MADE IN RO

MADE IN RO

Trăim într-o societate de consum, în care mass-media, publicitatea și marketing-ul ne îndeamnă să consumăm. Parafrazându-l pe Descartes, care spunea: „Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist”, pot spune că deviza omului modern a devenit: „Exist deci cumpăr. Cumpăr deci exist”.
Dacă mă gândesc la ce se mai fabrică în România, îmi dau seama că brand-urile românești cunoscute, cu potențial foarte mare, care produc în țara noastră, de exemplu, lactate, cosmetice, mobilă, decorațiuni, încălțăminte, ceramică, napolitane, etc le comercializează și peste hotare. Companiile noastre abundă în importuri și acest lucru se întâmplă pentru că retailerii locali sunt reticenți, iar producătorii autohtoni preferă să vândă în țările Uniunii Europene, unii dintre ei ajung să exporte și pe alte continente, fiind și mai profitabil.
Și totuși îmi vin spontan în minte produse românești care sunt o părticică din istoria românilor. De exemplu „Rom”, batonul de ciocolată înființat în 1964, un exemplu de tradiție și succes, care se bucură de popularitate de mai bine de jumătate de secol. Acum o să menționez un exemplu care nu poartă atâția ani în spate, micro-berăria 100 românească Zăganul, fabricată în Măneciu, o afacere creată în 2013 de doi tineri întreprinzători, care au vrut să revitalizeze industria berilor locale, artizanale, nepasteurizate, create după rețete proprii.
E cert faptul că foarte multe companii internaționale au investit în România, și puține sunt companiile cu capital 100% românesc care au reușit să țină piept multinaționalelor străine. Dintre acestea cred că este suficient să amintesc de firma Dedeman, construită de la zero de frații Dragoș și Adrian Pavăl, care au ajuns să dea lecții marilor companii occidentale.
Nu mai suntem impresionați de orice, ne plac lucrurile care au o poveste, care ne inspiră, pe scurt, ne plac lucrurile autentice. Astfel de lucruri autentice sunt păstrate de mii de ani în tradiţia românească. Lumea tradițională este plină de simboluri, cunoştinţe de astronomie, elemente religioase, ș.a.m.d. Este uimitor cum au supraviețuit, mii de ani, colinde, basme, descântece, simboluri. Tradițiile și trecutul nu pot fi ignorate, pentru că fără ele ne-am pierde identitatea.
Dacă ne întrebăm ce mai avem românesc, atunci vom găsi nenumărate răspunsuri.
Din fericire, există români care păstrează și duc mai departe arta populară, meșteșugurile rare pe care le-au deprins de la străbunici sau de la bunci. Așa se păstrează ADN-ul națiunii.
Dacă stăm de vorbă cu străini care ne vizitează țara, atunci, chiar ei ne vor desluși produsele românești autentice cu care ar trebui să ne mândrim. Rapsozi, cojocari, olari, tulnicărese, iconari, taragotiști sau țesătoare, cu toții constituie adevarătele bogății ale României, care au fost numiți tezaure umane vii ale României de Ministerul Culturii, la inițiativa UNESCO privind salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial.
Lista cu privire la universul meșteșugurilor populare poate fi interminabilă. Turiștii sunt încântați să găsească în țara noastră țesături caracteristice, covoare, sticlărie, ceramică, icoane, broderii etc. Costumele populare din Maramureș, Oaș, Bucovina, Muscel, Argeș, Olt, Sibiu, Vrancea, Gorj, Mehedinți, Neamț, Buzău, Râmnicu Sărat, Prahova sau Bistrița variază de la un loc la altul și păstrează fără să modifice lungimea și motivele antice.
Pe lângă cele menționate, suntem cunoscuți pentru diversitatea gastronomică. Ciorbe românești, jumări, slănină, orez țărănesc, musaca, ciulama, mucenici, ostropel, mămăligă, bineînțeles sarmale și cozonaci sunt primele preparate pe care le rețin vizitatorii.
Sunt multe lucruri care ne identifică pe noi, ca popor distinct, față de celelalte popoare. Portul popular, dansurile și muzica tradițională și mâncarea specific românească sunt doar câteva elemente ale identității noastre, și totuși portul popular este purtat doar de puțini dintre români și atunci la zile de sărbătoare, dansul popular românesc nu se dansează peste tot, iar muzica populară este ascultată de puțini tineri.
Până la apariția Internetului, timpul și spațiul aveau altă dimensiune. Ne-a fost ușor să împrumutăm tradiția Halloween-ului sau să începem să sărbătorim Valentine’s Day, deși nu prea știm ce este cu el, dar ni s-a părut mai interesant decât Dragobetele ,care este românesc. Și de aici apare întrebarea: ce mai rămâne specific românesc, dacă împrumutăm mult mai ușor tradiții străine?
De-a lungul timpului, am observat că există companii românești care doresc să contribuie la menținerea culturii, a tradițiilor populare strămoșești, cu scopul de a le transmite generațiilor viitoare și pentru a le transmite în afara granițelor. Acum mă refer strict la companii românești care îi încurajează pe meșteșugari să-și continue activitatea și care promovează o Românie autentică, cu misiunea de a transpune universul românesc într-o formă creativă şi de a-l promova unui public contemporan, prin crearea unor produse noi. Aceste companii transpun pe obiectele pe care le comercializează tradiția românească, simbolurile ei, se inspiră din flora și fauna din împrejurimi și astfel transmit o mulțime de informații valoroase despre poporul român şi tradițiile sale.
Cu toate aceste încercări, consider că esența românească se află în fiecare dintre noi.

Andreea-Monica State-Știrbu
Cercetător în sociologie