe cele parlamentare, a avut ca temă ţintă continuarea şi întărirea relaţiilor economice tradiţionale, dar, mai ales, teme din domeniul apărării europene.
Au fost abordate aceleaşi subiecte enunţate, care de fapt constituie axa unor folositoare acorduri reciproce.
Acest periplu, cu adevărat istoric, insuficient mediatizat la noi, a reprezentat, de fapt, o repunere justificată pe eşicherul politic şi economic european al ţării noastre, adesea prea puţin cunoscută, iar din motive care ţin de osatura noastră politică, ignorată în ultimele decenii.
Revenit în ţară, Preşedintele nostru, prin desemnarea Primului Ministru propus de majoritatea parlamentarară actuală, a pus capăt unor speculaţii legate de posibilitatea organizării de alegeri anticipate; în acest fel fiind stopată o eventuală criză politică prelungită.

FILS