MAGNEZIUL UN MIRACOL PRIMEJDUIT

MAGNEZIUL UN MIRACOL PRIMEJDUIT

Magneziul este cel mai important element implicat în apariţia vieţii. Intervenţia brutală a omului în natură a modifi cat echilibrul acestui element.

A publicat prima monografie autohtonă despre magneziu (Magneziul: biologie clinică, tratament. Ed. Enciclopedică București 1994.) Numeroase lucrări științifice comunicate și publicate având ca obiect magneziul.
A descris un sindrom legat de deficitul de magneziu în organism. Două Brevete de Invenție certificate OSIM pentru medicament pe bază de magneziu.
Membru în Societatea pentru Dezvoltarea Cercetărilor privind Magneziul (SDRM – Paris). Ales în Comitetul de Redacție al revistei Magnesium Research, redactor pentru zona Europa Centrală și de Răsărit. Revista este unicat pe domeniul magneziului și apare la Londra.

Viața înseamnă energie biologică. Miracolul apariției vieții pe Terra se leagă de convertirea energiei solare în energie biologică grație magneziului (Mg), elementul central al nucleului tetrapirolic al clorofilei. Aceasta este cheia regnului vegetal, pe care cel animal nu face decât să-l paraziteze. În îndelungatul proces geologic de formare a scoarței terestre, Mg, element ușor, a rămas la suprafață, în timp ce elementele grele (Plumb, Mercur, Uraniu, Cadmiu etc) s-au plasat în adâncuri. În organismal nostru, Mg este elementul catalizator a peste 300 de enzime, fiind implicat îndeosebi în metabolismul energetic. Metalele grele nu catalizează nici o enzimă, dimpotrivă, sunt eminamente toxice. Până la intervenția antropogenică, echilibrul elementelor din natură s-a caracterizat prin stabilitate.
Față de necesarul asigurat de alimente și apa care conține Mg aportul s-a redus progresiv ajungând în prezent la limita asigurării necesarului. Intrăm într-o zonă de carență subliminală. Nu toți indivizii se comportă la fel, doar unii nu-și pot asigura echilibrul Mg în organism, astfel încât pot apărea anumite semne de suferință, în majoritate nespecifice deoarece Mg este implicat în metabolismul tuturor organelor și sistemelor. Cele mai sensibile la deficitul de Mg sunt sistemul nervos și cel cardiovascular.
Mg trebuie privit ca un cofactor etiologic. Rareori există și forme pure de boală ca urmare a deficitului de Mg. Un exemplu este tetania vițeilor din Queensland, o zonă din Australia unde solul este sărac în Mg. De regulă, deficitul de Mg modulează bolile, de pildă, facilitează apariția tulburărilor de ritm cardiac, a convulsiilor ș.a. Între Mg și metalele grele există un antagonism biologic: Mg protejează organismul față de aceste metale și le facilitează eliminarea. Omul a extras metalele grele din măruntaiele Terrei și le-a răspândit pe suprafața solului și în ape. Sunt indestructibile și nu le mai putem reintroduce la locul lor. Oasele oamenilor decedați recent conțin de 100 de ori mai mult plumb decât cele ale oamenilor din vechime. Pentru a limita daunele, industria plumbului este în prezent strict supravegheată, benzina nu mai conține Pb ca antidetonant, țevile de apă din Pb sunt interzise, vopselele cu Pb de asemenea etc. Mecurul, un alt metal deosebit de toxic, a provocat în anumite zone industriale intoxicații în masă. Consumul peștelui din ariile cu concentrații ridicate de Hg deversat industrial este interzis.
Reducerea aportului de Mg în organism are cauze multiple. Industrializarea agriculturii (îndeosebi chimizarea), de asemenea, irigațiile care spală Mg din sol și, fiind ape uzate (din râuri, nu de ploaie), contaminează solul cu metale grele și alte toxice. Ploile acide (efectul industriei) spală Mg din sol. În zonele cu ploi acide copacii mai sensibili se usucă (mai ales coniferele) iar lipsa Mg necesar clorofilei face ca frunzele să fie gălbui în loc de verde intens. Defrișările masive din România provoacă adevărate dezastre. După dezmățul ultimelor două decenii și mai bine, Guvernul tehnocrat actual este primul care încearcă să stăvilească această catastrofă, dar ar fi necesară oprirea oricărui export de lemn și a tăierilor pe durată de mai mulți ani, cum a făcut Albania (pe 10 ani), Indonezia ș.a. În China, tăierea unei păduri și alte fapte considerate atentat ecologic sunt pedepsite cu moartea. La noi, cu îmbogățirea. În urma prelucrării (industriale îndeosebi) alimentele sunt sărăcite în Mg.

Majoritatea bolilor omului modern sunt provocate de stres. Trăim o schimbare de patologie, consecutivă modificării cauzelor și a schimbării modului de viață. Mg este un protector al celulei nervoase și miocardice față de diverse agresiuni. El poate fi privit astfel ca un element al longevității, deoarece aceste celule nu se mai divid după perioada de creștere. Mg este și ionul fertilității, dar protejează și împotriva apariției malformațiilor, asigurând stabilitatea genelor. Stresul provoacă pierderi exagerate de Mg prin urină. Anumite boli, ca diabetul zaharat, care, în România, tinde spre un milion de cazuri, cresc de asemenea pierderile de Mg. La fel și o serie de medicamente, cum sunt diureticele. Alcoolismul se însoțește frecvent de o depleție de Mg, îndeosebi în cazul consumului exagerat de băuturi tari. Vinul însă conține Mg în cantități semnificative. Necesitățile sporite din cursul sarcinii, alăptării, efortului intelectual și fizic intens, al diverselor îmbolnăviri etc nu sunt acoperite satisfăcător prin ingestia de Mg. Manifestările clinice ale deficitului de Mg conturează greu un sindrom de sine stătător și ușor identificabil. Aici își află locul spasmofilia (tetania latentă) exprimată prin spasme musculare, irascibilitate, instabilitate neuro-psihică, amețeli cefalee, palpitații ș.a. Prolapsul de valvă mitrală a fost recunoscut recent ca fiind o consecință a defictului de Mg. De regulă, simptomele deficitului de Mg sunt înglobate într-o boală de fond pe care o agravează. În cazul cordului, aritmiile, care se pot instala în oricare cardiopatie, sunt potențate de lipsa magneziului.
Un aport suficient de Mg poate fi asigurat prin alimentație, suplimentarea cu preparate farmaceutice, fiind necesară doar în cazuri speciale. Apa este o sursă de Mg. Concentrația în Mg a apei este foarte variabilă de la o sursă la alta.

O apă bogată în Mg conține în jur de 100mg/L. Dintre alimente, nuca, aluna, fasolea, mazărea, bobul, soia, năutul sunt bogate în Mg. Cerealele asigură și ele un aport important. Mg conținut în clorofilă, cea care imprimă culoarea verde a plantelor, nu este asimilabil, fiind nedisociabil din această moleculă în tubul digestiv.
Nu doar specia umană, ci întreg ansamblul biologic sunt periclitate de alterarea raportului dintre deficitul de Mg, tot mai accentuat, și răspândirea în natură a metalelor grele și a altor substanțe toxice. Aceasta este o problemă de ecologie care se cere privită cu toată seriozitatea.