Matriarhatul neo-marxist globalist

Motto: „Cedat arma togae” – Armele să cedeze locul togii (De Officii, CICERO)

Simbolistica acestui aforism se referă la pledoarie pentru conducerea civică consensuală a societății și un îndemn la soluționarea pe cale pașnică a problemelor și conflictelor. Dominația bărbaților asupra femeilor este lungă și a apărut ca o caracteristică la fel de veche ca umanitatea. De-a lungul istoriei zbuciumată a evoluției societății omenești, s-a dat o luptă crâncenă pentru definirea locului și rolului femeilor în societate în raport cu atotputernicia bărbaților, conturânduse teorii mai mult sau mai puțin având suport științific, ceea ce a împărțit reprezentanții mediului politic, academic și ai societății civile, în două tabere ireconciliabile. Dar, apariția în secolul al XIX-lea a preistoriei și antropologiei sociale, a dat noi conotații dezbaterilor, scoțându-le din zona științifică.

De ce ne-am propus să supunem analizei și dezbaterii această temă?

Pentru că, acest subiect se profilează a fi o nouă provocare geopolitică, deoarece a avut un parcurs sinuos, de la apariția primelor manifestări ale matriarhatului primitiv, la emanciparea femeii moderne, până la o adevărată revoluție antropologică din zilele noastre, în care femeia reprezintă un cap de pod nu numai al familiei, dar și al societății. Cercetătoarea și antropologa lituaniană, Marija Gimbutas (1921- 1994), considerată ca venind din zona feminismului excentric, a scris numeroase lucrări despre zeii și zeițele Europei, însă lucrarea cea mai importantă: Civilizația zeităților (1991), aduce o contribuție valoroasă la apariția noului curent care susține matriarhatul ca model de organizare socială și spirituală a societății, de azi și de mâine, amintind de societățile conduse de femei în perioada preistorică care aveau principii ce ar putea constitui baza organizării societății post-umane, în Noua Ordine Mondială (NOM). În neolitic, femeile ocupau locul central în societate. Comunitățile erau pașnice, acceptau homosexualitatea și aplicau principiul egalității economice.

Atacurile populațiilor andocratice, dominate de bărbați, au adus germenii patriarhatului și dispariția acestor societăți și înlocuirea lor cu societăți în care conducerea aparținea războinicilor. În matriarhat opera dreptul matern, care era primordial, iar matricitul era considerată crima cea mai gravă. E. B. Taylor, în lucrarea: Sistemul familiei matriarhale (1896), aduce o nouă interpretare a dreptului matern, și anume: Matriarhatul nu însemnă neapărat conducerea societății de către femei, ci, descendenții bărbați din partea mamei își asumau conducerea. Pentru Helen Diner: În trecut, toate societățile au fost matriarhale, apoi, la un moment dat, majoritatea lor au devenit patriarhale și au degenerat. (Mame și amazoane,1930), iar pentru Wilhelm Reich: Matriarhatul a fost prima formă de organizare a societății, o formă primitivă și naturală, caracterizată de o mare libertate sexuală, în timp ce patriarhatul este dominat de o puternică represiune sexuală.

Să aruncăm o privire și asupra lucrării antropologului și sociologului elvețian, Jakob Bachoffen, Dreptul matern. O investigație asupra caracterului religios și juridic al matriarhatului (1861), care, pentru prima dată vorbește despre existența a patru etape de tranziție de la matriarhat la patriarhat și anume: -Hetairismul – societăți poligame având drept zeitate o proto-Afrodita; -Matriarhatul – societăți bazate pe agricultură având drept zeitate o proto-Demeter; – Dionisianismul – societăți în care bărbații încep să-și impună dominația, având drept zeitate un strămoș a lui Dionisos; – Apolonianismul – societăți dominate de bărbați având drept zeitate pe Apollo.

Bachoffen, susținea că: Matriarhatul exista într-o societate agricolă în care domnea armonia desăvârșită și dragostea maternă care constituiau baza relațiilor sociale. De asemenea, antropologul elvețian, aducea drept argument și mitul amazoanelor, despre care Herodot scria că: Vânau, participau la războaie, se îmbrăcau ca bărbații și nu puteau să se căsătorească până nu ucideau un bărbat. J. Bachoffen lega dreptul arhaic al mamei de venerarea Fecioarei Maria la creștini și identifica apariția matriarhatului: La începuturile civilizației umane, când oamenii trăiau într-o promiscuitate sexuală (Hetarism), care excludea descendența paternă, ea putând fi stabilită doar pe linie maternă. Din acest motiv, femeile dețineau influentă și respect care au stat la baza conducerii societății (ginecocrație).

Odată cu apariția proprietății private, și monogamiei, conducerea societății a fost preluată de către bărbați. Și Friedrich Engels, în introducere la lucrarea: Originea familiei, proprietății private și a statului (1891) se referă la matriarhat astfel: Patriarhatul a fost cea mai veche organizare socială, preluată ca model de către burghezie pentru că se baza pe proprietatea privată și aservirea femeii, dar, există și au existat popoare a căror descendență se făcea pe linie maternă. J. F. Mclemnan, a introdus termenii de societăți exogene, care presupunea că bărbatul nu se putea căsători cu femei decât din afara tribului (pe care le captura) și societăți endogene în care bărbații erau obligați să se căsătorească cu femei din același trib. Mult timp, de-a lungul evoluției societății umane, existența matriarhatului primitiv a fost ignorată sau denigrată de către antropologi, entologi și arheologi, calificând teza lui Bachoffen și a altor evoluționiști drept: construcție mitologică savantă.

Emanciparea femeii și revenirea în actualitate a locului și rolului ei în societatea modernă

Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX sunt marcate de apariția pe scena politică, culturală și științifică a unor personaje feminine care s-au afirmat ca adevărate modele spirituale și civice ce au devenit vectori de influență și luptă pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenești, egalitatea de șanse pe piața muncii, dar și pentru accesul la educație, inclusiv cea academică. Un moment de cotitură pentru emanciparea femeii l-a constituit, după lupte dure cu misoginismul politicienilor, dreptul de a vota și de a fi alese în structurile de putere, Parlament, administrație centrală și locală.

Un impact în această luptă de putere și influență a femeii în societatea modernă, l-a avut fără îndoială aducerea în actualitate a unor personaje feminine care au condus destinele unor regate și nu numai, ca regine, prințese, premieri, de-a lungul istoriei civilizației umane. Figuri celebre ca: regina Cleopatra, Zenovia, Elisabeta I, împărăteasă chineză Cixi, premierul indian, Indira Gandhi, regina Maria a României, ș.a. au reprezentat repere feminine care și-au asumat răspunderea de a conduce țări și regate, chiar în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei, rivalizând prin inteligență, abilitate diplomatică și politică, curaj și înțelepciune, cu cele mai distinse personalități masculine aflate în panteonul conducătorilor celebri.

Numeroase lecturi despre miturile și legendele antichității care se refereau la rolul și influența femeii în societățile preistorice, erau discreditate și cenzurate de către cercetători și mediul academic fiind considerate fanteziste și fără suport științific, în ciuda dovezilor materiale aflate în biblioteci sau scoase la lumină de către arheologi, traduse și interpretate de experți. Manifestările tot mai convingătoare și ferme de aducere în actualitatea contemporană a conceptului de matriarhat, s-au intensificat în primele decenii ale secolului XX, luând forma unui fenomen social nou, mișcarea feministă new-age din perioada 1960- 1970, care imagina matriarhatul ca fiind: un soi de teocrație binevoitoare în care se încrucișau regine, prințese, vrăjitoare bune, care au condus instituții politice, religioase, societăți caritabile, bazate pe o guvernanță a mamelor.

Această nouă revoluție culturală a marcat începuturile mișcărilor pentru pace și încetarea războaielor din Vietnam, Indochina, India și au încurajat o altă mișcare socială și politică de magnitudine globală: decolonizarea și crearea Grupului de state nealiniate care și-au dobândit independența. Pe parcurs, termenul de matriarhat a îmbrăcat forme și conotații diferite în funcție de autorii care-l foloseau. Astfel, antropoloaga, Francoise Herittier (1933-2017) sublinia în lucrările sale că: se confundă matriarhatul, cu societățile matriliniare și matrilocale, care nu implicau matriarhatul, ci modalitatea de a stabili descendenții care erau aleși a fi conducători, din rândul bărbaților, după mamă sau după rezidența mamei.

Secolul XXI, anunță revenirea la modelul de guvernanță matriarhal, dar în varianta modernă globalistă, sau un model de guvernanță al I.A. care va pune capăt acestui război al sexelor, care s-a dovedit a fi păgubos pentru evoluția societății umane, generând conflicte tensiuni și războaie nimicitoare, iar în plan spiritual și energetic a creat dezechilibre care au afectat ecosistemul social și planetar? Nu doresc să intrăm în amănuntele oculte ale evenimentelor care și-au pus amprenta asupra istoriei umanității din timpuri imemoriale și până în prezent, în care au fost implicate femei puternice, ambițioase, abile și vizionare, care prin perseverență și curaj, s-au luptat pentru realizarea proiectelor fie de natură politică, științifică, culturală sau geostrategică.

În fața acestor provocări, bărbații s-au unit de multe ori, în ciuda pozițiilor ideologice divergente, pentru a bloca ascensiunea curentului feminist în vârful piramidei puterii, ignorând forța de atracție a noului val de emancipare feminină la nivelul societății occidentale și în scurt timp, extinzându-se și în alte zone ale planetei. După o perioadă de armistițiu, în primele decenii ale secolului XXI, se remarcă, îndeosebi în țările anglofone și germanofone, o reînnoire a interesului pentru studierea aprofundată și multidisciplinară a societăților matriarhale, interes hrănit de ascensiunea cercetătorilor din rândul femeilor, la studiul științelor sociale, ceea ce a produs o adevărată revoluție antropologică și sexistă, care va influența decisiv evoluția evenimentelor în deceniile următoare, îndeosebi în societățile occidentale, dar și la nivelul unor state musulmane din Golful Persic și din Asia.

Matriarhatul sau societățile matristice, potrivit unor autori, percepute ca fiind: mai egalitare și pacifiste, fără dominație sexistă, încurajând libertatea sexuală și de gen, susținând mișcarea LGBTQ+ și orice curente derivate. Totuși, remarcă D. Graeber și D. Wengrow că: se constată o extraordinară încrâncenare pentru eliminarea teoriilor matristice, ceea ce pune un semn de întrebare lăsând impresia că altceva este în joc… Gimbutas, de exemplu, a încercat ceea ce colegii săi bărbați au avut dreptul să facă până atunci: să scrie o mare poveste a originilor civilizației asiatice.

De asemenea, Heide Groettner-Abeendroth în lucrarea sa: Les societees matriales. Recherches sur les cultures autochtones a travers le monde (2019), prezintă o serie de informații valoroase privind filosofia, și metodologia cercetărilor matriarhale moderne, cât și o incursiune în crearea societăților matriarhale din: Asia, Africa, China, Coreea, Japonia, Oceanul Pacific, America de Sud, cu particularitățile și evoluțiile lor de-a lungul istoriei umanității. Obiectivul afișat al campaniilor feministe din zilele noastre, este că matriarhatul să devină o alternativă socială la societatea patriarhală care încă se mai bucură de o mare influență la nivel planetar.

Cu toate acestea, mișcarea feministă a reușit să impună adoptarea unor legi, atât în SUA cât și în Europa, care stipulează accesul la demnități publice, cel puțin a unui procent de 30% din rândul femeilor sau reprezentanților comunităților LGBTQ+, situație ce se remarcă atât în structurile UE, iar recenta nominalizare a Kamalei Harris drept candidat la președinția SUA din partea Partidului Democrat, vine să confirme direcția în care va evolua societatea occidentală și nu numai, în următoarele decenii. Interesant este, existența în China a unei comunități numită NA, localizată în Yunnan (Sichuan), cunoscută în antropologie ca fiind un caz de societate matriarhală, de tip Mosuo, care se prezintă publicului ca o: societate fără tată și mamă. Acest studiu de caz, relevă o situație inedită a femeilor șefe și a raporturilor sociale mai egalitare și axate pe libertate sexuală și onorarea unor zeități exclusiv feminine adorate de preotese. După 1990, comunitățile NA au devenit punct de atracție pentru turismul sexual, regiunea lacului Lugu fiind denumita țara tinerilor fete, renumită pentru relații sociale bazate pe sex liber pentru bărbați și femei.

Reproducerea socială a grupului NA se bazează pe valorizarea statutului și rolului social al mamei, fără ca această poziție să înlăture sau să afecteze rolul social al bărbatului. Partidul Comunist Chinez, pare a nu fi deranjat de modul de organizare socială a comunităților NA care contravine principiilor moralei și eticii comuniste, însă, după cum am cunoscut direct și din studiul numeroaselor lucrări despre civilizația chineză de-a lungul mileniilor sale de existență, dar și a modului de gândire a liderilor și strategilor serviciilor de informații, înclin să cred că nimic nu este întâmplător, ci ar putea fi vorba de o simulare live a unui model de organizare și funcționare a societății viitorului, care se va baza pe noile tehnologii ale cunoașterii, IA și roboților umanoizi (China fiind lider în domeniu), în care conceptul privind familia va exclude tații și mamele din ecuație.

Vom urmări cu atenție evoluțiile acestor societăți matriarhale sau matriliniare, pentru a stabili dacă se extind și la alte provincii chineze, sub diverse forme și identități culturale sau de gen, prin prisma consecințelor din punct de vedere biologic. Turismul sexual din țara tinerelor fete ar putea să conducă la apariția unor generații metise cu însușiri genetice superioare generației actuale de chinezi, capabile să facă față provocărilor civilizației post-umane a omului hibrid condusă de IA și nanotehnologii, experiment ce ar putea fi adoptat și de către occident care este tot mai afectat de fenomenul îmbătrânirii și scăderii demografice. Ar putea fi o aplicare a proiectului de creare a unei rase europene metise susținut de Kalergi încă din 1920, și care se produce sub ochii noștri prin migrația afro-arabă spre Europa, care se bucură de finanțare și sprijin logistic din partea ONG-urilor sorosiste ale neo-marxiștilor globaliști.

De ce este important pentru noi să fim la curent cu asemenea informații? Pentru simplul motiv că, neo-marxiștii globaliști care conduc instituțiile UE și care sunt tot mai numeroși și mai radicali și în societatea românească, ne impun un mod de organizare a societății care să promoveze viziunea LGBTQ+ privind familia, egalitarismul economic, eliminarea proprietății private, eliminarea ierarhiilor sociale, preluarea funcțiilor statului de către ONG-uri (statul minimal), transgendrismul și transhumanismul, renunțarea la apelativele tata și mama și înlocuirea lor cu părinte 1 și 2, impunerea unui adevărat terorism ecologic în numele căruia se vor bloca proiecte de infrastructură, inclusiv energetică, acces tot mai limitat la educație, protecție socială etc.

Promovarea matriarhatului neo-marxist globalist în România post-decembristă, ne reamintește de procesul agresiv de promovare a femeilor din epoca de aur a socialismului multilateral dezvoltat, care ocupau tot mai multe poziții de conducere atât la nivelul instituțiilor statului, administrației centrale, institutelor de cercetări, fabrici și uzine de top, organizații socio-profesionale, diplomație și chiar în serviciile de informații, singurul criteriu de acces fiind, loialitatea față de tovarășa și de structurile politice, indiferent de pregătirea și expertiza în domeniile accesate.

Cum se promovează noul curent neo-marxist globalist al matriarhatului occidental?

Cea mai activă organizație care susține ideea noului matriarhat, în care femeia s-a masculinizat și bărbatul s-a efeminat, este Modern Matriarchae Studies condusă de Heide Goettner Abendroth, care organizează congrese și dezbateri publice și în mediul academic, privind matriarhatul modern.

Domnia sa identifică o serie de caracteristici care nu pot fi puse la îndoială privind matriarhatul care, cu unele nuanțări și adaptări ar putea fi adaptate la realitatea zilelor noastre: lipsa ierarhiei sociale; stabilirea descendenței pe linie maternă; egalitarism economic și social; conviețuire pașnică reciprocitate economică; existența cultului zeițelor; libertate sexuală. Recent, președinta Comisiei Europene a condiționat nominalizarea unei femei pentru poziția de comisar european din partea României, de repartizarea unui portofoliu mai relevant pentru interesele noastre. Această atitudine exprimă deja direcția în care vor evolua lucrurile în Europa, în conformitate cu tendințele și orientările venite din SUA, unde pentru prima dată în istorie este posibil să aibă drept președintă pe Kamala Harris care are origini indoasiatice.

Simpatia și susținerea de care se bucură candidata la fotoliul de la Casa Albă s-a manifestat prin obținerea de donații pentru campania electorală care se pot cifra la aproape un miliard de dolari, doar în câteva săptămâni de la nominalizare. Cum lumina se ia de la Washington, de către liderii europeni și nu numai, cred că alegerile din România și din alte state UE pentru președinție și viitorul parlament, vor fi influențate decisiv de evoluțiile politice di SUA. De altfel, nu întâmplător, s-a declanșat în țara noastră o adevărată vânătoare de prădători sexuali din rândul bărbaților care dețin poziții importante în ierarhia universitară, care au conexiuni cu mediile politice și efectuau studii sociologice privind opțiunile electoratului pentru un candidat sau altul și exit poluri la ieșirea de la urne. Proiectul matriarhatului neo-marxist globalist, se lovește de misoginismul agresiv al celor care dețin deja pârghiile puterii globale pe care le folosește ca instrumente de intimidare și discreditare a femeilor, invocându-se considerente de rasă, religie, orientare politică.

Studii realizate de prestigioase institute de cercetări sociologice și ale familiei, relevă o situație îngrijorătoare de hărțuiri sexuale la locul de muncă; divorțuri tot mai numeroase în statele UE (cu precădere în țările nordice); dezinteres din partea tinerilor de a întemeia o familie (din considerente economice); violența în familii și abuzuri sexuale asupra minorilor ș.a. Pe un alt plan, asistăm la revendicările membrilor LGBTQ+ de a li se recunoaște dreptul la căsătorie, parteneriatele civile, adopțiile de copii, schimbarea sexului prin intervenții chirurgicale suportate din bugetul statului, introducerea în școli (încă din anul pregătitor și pe tot parcursul procesului de învățământ) a educației sexuale, etc.

Deja, aceste doleanțe au fost în mare parte satisfăcute prin adoptarea unor legi care protejează minoritățile sexuale, ceea ce arată forță de persuasiune a organizațiilor LGBTQ+, atât la nivelul factorilor politici și guvernamentali ai UE, cât și pe plan național prin activiștii civici.

Cum vor schimba noile tehnologii și IA raporturile sociale dintre bărbați și femei?

Intervenția IA generativă în viața noastră cotidiană, pregătește un nou curent socio-psihologic pentru generațiile de azi și de mâine și o nouă viziune privind familia și relațiile sociale dintre bărbați și femei care vor fi transferate în zona virtuală, fără obligații juridice și în măsură să satisfacă cele mai fanteziste dorințe sexuale.

Deci, societatea de mâine va oferi noi oportunități prin comercializarea în masă a roboților umanoizi (femei și bărbați), după preferințele clienților, la prețuri rezonabile, dotați cu IA generativă capabilă să simuleze emoții și forme înșelătoare de empatie, ceea ce va aduce în dezbatere o serie de probleme de ordin etic și juridic. Această tendință va duce la o fracturare și mai accentuată a societății, existentă deja din cauza inegalităților sociale, culturale, spirituale și economice și în final la apusul matriarhatului neomarxist globalist. Deocamdată, România profundă promovează familia tradițională, căsătoria civilă și religioasă între femei și bărbați care constituie un moment încărcat de emoție și responsabilitate, care poate reprezenta o adevărată renaștere spirituală a societății românești de azi și de mâine. Aceasta este fața frumoasă a relațiilor dintre sexe, însă realitatea ne prezintă și fața hâdă a misoginismului, așa cum am arătat, care prin hărțuiri de tot felul și discriminări de gen, caută să-și mențină dominația în societate cu orice preț.

La unii bărbați, cu precădere din mediile defavorizate, mai domnește concepția superiorității în raport cu femeile prevalându-se de textele biblice și propovăduirile clerului creștin sau musulman, care susțin că prin căsătorie femeia este roaba bărbatului căruia trebuie să i se supună și să-l servească cu respect și devoțiune. În aceste cazuri se încalcă cu brutalitate și cruzime, în mod voit, drepturile și libertățile omului, iar autoritățile, în exclusivitate masculine, tratează cu îngăduință și superficialitate reclamațiile, ceea ce, în multe situații se transformă în adevărate tragedii familiale. Drept urmare, cred că se impune adoptarea unei legislații mai aspre care să protejeze femeile și copiii de abuzuri și violențe de orice fel, dar și bătrânii și bolnavii din azile, orfelinate și așezăminte sociale. În ultimele luni, a fost declanșată o adevărată campanie de demascare a unor cazuri de hărțuire sexuală și violență din partea unor profesori universitari, ceea ce demonstrează mizeria morală a unor dascăli formatori de caractere și viitoare personalități care vor constitui osatura profesională și morală a instituțiilor statului și societății civile în deceniile viitoare.

Să sperăm, că nu vom asista la mușamalizarea și acoperirea cu alte scandaluri de presă a cazurilor dezvăluite, cei vinovați să fie trași la răspundere penală și supuși oprobiului public. Îmi exprim speranța și credința că, matriarhatul neo-marxist globalist nu se va transforma într-o nouă dictatură, de această dată, a femeii-bărbat, violentă și exclusivistă, care să înlocuiască misoginismul narcisist, și lacom de putere și dominație globală, ci să revină la dreptul arhaic al mamei de venerare și respect Fecioarei Maria de către creștini și musulmani. Deocamdată, semnele nu sunt încurajatoare, amazoanele neo-marxiste din zilele noastre s-au masculinizat, împrumutând comportamentul și vestimentația bărbaților, iar bărbații LGBTQ+ s-au feminizat, folosind veșminte și machiaj feminin.

Religiile, indiferent cum s-au numit, au întărit de-a lungul mileniilor poziția dominantă a bărbaților în societate și familie, ajungându-se în zilele noastre că în unele state musulmane, femeia este supusă legii sharia, de a trăi în ignoranță (fără acces la educație și la ocuparea unor locuri de muncă în ierarhia instituțională, administrativă și civică a țării). O situație îngrijorătoare o reprezintă Afganistan statul democratizat de americani timp de două decenii de ocupație militară, care după retragerea rușinoasă a trupelor americane, noul regim taliban al mujahedinilor teroriști care a cucerit puterea politică, a introdus un adevărat cod de legi de suprimare a oricăror drepturi și libertăți pentru femeile afgane (care deja gustase din dulcea-amăruie libertate democratică), legi care prevăd pedeapsa cu moartea pentru ieșirea din casă fără costumul tradițional care acoperă total fața și trupul, sau sunt reclamate că în secret, în mediul familial citesc reviste sau cărți străine care au fost păstrate din perioada ocupației americane.

De acces la locuri de muncă, nu poate fi vorba. Excepție fac unele țări din Golful Persic unde emanciparea femeilor este la un nivel ridicat, inclusiv în mediul antreprenorial și de afaceri. Sunt convins că, prin generalizarea și mondializarea IA generativă la toate domeniile vieții, inclusiv la cea spirituală am asista la redefinirea conceptelor despre familie și matriarhat, funcțiile lor urmând a fi preluate de roboții-mame, soții, amante, dame de companie, care se vor comporta în relațiile sociale în funcție de algoritmii și softurile folosite de producători și vândute utilizatorului cu ghidul de folosire.

Am putea trăi într-o lume în care dominația roboților-femei sau bărbați, este dispusă de creatori, care pot fi dotați cu IA cu inclinație spre violență sau conviețuire pașnică cu omul-hibrid pe care să-l accepte sau nu drept creatorul căruia i se cuvine venerare și supunere, ori îl va domina până la extincția rasei umane. Să ne rugăm ca, deținătorii puterii noilor tehnologii și IA, să nu se lase ademeniți și orbiți de cântecul înșelător al sirenelor, care îi îndeamnă la confruntare între giganții care produc și controlează aceste daruri provenite din Pomul Cunoașterii și al Vieții pentru a ușura viața rasei umane, ci va folosi cu înțelepciune și cumpătare forța infinită a științelor cunoașterii pentru eradicarea sărăciei, bolilor, schimbărilor climatice, inegalităților economice, culturale și sociale la nivelul întregii planetei.

Dar, revenind la realitatea zilelor noastre, nu trebuie să uităm că trăim la o nouă cotitură a istoriei umanității în care totul este posibil, când evoluția civilizației omului-hibrid, poate fi direcționată spre confruntare nucleară planetară sau spre o lume a păcii și colaborării mutuale pentru prosperitatea popoarelor, stabilitate și echilibru geopolitic, geostrategic și geo-economic. Zarurile au fost aruncate! De acum suntem la mâna destinului care poate fi modificat în funcție de trezirea conștiinței popoarelor privind rostul pentru care am fost creați de către Marele Arhitect al Universului pentru a viețui pe Terra.

Gl. Bg. (rtr) Gheorghe Dragomir