Lucian Andrei Roșca

Mă numesc Roșca Lucian Andrei, am 18 ani și sunt elev la Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad, județul Vaslui. “Zorile Bucovinei Am publicat în revistele online: ”, “Hai, România!” și “Melidonium”, “Gândacul de Colorado”, “Armonii culturale”, ”Poezii pentru sufletul meu“.

Am publicat în revistele tipărite “Plai străbun“, “Eroii neamului – (Asociația Civica Tempora, Satu Mare) “, la ziarul “Ecouri“ din Turda; în antologia “Lirica unui miez de toamnă“ 2021.

În anul 2021 am primit Diploma de excelență pentru poezie acordată de editura Armonii Culturale (Adjud). 2021: primul și al 2-lea nr. al revistei “Cuvântul/ The Word/ Le Verbe“ a Episcopei Române din Canada, poezia “My Father Confessor“; Concursul “Restaurarea ecosistemelor“, diplomă de excelență; Concursul de eseuri organizat de Ukrainian Orthodox League (SUA), Premiul 2; “Annual Galla Contest“ organizat de Episcopia Ortodoxă a Canadei, Premiul 1; Concursul “Les meilleurs créations des élèves“, diploma pentru armonia textului;

Concurs de poezie “Sesiunea juniorilor“ Vasile Pârvan, Premiul 1; Concurs de eseuri organizat de Ukrainian Orthodox League (SUA), Premiul 2; Simpozion + concurs de eseuri “BibiliaTeca“, certificat de laureat ; Concursul “Sfinții închisorilor“, Diploma juriului pentru originalitate; Concurs eseuri “Învierea Domnului – lumină, tradiții și culoare“,

Premiul 1. 2018: Revista școlii gimnaziale “Episcop Iacov Antonovici“ Bârlad: “Patriotism și loialitate“, “E dreptul tău, copila mea“, “Eu îmi creez viitorul“, “Spirit românesc“, “Oare se poate și altfel?“ și “Pot altfel!“; Concursul “Lumea viitorului“, Premiul 1. 2017: Concursul “Lumea viitorului“ premiul 2.

De ce, frate?
Motto:
„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de
glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să
nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți
ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru
că poți spune: Sunt român!”—Alexandru Vlahuţă
(scriitor, autor al cărții România Pitorească.)
De ce florile țării noastre
Miros ca-n Raiul lui Hristos?
E pentru că își absorb viața
Din sânge de erou pios!
De ce cascade duruie mereu
Cu unduiri învolburate, urlătoare?
Sunt lacrimile-șmirghel ale văduvei
Cu sufletul cănit, stocit de așteptare…
Iar aerul zvâcnește-arome
De sânge încă proaspăt de eroi
Ce de mânie fierbe, geme
În glia ce-am batjocorit-o noi.
De ce-s codrii noștri bătrâni?
Cu vinele scorțoase-au apărat
Ai patriei dârzi, buni români,
Cu crengile spre cer în rugăciuni!
De ce ne rabdă Dumnezeul milei?
La ale Lui picioare-mpunse,
‘Plecați de-amar, sfinții români,
Tremură-n veșnici plângăciuni!
De-aceea țara noastră, frate
E-a Maicii Domnului Grădină!
De-aceea ea-i o Catedrală
În Europa cea bătrână!

Crâmpeie de românism

Când Dumnezeu scăpat-a niște cer,
Albastru se făcu tot steagul României.
Iar când Andrei încreștina-n Cadrilater,
Lângă azur a apărut și galbenul luminei.
Și-atunci când au murit oștenii,
Sânge a picurat pe stindardul moșiei.
(Stindardul)
*
Triada mândră de culori se unduie,
Sub mângâierea vântului, patetic.
Albastru e credința care mântuie,
Iar galbenul-lumină-n întuneric.
Și roșu – i sângele de-naintași
A căror piepți scuturi au fost,
Ce-au biruit dușmanii veninoși
Și-au liberat pământul nost’!
(Tricolorul)
*
În ia curăției toți românii,
Încinși cu brâul înflorit,
Se iau la mână-n pasul horii
Unindu-se nedespărțit.
(Români)