MANIPULAREA POLITICĂ ȘI ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI (I)

MANIPULAREA POLITICĂ
ȘI ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI (I)

Exact după o jumătate de mileniu de la tipărirea tratatului „De vinculis in genere” („Despre legături în general”) a lui Giordano Bruno, apare la Paris cartea lui Ioan Petru Culianu „Eros şi Magie în Renaştere 1484”, unde tânărul autor, în partea a doua numită „Marele manipulator”, întreprinde o analiză extrem de interesantă a scrierii lui Bruno, raportând-o, bineînţeles, la realităţile veacului al XX-lea: „De vinculis in genere (…) de Giordano Bruno aparţine acelor scrieri obscure a căror importanţă în istoria ideilor o depăşeşte de departe pe aceea a operelor celebre. Pentru francheţea şi chiar cinismul pe care le pune în analiza materiei sale, ar putea fi comparată cu «Prinţul» lui Machiavelli, cu atât mai mult cu cât subiectul celor două lucrări e înrudit: cel al lui Bruno se ocupă de manipularea psihologică în general, cel al lui Machiavelli îndeosebi de manipularea politică (…)“.
De vinculis in genere este totuşi scrierea ce ar merita astăzi adevăratul şi unicul loc de onoare între teoriile manipulării maselor. Fără s-o ştie, trusturile de inteligenţă care domină lumea s-au inspirat din ea, au pus în practică chiar ideile lui Bruno.
În ceea ce priveşte religia, Culianu, amintind de Karl Marx şi Friederich Engels, care susţineau că aceasta este „un opium pentru popor”, nu face altceva decât să observe că cei doi filozofi atei au readus în atenţia secolului al XX-lea „… un enunţ din brunianul De vinculis, în care religia este privită numai sub aspectu-i de puternic instrument de manipulare a maselor. Dar, în timp ce Marx şi Engels au idealuri umanitare şi utopice, Bruno nu manifestă nicio preocupare de a salvgarda demnitatea sau bunăstarea umană: singurul drept pe care-l are în faţa ochilor nu-i aparţine nici lui Dumnezeu, nici oamenilor, ci manipulatorului însuşi”. Şi mai departe: „Consecinţa cea mai evidentă a speculaţiilor lui Bruno este că orice religie e o formă de manipulare a maselor. Folosind tehnici eficace, întemeietorii de religii au ştiut să influenţeze într-un mod durabil imaginaţia maselor ignorante, să le canalizeze emoţiile, să se slujească de ele provocând sentimente de abnegaţie şi de autosacrificiu pe care ele nu le-ar fi manifestat în mod natural”.
Analizând pertinent cartea lui Bruno, Culianu subliniază că renascentistul italian nu „exercită aici o critică sociologică a religiei” ci, dimpotrivă: „… el este mult mai departe de aceasta decât de teologia însăşi, pe care nu încearcă deloc s-o demaşte, ci doar s-o privească sub un unghi operatoriu mai larg. Bruno nu condamnă nicidecum religia în numele unor principii umanitare ce-i rămân complet străine. De altminteri, nu se ocupă de religie înșine, ci de modul în care poate instaura orice religie, cu condiţia găsirii maselor dispuse s-o accepte şi a mesajului potrivit care să aibă capacitatea de a opera convertirea acestora. (…) Totul este manipulabil, învaţă Bruno; însă manipulatorul nu are dreptul să se slujească de puterea sa asupra maselor în scopuri egoiste”.
Citind aceste rânduri ne dăm lesne seama de actualitatea (şi, în consecinţă, de atemporalitatea) ideilor lui Bruno. Fără îndoială, vom constata similitudinea unor procedee de manipulare psihologico-religioasă folosite de adepţii mult prea multelor
secte ce au împânzit Pământul în cele două milenii de la Hristos (îndeosebi creştine), cu scopul racolării de noi aderenţi, fie chiar şi aparţinători ai unor alte religii. În acest caz manipulatorul utilizează cu predilecţie metoda persuasiunii, adică puterea (sau capacitatea) de a-şi convinge interlocutorii (sau auditoriul) să creadă în ceva sau să facă un anumit lucru. Prin gând şi limbaj, care au virtuţi persuasive, manipulatorul îşi poate exercita influenţa asupra voinţei şi convingerilor celorlalţi, ca în final să-i determine să gândească şi să acţioneze în conformitate cu interesele sale. Câteva dintre mijloacele uzitate ar fi: calea convingerii, ameninţare sau ordin, reproş sau interdicţie.
Se cunoaşte bine, din istoria românească a ultimelor veacuri, efortul susţinut al Vaticanului (îndeosebi în Transilvania) de a-i converti la catolicism pe credincioşii ortodocşi, prevalându-se în general de metode mai mult sau mai puţin persuasive. Bineînţeles, cu excepţiile regretabile când se întrebuinţează violenţa extremă, ca în cazul tunurilor generalului József Bem care au bombardat sute de biserici ortodoxe transilvane în anul 1849.
Despre doi dintre cei mai importanţi psihologi care au scris despre manipulare, respectiv Gustave Le Bon cu „Psychologie des foules” în 1895 şi Sigmund Freud cu „Psihologia maselor şi analiza eului” din 1921, Culianu a precizat că aceştia s-au preocupat mai mult de „determinarea mecanismelor psihologice care acţionează în interiorul unei mase şi care prezidează la alcătuirea ei, nu acela de a învăţa cum să domini o masă”. Din această perspectivă, el cunoaşte şi subliniază superioritatea lui „De vinculis” asupra „Prinţului” lui Machiavelli în ceea ce priveşte metodele de persuasiune mult mai subtile, expuse în cartea lui Giordano Bruno şi care, oricând în zilele noastre, ar putea sta la baza unor manuale de spionaj.
Foarte interesantă este echivalenţa între magician şi manipulator, pentru că „Magicianul se ocupă astăzi de relaţii publice, de propagandă, de prospectarea pieţei, de anchete sociologice, de publicitate, de informaţie, contrainformaţie şi dez-informaţie, de cenzură, de operaţiuni de spionaj şi chiar de criptografie, această ştiinţă fiind, în veacul al XVI-lea, o ramură a magiei”. În acest sens, întorcându-ne puţin la religie, Culianu spune că: „Teologia însăşi, credinţa creştină şi orice altă credinţă nu sunt decât nişte convingeri de masă instaurate prin operaţiuni de magie”.
Desigur, magicianul-manipulator trebuie să ţină cont de toate caracteristicile psihologice umane şi îndeosebi de defectele sale sufleteşti, de slăbiciuni, de atracţia sa spre păcat, de gradul de cultură, statutul social, de tradiţii şi cutume naţionale specifice fiecărui popor.

În cartea sa „Eros şi Magie în Renaştere 1484”, Culianu s-a preocupat în mod special de relaţia magie-erotism în contextul deosebit de interesant al Freudalismului şi Renaşterii europene dominate de dogmele inflexibile ale unei religii atotstăpânitoare care monitoriza, cu mijloacele de atunci, viaţa socială a tuturor, de la opincă la vlădică, instaurând, în multe ţări europene (mai ales în cele catolice), un autoritarism non-profan. Un exemplu ar fi Inchiziţia. Este clar pentru orice om corect informat că în acele vremuri biserica atotputernică spiona cu ochi indiscreţi chiar şi sub aşternuturile zdrenţăroase ale ultimei colibe de săraci, pentru că, în viziunea sa, iubirea era sinonimă cu magia. În acest sens, exegeza lui Culianu se dovedeşte a fi mai mult decât interesantă, dar pe noi, trăitori în secolul al XXI-lea, ne interesează în primul rând manipulările politice, care influenţează direct istoria umanităţii şi implicit viaţa socială precum şi parcursul economic al fiecărei ţări în parte.
Mai marii lumii, fie ei la vedere sau disimulaţi în grupuri mai mult sau mai puţin oculte, dirijează discret (sau făţiş) orchestre regionale cu scopul vădit (sau mai puţin vădit) de a hotărî soarta unor popoare şi a stăpâni teritorii cât mai mari şi mai bogate, în folos propriu, mânaţi în primul rând de o lăcomie ancestrală, caracteristică definitorie negativă a omului din toate timpurile. Războaiele clasice au devenit desuete, locul lor fiind luat de cele neconvenţionale, psihologice şi chiar parapsihologice. Împărţirea sau cucerirea sferelor de influenţă geostrategice (din punct de vedere militar), a celor economice (pieţe de desfacere, bogăţii naturale ale solului şi ale subsolului necesare diferitelor industrii, mână de lucru cât mai ieftină etc.) şi nu în ultimul rând supremaţia financiar-bancară sunt obiectivele actuale ale unor grupuri de interese economico-politice care jalonează oficial (sau din umbră) direcţiile de dezvoltare (sau dimpotrivă) ale societăţii moderne. Spunem grupuri de interese economico-financiare pentru că, mai mult şi mai evident ca oricând, în zilele noastre, economicul influenţează din ce în ce mai făţiş politicul. Trusturi transnaţionale economice au devenit atât de puternice financiar încât sunt capabile să schimbe guverne şi preşedinţi de ţări. Acest adevăr, astăzi, nu mai reprezintă o noutate! Bineînţeles, în astfel de demersuri oculte şi meschine, entităţile economice supranaţionale sunt sprijinite (din umbră) şi de serviciile secrete ale statelor care luptă (cu orice mijloace) pentru supremaţie economică, financiară, politică şi militară. Ca să-şi atingă scopurile, grupurile de interese se folosesc în mod special de manipularea psihologică (şi parapsihologică) pusă la punct în laboratoarele secrete ale unei oculte mondiale vehement şi categoric contestată de către oficialii lumii. Nu întâmplător ni se serveşte astăzi gogoaşa necesităţii monitorizării popoarelor, până la cel din urmă individ. Este deosebit de clar că manipulatorul contemporan, pentru ca munca sa insidioasă să fie încununată de succes, trebuie să deţină TOATE informaţiile necesare cu privire la masele pe care are intenţia să le manipuleze în sensul dorit de el, informaţii pe baza cărora îşi va stabili diversele strategii de control psihologic. Omenirea de astăzi şi aproape toată istoria sa sunt în bună măsură rezultatul unor manipulări atât de perfide încât creatorii ei au încercat prin toate mijloacele posibile s-o ascundă de ochii profanilor. La fel se întâmplă şi cu Noua Ordine Mondială, rezultat al unor agresiuni informaţionale manipulatorii insidioase asupra conştiinţei de sine a naţiunilor.
În acest sens, cartea jurnalistei Dona Tudor, „Manipularea opiniei publice în conflictele armate”, apărută în anul 2001, dezvăluie strategiile de intoxicare psihologică ale popoarelor, prin intermediul cărora Puterea Ocultă Mondială îşi va atinge ţelurile ei de a subjuga naţiunile în amplul proces de globalizare şi redesenare a hărţilor statelor Europei Centrale şi de Est. Istoria europeană a ultimului sfert de veac şi implicit istoria spaţiului românesc confirmă acest adevăr incontestabil.
Dar, pentru că trăim în România (bineînţeles, în contextul realităţilor europene şi chiar globale), în a doua parte a micului nostru studiu ne vom ocupa în mod special de manipularea politică postcomunistă asupra poporului român care a avut drept rezultat configuraţia actuală economico-financiară a societăţii, în ansamblul ei, oglindită dureros în viaţa noastră cotidiană.

Psiholog MIHAELA VINTILĂ