Maria Lătărețu Viața tragică închinată muzicii de “Privighetoarea Gorjului”

Supranumită și “Craiasa Cântecului popular românesc, Maria Lătăreţu a văzut lumina zilei la 7 noiembrie 1911 în comuna Bălcești, județul Gorj. Făcând parte dintr-o familie numeroasă, cu 16 copii, a avut ”, Maria Lătărețu – născută Burlan, Crăiasa cântecului popular o copilărie grea, plină de lipsuri materiale, nevoită fiind ca de la 13 ani să-și câștige singură existența, cântând la nunți, botezuri și alte asemenea manifestări artistice din zonă. În 1928 se căsătorește cu vioristul Mihai “Tică” Lătărețu (vestit lăutar din Oltenia) cu care cântă împreună până ce moartea îi va despărți (în anul 1970, după ce în perioada stalinistă, soțul ei a stat mai mulți ani în lagărele staliniste, care i-au afectat serios sănătatea).

În anul 1937 Maria Lătărețu a fost descoperită de muzicologul Constantin Brăiloiu, care a îndrumat-o și recomandat-o postului național de radio, unde a înregistrat mai multe melodii din repertoriul ei. Tot din acest an, îndrăgita interpretă este solicitată să imprime cântece la cele mai cunoscute și reputate case de discuri ale timpului. Între anii 1937-1948, a cântat în mai multe localuri celebre din Capitală, printre care “Luna Bucureștilor” și “Dorul Ancuței”. Din anul 1949 a fost angajată ca prim solistă a Orchestrei “Barbu Lăutaru” cu care avea să întreprindă mai multe turnee în țară și în străinătate, inclusiv în Uniunea Sovietică, unde a cântat și la celebrul restaurant “Dunărea” din Moscova, ducând faima muzicii populare românești și peste hotare. După pensionare (1966), având deja un nume consacrat și fiind îndrăgită de marele public, Maria Lătărețu a continuat să cânte “pe cont propriu” în diverse spectacole și reprezentații publice sau private, fiind extrem de apreciată și solicitată de iubitorii genului. Bogata sa carieră muzicală rămasă de pe urma ei, include numeroase înregistrări audio la radio și pe discuri, filmări la TVR (între 1970-1972), spectacole și turnee de mare succes în care și-a pus în valoare vocea caldă, limpede, pătrunzătoare, autenticitatea și talentul artistic nativ, dublate de omenie și muncă neobosită, impunându-se printr-un stil propriu, inconfundabil și inegalabil, atât în interpretarea cântecelor gorjene cât și a celor din alte zone ale țării noastre.

Din impresionanta discografie a Mariei Lătărețu, exemplificăm câteva din cele mai cunoscute și îndrăgite melodii românești (înregistrate între 1937 și 1972): “Ia- ți mireasă ziua bună”; “Lung e drumul Gorjului”; “Trei în lume nu se poate”; “La Tismana-ntr-o grădină”; “Pe la Gorj te duci și vii”; “M-a făcut mama oltean”; “Ușor puiule, ușor”; “Sanie cu zurgălăi”; “Mărioară de la Gorj”; “Aș muri da’ nu acuma”; “De la moară pân’ la gară”; “I-auzi cum răsună valea”; “Pasăre galbenă-n cioc”; “Doină oltenească”; “Hăulita de la Gorj”; “Busuioc moldovenesc”; “Bistriță, apă zglobie”; “Radu mamii, Radule”; “Pe drumul de la Cepari”; “Lie Ciocârlie”; “Cucule, pasăre sură”; “Mai ții minte, măi dragă Mărie?”; “Joacă hora-n poieniță”; “Vă las cântecele mele” realizată cu 8 zile înainte de trecerea sa în neființă etc. În septembrie 1972, Maria Lătărețu a pornit întrun lung și obositor turneu muzical prin țară, alături de mari artiști ai scenei românești ca Ion Luican, Laura Lavric și alții. La 29 septembrie 1972, la finele recitalului susținut în sala Căminului Cultural din comuna Românești, județul Botoșani, i s-a făcut rău în culise și după câteva minute a încetat din viață la numai 61 de ani, în plină glorie artistică.

Diagnosticul oficial a fost congestie cerebrală, cauzată în principal de suprasolicitare și stres, ea nefăcând niciodată rabat la muncă și efort. A fost înmormântată în cimitirul “Sfânta Vineri” din Capitală, acolo unde se odihnește și colega ei de generație, Ileana Sărăroiu, dispărută și ea câțiva ani mai târziu, la fel de tragic și de prematur. Singurul care a supraviețuit a fost fiul ei, Ion (1931-2001), care i-a fost toată viața un sprijin moral și material. Maria Lătărețu a avut un destin tragic, succesele sale artistice fiind presărate și umbrite de multe șu mari necazuri și durere, dintre care cele mai grele suferite au fost cauzate de pierderea pe rând, la vârste fragede, a cinci din cei șase copii ai săi.

Horaţiu Măndăşescu