MEDICINA ROMÂNEASCĂ – impas și soluții

În cadrul UE, România este cea mai bogată în resurse naturale, dar și ca patrimoniu genetic populațional național, iar așezarea sa geografică o favorizează prin ieșirea la mare și la Dunăre. Transportul pe apă fiind cel mai ieftin dispune de variate forme de relief, mai cu seamă de câmpii cerealiere bogate, putând furniza alimente pentru toată Europa. Nu putem trece cu vederea tradițiile culturale consolidate, cu nimic mai prejos decât alții. Prin contrast cu toate acestea, starea sănătății populației noastre la ora actuală nu este de invidiat.

Speranța de viață a românilor este cu circa șapte ani mai scurtă decât media europeană, iar la toți parametrii care cuantifică starea sănătății populației ne plasăm pe ultimul loc din Europa, mai rar pe penultimul, când Bulgaria stă ceva mai prost. Principalele cauze de moarte (nu doar la noi) sunt bolile cardiovasculare și cancerul. În timp ce mortalitatea prin infarct miocardic s-a redus în tot vestul European la mai puțin de jumătate, iar pe alocuri mai mult, la noi aceasta plafonează sau continua să crească. Cancerul de col uterin, una din principalele cauze de moarte la femei, a fost redus recent cu 70% în Marea Britanie sau Australia, la noi face ravagii inadmisibile.. Din cauza nedepistării precoce, stăm prost la mai toate formele de cancer. Deținem un record, probabil mondial, la numărul de întreruperi de sarcină la 100.000 de femei, cu cohorta de complicații aferente, se practică un număr enorm de nașteri prin cezariană, un alt record Mondial ș.a.m.d.

Asistența medicală în mediul rural sau în rândul categoriilor populaționale neprivilegiate înregistrează un deficit enorm și care nu pare să se redreseze. Ansamblul tuturor parametrilor care evaluează starea de sănătate a populației poate fi rezumat prin două cuvinte: stare deficitară. Această stare este consecința unei politici de sănătate necorespunzătoare realității și în contrast, chiar opoziție, cu politica de sănătate a țărilor cu rezultate remarcabile în acest domeniu al vieții sociale. Se vorbește mult despre exodul medicilor tineri. Recent, președintele Colegiului Medicilor Daniel Coriu a afirmat că aproape trei sferturi din rezidenții formați în România părăsesc țara îndată ce au obținut specialitatea.

Majorarea foarte mare a salariilor rezidenților și nu numai (inițiativa PSD) a avut efect catastrofal, prejudiciind rețeaua medicinii private și dezechilibrând sistemul, fără să influențeze plecarea medicilor din țară, dimpotrivă, deoarece cauzele nu țin doar de nivelul veniturilor. Pregătirea medicilor costă mult, iar statul român livrează gratuit medici în care a investit sume considerabile. În SUA, costul studiilor este asigurat de un împrumut care este rambursat ulterior, eșalonat, după absolvire. În alte țări, Grecia de pildă, medicul absolvent are obligația de a lucra un număr de ani în țară, fiind repartizat către zonele defavorizate. Exodul medicilor tineri are cauze complexe.

Natalitatea familiilor de medici este extrem de redusă, deoarece nu există creșe și grădinițe unde să-și încredințeze copii. Or, în străinătate, sistemul asigură acest lucru, mai cu seamă în cazul marilor clinici. Medicii au nevoie permanentă de studiu, de biblioteci bine înzestrate. La New York am vizitat o astfel de bibliotecă medicală. Este deschisă 7 zile din 7 și 24 de ore din 24, fără pauze. Același lucru la Paris, Berlin sau Budapesta. Vă invit să vizitați cel mai mare Centru de Documentare medicală din țară, (București, str. Pitar Moș, ultracentral. Sunt convins că veți ieși cu ochii în lacrimi. Nu doar că programul este extrem de redus (doar dimineața, când medicii sunt la lucru), dar fondul de carte profund deficitar, condițiile mizerabile și puținătatea personalului sunt șocante.

Unde se pregătesc doctoratele și tezele de licență? Nu este nevoie de bibliotecă din moment ce se plagiază fără opreliște. Nu insuficiența fondurilor alocate sănătății este cauza principală a stării în care ne aflăm, ci utilizarea lor cu totul necorespunzătoare. După 1989 rețeaua circumscripțiilor medicale a fost brusc desființată, Un act brutal, cu consecințe dezastruoase, lăsând totul pe seama medicilor de familie, dezorientați și de neinvidiat. Fondurile au fost dirijate către marile clinici, marea majoritate a policlinicilor a dispărut în același mod. În marile clinici, supraaglomerarea cu medici a atins cote iraționale. Nu există nicio normare în raport cu activitatea.

Reforma Obama, din SUA, a avut ca punct central reducerea drastică a numărului medicilor din clinici, normarea activității, suplimentarea cu cadre medii (asistente) și cu aparatură modernă care să preia din sarcinile medicilor. În SUA medicii nu pot lucra atât la stat cât și în privat. Toate acestea sunt valabile și pentru statele europene. Pretutindeni programul medicilor se încheie la orele 5 p.m., or, la noi, ora prânzului înseamnă și plecarea din spital, către cabinetele private. În clinica în care am lucrat, aveam în îngrijire 4 (patru) paturi cu bolnavi obișnuiți, nu de terapie intensivă, ceea ce pentru un medic primar cu cea mai înaltă calificare era o situație de semi-șomaj, mai ales că eram ajutat și de unul sau chiar doi rezidenți (nenormați nici aceștia).

Medicii din clinicile de la noi consultă pacienți veniți din afara spitalului, ca într-un sistem relativ privat și lipsit de orice control sub toate aspectele. Starea de sănătate a populației României impune o reformă radicală cu caracter de urgență. Cheia acesteia este restructurarea bugetului de sănătate cu accent pe medicina preventivă, în cadrul căreia educația are un rol central. În această direcție, fondurile alocate de MS sunt practic zero. Este necesară o voință politică energică, dar și de un anumit nivel de educație personală a ministrului Sănătății însuși. Actualul ministru, Alexandru Rafila, a fost educat de tatăl său, căruia îi poartă numele și respectul filial. Alexandru Rafila tatăl a fost unul din cei mai feroce generali de Securitate, reprimând în sânge opoziția țăranilor față de colectivizarea forțată. Educația de acasă și exemplul părinților sunt definitorii pentru caracterul și conduita viitorului adult care preia responsabilități sociale.

Asociația Medicilor Scriitori si Publiciști Români și-a oferit voluntar și concret sprijinul, dorind să colaboreze cu MS pe tema educației sanitare, dar a găsit o ușă închisă, neobținând nici măcar o audiență. Ministrul Sănătății își alege consilierii (consiliatorii) pe alte criterii, destul de departe de cele europene. Actualul ministru al Sănătății ar putea da un semnal de angajare pe linia anticorupției și antifraudei dacă ar exclude din rândul consilierilor MS și din Comisiile de specialitate ale Ministerului plagiatorii și cei care au comis fraude (inclusiv frauda științifică), iar în cazul examenului de medic primar, să elimine din Comisia de Examen pe cei care au obținut titlul de medic primar cu încălcarea legii, respectiv prin atribuire directă a acestui titlu care atestă performanța în specialitate. Înalți demnitari din MS au conferit chiar mai multe titluri de medic primar în specialități diferite unei singure persoane, fără examen, în virtutea ”activității la patul bolnavului”, or activitatea la nici un fel de pat nu echivalează cu acest titlu care se poate obține doar conform prevederilor legale.

Se poate vorbi despre o reală criză de medici în România? De o disrupție a raportului cerere și ofertă? Cu tot exodul masiv, datele statistice nu indică o astfel de stare, cu excepția medicilor de familie, sector evident deficitar și prost remunerat. Principala problemă, pe care MS nu dă semne de preocupare, este maldistribuția, cu supraaglomerarea medicilor în marile clinici și deficitul din teritoriu, prin lipsa unei politici stimulative și absența normării din clinici.

Medicii care părăsesc România și care sunt categoric cei mai buni, nu recurg la acest gest pentru care plătesc greul preț al înstrăinării și aculturației din dorința câștigurilor mai mari, chiar dacă ”banii aduc fericirea”, cum nu puțini cred. Pleacă dezamăgiți de corupția de mari proporții din sistem, de fraudarea concursurilor fiind siliți să ”cotizeze” masiv pentru ocuparea unui post, de sistemul feudal din marile clinici, iar medicii cu înclinații spre cercetare se văd blocați de amploarea fraudei științifice (publicarea de lucrări bazate pe date falsificate sau inventate), România fiind singura țară care nu combate acest fenomen, ca și plagiatele de altfel. Cum să muncești ani de zile, conștiincios, pentru o teză de doctorat novatoare, când unii tentați de remunerația pe viață, confecționează o teză de doctorat în câteva zile prin ”copy-paste”?

Revenim asupra bugetului MS. Dacă s-ar recupera sumele încasate fraudulos prin doctoratele plagiate, iar fondurile alocate Academiei de Medicină (o academie paralelă și copios bugetată) ar fi dirijate către prevenție și recuperare, nu ar mai fi nevoie de nicio suplimentare din bugetul general al țării. Ca și normare a activității medicilor din marile spitale potrivit modelului european și american. Este necesară și analizarea modului în care este utilizată aparatura foarte costisitoare cumpărată din străinătate. Un exemplu poate fi aparatura pentru transplantul de cord. În Franța, în orașul Bordeaux se fac cel puțin două transplante de inimă pe săptămână, pe când în toată România această intervenție este o raritate. Toate spitalele mai importante au fost dotate cu aparate de plasmafereză, dar acestea sunt extrem de rar utilizate.

În cazul hipercolesterolemiilor homozygote, lipidplasmafereza iterativă este soluția eficientă. Societatea Română pentru Plasmafereză a solicitat (fără succes) ca acești bolnavi să beneficieze de gratuitate, asemeni celor cu insuficiență renală, deoarece acești bolnavi nu pot suporta costurile ridicate ale procedurii. Sistemul de sănătate este bolnav în detaliile sale, pe lângă conceptul general de organizare care depreciază flagrant medicina preventivă.

Abuzul solicitărilor serviciilor de urgență este flagrant. Se solicită ambulanța pentru orice, o creștere a tensiunii arteriale de pildă. Un întreg echipaj! În Belgia, de pildă, există medici care fac aceste consultații de necesitate, eliberează și certificatele de deces, se deplasează cu automobilul personal, dotat cu aparatură și cheamă echipajul tip SMURD doar în cazuri extreme. Desigur acest serviciu este decontat. În cazul intervențiilor chirurgicale costisitoare, în spațiul vestic se cere și avizul unui alt medic, independent, spre a se combate abuzurile.

În acest mod se evită intervențiile neindicate și se reduc cheltuielile. Acest aviz se cere inclusiv în cazul implantării de stenturi coronariene, care nu sunt întotdeauna necesare iar statistic nu se demonstrează o prelungire a duratei de viață, cu excepția cazurilor foarte severe. Cel mai flagrant exemplu este însă reprezentat de nașterile prin intervenție cezariană, unde România deține recordul. În raport cu numărul nașterilor pe cale naturală, excesul de cezariene trebuie să dea de gândit. Din interese financiare care includ și banii primiți de la CAS, obstetricienii exercită presiuni asupra gravidelor care ajung, paradoxal, să se teamă de nașterea naturală. Și în aceste cazuri, avizul unui medic din afară ar trebui să devină obligatoriu.

Riscul de complicații ale acestor intervenții chirurgicale, mai ales în condițiile frecvenței ridicate a infecțiilor intraspitalicești, este destul de ridicat. În concluzie, este imperativ necesară o reformă a sistemului de sănătate aliniind România la standardele vestice, alături de introducerea toleranței zero în privința corupției, furtului intelectual și material, precum și de reorientarea bugetului de sănătate către medicina preventivă.

Corneliu Zeana