Ierburile tămăduitoare, fagurii cu miere, tămâia sau sarea sunt leacuri vechi pe care românii le folosesc de veacuri cu aceeaşi încredere. Încă din vremea dacilor, ne-au rămas moştenire remedii naturale din plante şi minerale, pe care ştiinţa le confirmă astăzi. Strămoșii nostri aveau o „farmacie” bogată din plante pe care le foloseau cu toată încrederea. Multe leacuri s-au pierdut, dar câteva dintre cele mai bune au rămas scrise în cartea medicului Dioscoride, „De Materia Medica”, ajungând până în zilele noastre.
Chirurg în armata imperiului, în timpul lui Nero, Dioscoride străbatea ţinuturile cucerite de romani și culegea informaţii despre cele mai bune ierburi vindecătoare. Cele cinci volume, în care descrie peste 600 de plante și întrebuinţările lor, reprezintă prima culegere competentă de leacuri din istoria medicinii. Iată câteva din ierburile folosite de daci, menţionate în scrierile lui Dioscoride, pe care le regăsim și azi în preparatele naturiste.
Plante vindecătoare din vremea dacilor
Lumânărica. Azi i se mai spune „medicul plamânilor”, pentru proprietaţile ei curative în bolile respiratorii și pulmonare. Dar și dacii o foloseau în același scop. Fierturile de lumânarică tratau tusea și raguseală, iar turtele fierbinţi din frunze și flori se ţineau pe piept pentru dureri. Din radacină, care este astringentă, se făceau ceaiuri pentru dureri de stomac și diaree.
Coada şoricelului. Uleiul amar și tonic al acestei plante a fost folosit din vremuri străvechi pentru problemele sistemului digestiv. Dioscoride nota că dacii foloseau fiertura de coada șoricelului pentru durerile de stomac, iar cataplasmele, pentru afecţiuni ale pielii, pentru erizipel, inflamaţii sau ulceraţii. Și azi, uleiul esenţial al plantei este folosit cu rezultate foarte bune în tratarea bolilor de piele, iar decoctul din flori are certe beneficii gastrice și laxative.
Urzica. Buruiana usturătoare nu putea trece neobservată! Tămăduitorii daci ştiau că urticaria are totuşi efecte benefice, că pune sângele în mişcare şi alină durerile de articulaţii. Foloseau frunzele pentru tumefacţii, lovituri şi dureri de oase, le fierbeau şi le dădeau bolnavilor în convalescenţă să prindă puteri. În vremurile noastre, s-a demonstrat că urzicile tonifică organismul, combat reumatismul şi afecţiunile oaselor, iar ceaiul reduce inflamaţiile gastrice.
Leacurile din stup. Românii s-au ocupat din moşi-strămoşi cu stupăritul, călătorii străini lăsând mărturii scrise despre numeroasele prisăci pe care le întâlneau pe meleagurile noastre. Marele istoric Herodot era uimit de mulţimea de stupi pe care o aveau dacii, iar Xenofon sublinia că mierea era aliment de bază în hrana geţilor, dar şi marfă pentru export. „Aurul” din stupină, mierea şi propolisul, era folosit pentru sănătate. Mierea era balsam pentru durerile de dinţi, pentru indigestii sau pentru răni. Medicina populară a adunat de-a lungul veacurilor numeroase reţete cu miere, propolis şi plante de leac pentru tratarea unui număr mare de afecţiuni. Mierea are certe efecte benefice în afecţiunile gastrice, în bolile ficatului şi ale rinichilor, are efect tonifiant asupra organismului şi combate oboseala. Propolisul are şi el o gamă largă de beneficii pentru sănătate. Combate infecţiile, bacteriile şi virusurile, reglează sistemul endocrin şi ajută digestia.
DOINA BARCA
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro