MICA UNIRE. UN DEZIDERAT ACTUAL

MICA UNIRE. UN DEZIDERAT ACTUAL

Mica Unire de la 24 Ianuarie 1859 a reprezentat cel mai important şi apăsat pas pe care l-au făcut înaintaşii noştri pe calea înfăptuirii Statului Unitar Român.
Până la acel moment istoric au fost şi alte încercări, frământări, intenţii, zbateri, eşecuri ale celor care au crezut în unirea tuturor românilor – Unioniştii.
Momentul de început, „scânteia” care a aprins „fitilul” speranţelor în realizarea supremului vis, Unirea, a fost „scăpărată” de Mihai Viteazul. Datorită inteligenţei politice şi a virtuţilor de general, acesta a reuşit să unească pentru prima dată (1599-1600) Muntenia, Transilvania şi Moldova. Astfel se împlinea visul unioniştilor, refacerea a ceea ce a fost cândva Dacia străbună. Un vis frumos, care nu a durat mult, dar a fost un început pentru ceea ce se va realiza peste timp la 24 Ianuarie 1859, când s-a făcut Mica Unire. Printre cei care au avut o contribuţie importantă pentru înfăptuirea Micii Uniri, în memoria de neşters a istoriei şi a poporului român a rămas Ştefan Stoika, străbunicul lui Florian Laurenţiu Stoica (preşedintele Fundaţiei Literar-Istorice „Stoika” şi directorul revistei „Independenţa Română”). Umanistul Ştefan Stoika a fost un important sfetnic al lui Alexandru Ioan Cuza, Domn al Principatelor Unite: Moldova şi Muntenia, ale cărui reforme au situat Principatele în rândul popoarelor europene evoluate.
Meritele lui Ştefan Stoika precum şi abilităţile sale de bun şi loial sfătuitor l-au recomandat ulterior să fie ales de două ori primar al Bucureştilor, capitala celor două provincii unite. Prin tot ceea ce a făcut, Ştefan Stoika a lăsat în urma lui realizări, dar şi dorinţa celorlalte generaţii de a împlini visul lui Mihai Viteazul, înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.
Pe acest fond istoric şi al eforturilor şi sacrificiilor înaintaşilor noştri, avem datoria patriotică de a cupla şi adapta moştenirea primită de la strămoși la realităţile cotidiene. Din păcate, alianţa PSD-ALDE, care invocă existenţa „statului paralel” şi lupta pe care alianţa o duce cu acesta, este de fapt o dezinformare, una dintre multele cu care ne-am obişnuit.
De fapt, creatorul „statului paralel” sau cel puţin complice la realizarea acestuia este PSD, dar şi alte partide care au guvernat România singure sau în diverse alianţe, timp de 27 de ani. Faptul că „revoluţia fiscală” pe care alianţa cu încăpăţânare a susţinut-o şi votat-o va „ucide” peste 100.000 de firme româneşti la acest sfârşit de an este argumentul forte care ne arată cine este de fapt „statul paralel” şi cum a contribuit el ca „adevăratul stat” să devină nepredictibil.
Românii parcă retrăiesc momentele anilor ’90, ale Mineriadei de coşmar în care şi atunci se invoca în stilul vremurilor existenţa „statului paralel”, iar lupta minerilor cu bâta în cap şi bocancul în gură împotriva acestuia a fost soluţia acelui moment de tristă amintire. În viziunea „păpuşarilor”, a celor care i-au manipulat pe mineri să recurgă la acele metode barbare, „statul paralel” influenţa negativ viaţa noastră politică şi economică, aflată la început de democraţie.
România nu şi-a revenit nici după 27 de ani. Existenţa românilor pendulează între 1990 şi 2018 cu riscul să-şi piardă echilibrul şi să alunece într-o direcţie întunecată de genul evului mediu, unde vânătoarea de vrăjitoare căpătase dimensiuni isterice şi iraţionale, iar arderea pe rug ale acestora era un stil de viaţă „incandescent”.
În cei 27 de ani, partidele politice din România ajunse la putere prin „minciuni electorale” au aruncat „ca pe un praf în ochii alegătorilor” promisiuni şi diversiuni pentru a-şi ascunde neputinţa şi a prădui sistematic ţara.
În cei 27 de ani nu s-a întâmplat nimic din cele promise de către partidele politice, dimpotrivă, românii au devenit din ce în ce mai săraci, mai oropsiţi şi mai sceptici în ceea ce priveşte viitorul lor şi al copiilor lor.
Modul ezitant de conducere al României de către alianţa PSD-ALDE ne arată lipsa de profesionalism, criza de specialişti, de promovare a valorilor în funcţiile strategice şi de conducerea din Ministere şi Agenţii Guvernamentale. Pentru alianţa PSD-ALDE, „Deep State” este „combustibilul” cu care extremiştii, populiştii îşi alimentează „maşina” propagandei lor zgomotoase care „claxonează” strident, avertizând în fiecare zi cetăţenii români de ce nu pot ei să conducă şi de ce nu se pot ţine de promisiunile spectaculoase pe care le-au făcut în campania electorală din 2016. Peste toate acestea, ca şi cum asta ne mai lipsea, se suprapun şi scandalurile de răsunet de peste ocean, din SUA. Să le amintim doar pe cele referitoare la autodenunţul generalului Michel Flynn pentru relaţiile sale nepotrivite cu Rusia şi acuzaţiile aduse foştilor ambasadori Nicholas Taubman şi Mark Gitenstein ca foşti protectori ai afacerii EADS.
Iată tabloul unei mediu politic viciat în care se zbate clasa politică din România într-o umilă complicitate cu personaje controversate din SUA şi Europa.
Din păcate, populaţia României asistă pasiv, fără a se indigna la cei care conduc şi decid viitorul acestei ţări. Pe fondul moliciunii clasei politice, uneori cu reacţii anemice faţă de prăduitorii veniţi de „pretutindeni şi de nicăieri”, ţara este furată puţin câte puţin.
În anul în care am intrat, al 29-lea de la „lovitura” română, al 159-lea de la Mica Unire şi la cel de-al 100-lea de la Marea Unire, este momentul să ne aducem aminte de minunatele şi înflăcăratele versuri ale „Horei Unirii” şi să ne gândim la „cele bune”.

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română
Să’nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României.
Dumnezeu să binecuvânteze
România şi poporul român!

Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASE