LIVIU ZANFIRESCU
– poet, publicist, epigramist –
Ofiţer, poet, publicist, epigramist, membru al Societăţii Scriitorilor Militari, al Cenaclului Literar „Amurg Sentimental”, al Clubului Epigramiştilor „Cincinat Pavelescu” – Bucureşti.
Născut la 10 februarie 1946 în Bucureşti.
A absolvit cursurile liceului militar „Ştefan Cel Mare”, Câmpulung Moldovenesc (1963), Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu”, Sibiu (1967), Academia Militară Generală, Bucureşti (1976) şi a fost ofiţer activ în cadrul unităţilor (M.U.) din MApN (perioada 1967- 1998). În prezent colonel în rezervă.
Debut: reportajul „Jurnal neterminat”, gazeta ostăşească „Înainte” (04.07.1970).
A publicat materiale specifice în „Apărarea patriei”, „Înainte”, „Îndrumătorul cultural”, „Observatorul militar”, „Viaţa armatei”, „Curierul armatei”, ş.a.
A publicat volumele de versuri: „Eterna Clipă” (1998), „Sărut peste zăpezile timpului” (1999), „Nopţi Sub Ploaia Iubirii” (2000), „Dor de Altceva” (2004), „Cuvânt Înflorat” (2005), „Muzeul Ninsorilor” (2008), precum şi vol. „Catrene cu Ecou de …Epigramă” (2007). A creat textul „Marşului Cercetaşilor Armatei României” (achiziţionat de U.C.M.R. în 2009).
Din 2007 este membru al Clubului epigramiştilor „Cincinat Pavelescu” – Bucureşti.
Referinţe despre activitatea sa au semnat Gheorghe Văduva, Nicolae Boghian, Liviu Vişan, Constantin Ardeleanu, Dan Gîju, Constantin Bălăeţ.
Este inclus în „Antologia epigramei româneşti” (2007), în reviste şi volume tematice de epigramă, ale diverselor cenacluri (cluburi) din ţară.
De asemenea, este nominalizat în „Personalităţi române şi faptele lor”, 1950-2000, Ed. Panficus, Iaşi, 2009 (vol.XXVIII), precum şi în „Dicţionarul personalităţilor din România”, Biografii contemporane, ediţia 2010, Ed. Anima, Bucureşti, 2010.
Liviu Zanfirescu este şi rămâne o voce distinctă în corul epigramiştilor, care-şi interpretează partitura aşa cum găseşte de cuviinţă – cum îi dictează inima şi conştiinţa de om al cetăţii şi de militar, obişnuit să nu dea înapoi mai ales când e vorba de a cuceri noi redute pe frontul creaţiei şi afirmării sale. Poetul se dovedeşte a fi un atent observator al evenimentelor majore care se petrec pe scena vieţii.
NICUŞOR CONSTANTINESCU
Iubire prin arome de otavă
Cu sărutare de virgin, suavă
Plus mărturia – forma unui sân
Păstrată prin căpiţele de fân
MADRIGAL
Aveai un tatuaj de fân cosit
Îl simt în piscul ce brăzdează marea
Şi-n liniştea rodind în liturghii
Cu VIAŢA dinspre a avea, A FI!
ELOGIU
Cu bucle pline, aranjate
Deschide-n versuri epopeea
Cu dragostea-n eternitate
Ne duce veşnicind FEMEIA..
REALITATE
Firească-i tevatura
Că iar n-avem noroc
Mâncarea şi cultura
Scumpe foc!
Idealul la români
A trecut de mult hotarul
Berea (încă din bătrâni)
Şi-n natură cu… grătarul!
POST
Pe toţi românii îi frământă
Clipe în ceas de sărbătoare
C-un ochi către Lumina Sfântă
Şi cu un altul la… mâncare!
DE POVESTE
De Bucureştii de-altă dată
De Centrul Vechi încă mi-e dor
Cu nostalgia romanţată
De-a fi… şi „prinţ”… şi „cerşetor”…
CONCLUZIE
Îl mai încearcă un frământ
Când meditează despre viaţă
Mai mulţi amici are-n pământ
Decât la suprafaţă?!
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro