MEMORIALUL ÎNCHISORII PITEȘTI

Muzeul „Memorialul închisoarea Pitești” este situat în strada Negru – Vodă, numărul 30 în clădirea fostului penitenciar, devenit celebru prin tratamentele de reeducare și exterminare prin tortură aplicate în perioada 1949 – 1951, cunoscute sub denumirea „Fenomenul Pitești”, și vizează conștientizarea publicului cu privire la istoria comunismului și detențiunea politică.

Penitenciarul Pitești a fost construit în perioada 1937 – 1941, unul modern pentru vremea sa, imobilul fiind structurat pe 4 nivele: subsol, parter și două etaje dispuse în formă de „T”, iar în interior o curte de plimbare a deținuților. Închisoarea a funcționat până în 1977, după care clădirea a fost cedată Trustului de Construcții Industriale Pitești, care a adaptat-o noii destinații. Pe o treime din curtea interioară sau ridicată blocuri iar zidul împrejmuitor dărâmat, în prezent mai rămânând doar o pa rte, pe latura de Nord-Vest a clădirii. Din imobilul inițial, se mai păstrează un sfert din clădirea fostei închisori (capul „T” – ului și corpul administrativ), suficient pentru a ilustra și sugera ororile de atunci. După Revoluție, spațiul s-a privatizat, însă din 2009, corpul A al clădirii a fost declarat „monument istoric de importanță națională”, iar din 2014, partea rămasă intactă a fost transformată în muzeu. Muzeul „Memorialul închisorii Pitești” aparține Fundației cu același nume (înființată în 2011) și condusă de tânăra pasionată Maria Axinte – absolventă de studii superioare de specialitate în străinătate – care se implică activ în buna funcționare a așezământului, și ghidul muzeului – cu intrare gratuită, dar obligatoriu cu programare prealabilă.

De cum calcă poarta muzeului, vizitatorii sunt puși în temă cu subiectul și pe tot parcursul circuitului muzeal se cutremură de ceea ce văd și aud (de la ghid și invitați) în legătură cu ce a însemnat „Fenomenul Pitești”. Între 1949- 1951, la inițiativa unor lideri ai aparatului represiv comunist (Securitatea), Penitenciarul Pitești a fost transformat în închisoare pentru tineri, au fost întemnițați numeroși studenți opozanți și unde s-a experimentat un program infernal de exterminare prin tortură, constând în determinarea deținuților de către colegii lor de detenție să mărturisească ceea ce nu au declarat în anchetă și să își denunțe camarazii, după care, ei înșiși să devină torționarii propriilor colegi de temniță. Pe parcursul odiosului experiment, cunoscut și drept „Fenomenul Pitești” (pentru care însuși Stalin a felicitat conducerea de la București pentru modul cum a reușit eliminarea opozanților „fără a consuma pe ei gloanțele”), au murit în chinuri numeroși deținuți iar supraviețuitorii au suferit traume psihice și fizice majore pentru tot restul vieții. Spre exemplificare, scriitorul Teohar Mihaidaș (1918-1996), pe care l-am cunoscut personal în 1994, m-ia povestit cum, în urma torturilor suferite în detenția politică de la Pitești (și din alte lagăre, Aiud, Jilava și Canal) a rămas cu sechele grave, tremurându-i mâinile, nevoit fiind a scrie la mașină. Pe pereții muzeului se găsesc tulburătoare panouri cu fotografii, desene, imagini care înfățișează torturile bestiale îndurate de deținuții politici, umilințele și degradarea fizică și morală la care fuseseră supuși. Pe holuri și în încăperi sunt expuse mai multe sculpturi sugestive ilustrând suferințele victimelor. La 21 aprilie 2018, s-a deschis aici expoziția permanentă a Memorialului închisorii Pitești care cuprinde exponate unicat referitoare la experimentul „reeducare prin tortură”. În ceea ce a mai rămas din curtea interioară a fost amenajat un cimitir simbolic, conținând mai multe cruci, în memoria celor uciși aici.

Muzeul „Memorialul închisoarea Pitești” păstrează intacte o serie de zone și încăperi ale fostului penitenciar. La subsol se află camera de baie unde se făceau dușuri reci și celula „Neagră” (fără geamuri și pic de lumină) în care erau încarcerați cei pedepsiți disciplinar cu izolare. Scara ce duce la etajul unu este cea originală. De pe ea, în 1950, sau aruncat în gol doi deținuți politici, murind pe loc (după asta autoritățile au pus o plasă pentru a preîntâmpina repetarea). La etajul unul erau mai multe birouri Administrative și infirmeria, cunoscută sub denumirea de „Camera 4 Spital” unde din decembrie 1949 au fost aplicate asupra deținuților cele mai dure atrocități – greu de imaginat și imposibil de reprodus.

În prezent, prin eforturile remarcabile ale managementului muzeului, în fosta „Camera 4 Spital” s-a amenajat un paraclis ortodox (capelă) unde, săptămânal se oficiază slujbe de pomenire a morților. Aici, la fiecare sfârșit de septembrie participanții la simpozionul „Pitești Experiement Reeducare prin Tortură” (PERT) organizat de Fundația Culturală „Memoria” – filiala Argeș, asistă la ceremonia de comemorare a victimelor, păstrând un moment de reculegere în amintirea lor. Dintre numeroasele evenimente desfășurate sub patronajul „Memorialul închisoarea Pitești” menționăm: Școala de Vară „Fenomenul Pitești” unde, anual, elevii pasionați de istorie, sistemul comunist represiv din România; expoziția „Fenomenul Pitești între întuneric și lumină” (deschisă în 2016); conferințe, proiecții de filme, concerte menite să informeze publicul asupra ororilor din Penitenciarul Pitești. Vizitarea „Memorialului închisoarea Pitești” este o impresionantă lecție de istorie, mai ales pentru generațiile tinere care trebuie să afle adevărul despre „Fenomenul Pitești” pe care reputatul scriitor Alexandr Solijențin l-a caracterizat drept „cea mai mare barbarie a lumii contemporane”, și pentru că așa ceva să nu se mai repete vreodată.

HORAȚIU MĂNDĂȘESCU