LA GRANITA DINTRE LUMI

LA GRANITA DINTRE LUMI

Ce sunt fantomele? Există ele cu adevărat, sau sunt simple plăsmuiri ale bătrânilor din mediul rural? Sunt întrebări care nu pot primi un răspuns concret. Cert este că fantomele nu constituie o invenție din zilele noastre.
De exemplu, istoricul Suetonius susține că, după ce a fost asasinat, Caligula (împăratul roman rămas celebru pentru cruzimea sa) ar fi revenit ca fantomă și i-a terorizat nopți la rând pe soldații de gardă. La rândul său, Cicero menționează că poetul Simonide a găsit pe o plajă cadavrul unui naufragiat, pe care l-a îngropat pe cheltuiala sa. La puțin timp după aceea, lui Simonide i s-a arătat fantoma naufragiatului, care i-a mulțumit. De asemenea, l-a avertizat să nu plece într-o călătorie pe mare, căci corabia ar urma să se scufunde.
Ceea ce s-a și întâmplat.
De asemenea, din Evul Mediu există numeroase istorii cu fantome care au bântuit, cu precădere, castelele din Scoția. Fantomele nu lipsesc nici din România, unde ele mai sunt pomenite sub denumirile de stafii, moroi sau strigoi.

MIT SAU REALITATE?

Potrivit tradiției, fantomele sunt sufletele celor morți care nu pot trece „dincolo” și, în consecință, bântuie la granița celor două lumi. Se spune că ele fac asta pentru că nu-și găsesc liniștea la plecarea din lumea noastră, pentru a-și manifesta nemulțumirea (în cazul celor răpuși de o moarte violentă) sau pentru a-i avertiza pe cei dragi asupra unui pericol. Mai este reținută și situația în care, din varii motive, drumul lor către lumea cealaltă nu a fost parcurs până la capăt. Cu alte cuvinte, nu au ajuns, nici „dincolo”, însă nu se află nici în lumea celor vii. Misticii sunt de părere că este vorba despre suflete prea legate de cele pământești, care nu reușesc să se împace cu gândul că au trecut într-o altă dimensiune, în care nu mai au corp. Dezorientate, ele caută să revină și bântuie de o parte și de alta a graniței dintre cele două lumi, până când își vor înțelege destinul. Nu în ultimul rând, se mai vorbește despre spiritele neîmpăcate, care doresc să se răzbune și nu își găsesc liniștea până nu repară o nedreptate.
O ipoteză foarte interesantă este cea referitoare la aparițiile repetitive.
Aceasta ingoră teoriile referitoare la sufletele aflate între doua lumi și mizeaza pe așa-zise „falii în continuumul spațiu timp”. Astfel, apariția repetată a unei fantome în același loc s-ar explica prin faptul că zona respectivă se află în apropierea unei fisuri a continuumului spațiutimp, prin care observatorii pot vedea, în anumite împrejurări, scene care au avut loc în trecut. La mijloc ar fi, cu alte cuvinte, nu fantome, ci doar o poartă a timpului, care se întredeschide periodic, din motive ce nu pot fi explicate.
Cu privire la apariția fantomelor în urma unui eveniment tragic sau a unei morți violente (crimă, sinucidere etc), ocultișii afirmă că atunci are loc o emisie masivă de bionergie; iar realitatea că, totuși, foarte puține asasinate sau accidente generează materializări de fantome este explicat de aceștia prin aceea că numai „sufletele inferioare” sau „nenorocite” se reîntorc să bântuie pământul. De exemplu, unii au săvârșit greșeli grave în timpul vieții și doresc să le îndrepte, alții sunt tinuți în loc de afecțiunea față de persoane aflate în viață sau chinuite de conștiința datoriei neîmplinite. Din punctul de vedere al parapsihologilor, materializarea fantomelor s-ar datora unui subiect îndepărtat sau unuia ignorat: subiectul ignorat fiind acel individ cu puteri paranormale care nu-și cunoaște înzestrarea. El percepe (inconștient) energia stocată și o materializează prin teleplastie și prozopopeza spontană, în timp ce subiectul îndepărtat ar fi individul bine dotat din punct de vedere paranormal, dar aflat la distanță. Acesta din urmă trebuie să aibă capacitatea percepției extrasenzoriale, precum și forța de a realiza teleplastia, aceasta din urmă fiind echivalentă cu materializarea fantomei.

„FANTOMELE NU SUNT SIMPLĂ ÎNCHIPUIRE SAU ABERAȚIE”

Petru Comănescu, în cartea „Parapsihologia”, susține că „fantomele nu sunt simplă închipuire sau aberație a minților bolnave”.
Potrivit afirmaţiei autorului, reîncarnarea nu este o idee de lepădat. Un astfel de model ciclic al vieții presupune faptul că materia nu e niciodată distrusă, ci se reîntoarce în „sistem” pentru a reapărea mai târziu. Din această perspectivă, materia organică, vie, s-ar resuscita sub aceeași formă, cu aceleași tipuri de comportament, într-un proces de reîncarnare. Lăsând la o parte genetica, potrivit căreia memoria speciei se conservă prin informațiile stocate intracelular și vehiculate prin AND și ARN, specialiștii în parapsihologie cred că oamenii posedă și un alt tip de memorie numită „memoria aurei”, fenomen numit și „efectul fantoma”. Iar fantomele viilor sau ale morților ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile să „înmagazineze” forma organismului viu.
În ceea ce privește apariția fantomelor defuncților, aceasta reprezintă o tipologie ce pare a fi corelată unor factori mentali (telepatie, vis) sau unor cunoștințe personale (apariția unor rude sau cunoștințe decedate care trimit mesaje). Una dintre explicațiile acreditate este că această tipologie specifică de fenomene ar fi o amintire a cuiva care a trăit vreme de mulți ani într-un loc, făcând întodeauna aceleași lucruri, iar ele au rămas întipărite ca pe o bandă magnetică.
Fantasmele născute doar prin intermediul ședințelor de spiritism, așadar cu ajutorul unui medium, sunt de cele mai multe ori rude decedate ale unuia dintre cei prezenți. Se înfățișează sub diferite forme: siluete luminoase cu chipuri bine definite, de la mâini la față și până la brațe create din ectoplasmă (substanță spirituală pe care spiritiștii susțin că ar emana-o mediile în timpul transei).
Nu lipsesc totusi nici cazurile de fantome ale unor persoane necunoscute celor prezenți la ședința de spiritism.
Aceasta tipologie de fantome este, de altfel, și cea mai suspectată de șarlatanie, întrucât în decursul timpului numeroase astfel de ședințe au rezultat a fi trucate și, în consecință, fenomene precum formele ectoplasmatice au reieșit a fi doar produse ale credulității umane. De altfel, unii cercetători ai acestui domeniu afirmă că nu poate fi credibilă mărturia apariției unui decedat din partea unui martor aflat la curent cu faptul că persoana în cauză a murit, pentru că mintea umană dispune de o imaginație bogată, iar stresul, durerea sau perioadele de tensiune deosebită din viața oricui pot declanșa dereglări psihice.
Specialiștii mai precizează că, dacă vrei să scapi de o fantomă, cel mai simplu este să pleci tu din locul respectiv. Fantoma nu va părăsi locul bântuit, deoarece prezența ei depinde strict de zona respectivă. În opinia lui Petru Comănescu, chestiunea
„influenței locale” amintește de experiența senzitivilor, acele persoane dotate cu percepție extrasenzorială, și pare să contureze o ipoteză: obiectele se pot „încărca psihic”, ele pot acumula o parte din bionergia persoanei care le-a utilizat o perioada mai lungă. De asemenea, ele corespund categoriei de fantasme obiective și sunt rare cazurile în care aceste fantome chiar au intrat într-o comunicare cu cei care asistau la apariție. Comănescu scrie că fantomele care bântuie pe trasee fixe și limitate constituie tocmai manifestări ale bionergiei stocate în obiecte.

LOCURI DIN ROMÂNIA BÂNTUITE DE STAFII

Castelele din Marea Britanie sunt celebre în toată lumea datorită legendelor cu stafiile care le bântuie. Totuși, și în România există locuri în care se spune că pot fi întâlnite fantome. Unul dintre ele se află în localitatea maramureşeană Cicârlău. Aici se presupune că ar exista fantoma unei fete tinere, care şi în ziua de astăzi mai poate fi văzută ocazional. Povestea pleacă din 1930, când o tânără a fost acuzată de vrăjitorie şi apoi omorâtă pentru că era prea frumosă. Zona este cunoscută de şoferi şi ca una în care se întâmplă foarte multe accidente. Se spune că, noaptea, fantoma-mireasă le apare în față șoferilor, speriindu-i și determinându-i să facă accidente.
Un alt loc de evitat se află lângă localitatea Găeşti, pe DN7. Legenda spune că acum câţiva ani a avut loc un accident în care o tânără şi-a pierdut viaţa chiar în ziua în care trebuia să se căsătorească. De atunci şi până acum, în zona respectivă, au avut loc zeci de accidente rutiere, iar multe persoane şi-au pierdut viaţa.
Şi castelul Iulia Hasdeu, din Câmpina (județul Prahova) este inclus pe lista locurilor bântuite, după ce se spune că el a fost construit pe baza unor schiţe pe care scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu le-a primit de la fiica sa moartă, în cadrul unor ședințe de spiritism. În trecut, mai mulți oameni au relatat că în castel, noaptea, se auzea pianul Iuliei cântând şi aplauzele lui B. P. Hasdeu.
Un alt fenomen paranormal se află în satul băcăuan Filipeşti. Aflat aproape de râul Precista, un vechi conac este considerat „casa răului”. Proprietatea a trecut prin mâna mai multor oameni, însă acum el a rămas părăsit. Potrivit unei legende, în subsolul acestui conac au fost încarceraţi opozanţii dictaturii. Localnicii îi îndeamnă pe turiştii să evite subsolul conacului, spunând că acolo sălăşluieşte „ăla rău”.
De Pădurea Trivale din Pitești este legată legenda „Miresei fără cap”.
Povestea spune că era o fată căreia îi plăcea de un băiat sărac. Tatăl ei nu era de acord să se căsătorească cu acel băiat, el ar fi vrut s-o mărite c-un moșneag bogat. În ziua nunții ea ar fi fugit cu iubitul său. Tatăl ei i-a prins și l-a omorât prin chinuri pe băiat, în prezența fetei, iar apoi a decapitat-o și pe fiica sa. De atunci, se spune că „Mireasa fără cap”
apare noaptea în fața cuplurilor necăsătorite care se plimbă prin pădure, timp de cinci secunde, după care dispare.
Și în București există câteva locuri unde s-ar putea întâlni stafii. Hotelul „Cișmigiu” se pare că ar fi bântuit de fantoma unei eleve care, în anul 1900, ar fi căzut în puțul liftului, murind după trei ore de agonie. Unii afirmă că, noaptea, din respectivul puț se aud țipete.
De asemenea, la Foișorul de Foc, în fiecare zi de 9 ale lunii, la ora 23.30 s-ar aprinde lumini. Legenda spune că Foișorul este bântuit de fantoma unei soții de pompier.
La Mănăstirea Chiajna, se aud bătând clopotele, deși acestea nu mai există. Se spune că mănăstirea nu a fost sfințită.
De asemenea, la Palatul Parlamentului, unii paznici susțin că se aud zgomote noaptea, deși nu se află nimeni înăuntru.

RED.