MIȘCAREA FILATELICĂ DIN ROMÂNIA

MIȘCAREA FILATELICĂ DIN ROMÂNIA

Termenul „filatelie” datează din anul 1864, provenind din contopirea lui „philos” cu „atelia”. Cuvântul filatelie semnifică „dragostea de lucruri libere de taxe”. Filatelia este pasiunea celor care colecţionează marca poştală şi se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi a timbrelor fiscale. Mărcile poştale sunt o fidelă imagine a vremurilor în care au fost emise, mişcarea filatelică reflectând parcursul societăţii.
În România, primele mărci poştale au apărut în 1858, iar patrimoniul clasic al filateliei româneşti cuprinde timbre începând cu perioada 1858-1872.
În istoria filateliei se cunosc nenumărate exemple de falsificare a timbrelor, contrafăcute în dauna poştei sau a filateliştilor. La aproape toate emisiunile poştale ale mărcilor româneşti se cunosc falsuri totale sau parţiale. După anul 1945 nu s-au mai semnalat falsuri în filatelia românească.
Cu fiecare an, mişcarea filatelică din România, s-a întărit cu noi membri, noi colecţii ce conţineau rarităţi filatelice atât româneşti, cât şi străine. Colecţionarea mărcilor poştale, acest hobby european, a ajuns în România prin anul 1865, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Colecţionarii de timbre s-au organizat în societăţi şi cluburi.
Muzeul Naţional Filatelic din România este o instituţie culturală a cărei misiune este de a promova cunoaşterea şi înţelegerea lumii întregi, prin studierea timbrelor, a scrisurilor sau a altor mijloace de comunicare prin poştă. Muzeul Naţional Filatelic prezintă o lume unică a cărei istorie trebuie apreciată.
Ocupă peste 600 mp şi permite celor pasionaţi de filatelie să admire o parte din tezaurul Poştei Române. Are sediul în imobilul aflat în administrarea Muzeului Naţional de Istorie a României.

În jurul anului 1900 a fost înfiinţat un muzeu poştal, care a fost prezentat, pentru prima oară, publicului cu ocazia Expoziţiei Generale, din 1906, când arhitectul Grigore Cerchez, directorul general al Poştelor din acea vreme, a construit, în incinta parcului expoziţional, un vechi han de poştă în care au fost expuse piese de istorie poştală şi timbrele Direcţiei Generale a Poştelor şi Telegrafului. Anul 2004, luna octombrie, este data renaşterii acestui muzeu filatelic înfiinţat prin stăruinţa celor apropiaţi filateliei.
Muzeul Naţional Filatelic este organizat pe trei săli principale: sala Lahovary, Sala Cezar Librecht şi Sala Dimitrie C. Butculescu, preşedintele fondator al Societăţii Filatelice Române.
În prima Sală, George Lahovary (cel care a semnat din partea României actul de fondare a Uniunii Poştale Universale, în 1874), se găsesc timbre selectate din cele aproximativ 11 milioane de timbre deţinute de muzeu. Sunt timbre cu personalităţi istorice, locuri, plante, animale, jocuri sportive. Sunt prezentate primele mărci poştale (1858) până la emisiuni din 1962 şi timbre de după 1989.

Sala Cezar Liberecht (a fost primul director al poştei şi telegrafului din Moldova şi Muntenia) expune obiecte şi piese ce au fost utilizate de-a lungul timpului de către serviciile poştale. Se află tablouri, tipărituri, piese de mobilier din oficiile poştale, reproduceri fidele ale costumelor surugiilor (cei care conduceau trăsurile de poştă călare pe unul din cei 4 sau 6 cai), lăzile de valori, mai mari sau mai mici, ce datează din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea.
A treia sală, Dimitrie C. Butculescu, conţine cărţi, cataloage, articole despre istoria filatelică românească, poze, diplome şi medalii. Deţine bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural naţional.

Filatelia a început să se dezvolte după apariţia primului timbru poştal, numit Penny Black, care a fost emis în data de 6 mai 1840 în Marea Britanie. În anul 1860 au apărut primele albume de timbre poştale din lume. Au fost inventate de filatelistul parizian Lallier şi aveau forma unei mape care avea o învelitoare din piele. În anul 1861 au apărut primele cataloage pentru timbre. Britanicul Dr. John Edwars Gray şi francezul Berger Levrault au realizat primele liste de timbre poştale.
Prima revistă de filatelie din România „TIMBROPHILO” a apărut la 1/13 ianuarie 1881, iar în numărul 6 din februarie 1891 a fost publicată prima listă a colecţionarilor din România.
În luna aprilie a anului 1891 s-a constituit, la Bucureşti, Societatea de Timbrologie, având ca preşedinte pe deputatul Dimitrie C. Butculescu, iar în casa acestuia, la 6 mai 1891, a fost organizată prima expoziţie filatelică din România. Apoi, în noiembrie 1891, Societatea Română de Timbrologie devine „Societatea Filatelică Română” care, prin statut, preciza obiectul acestei societăţi de a oferi timbrografililor un centru de întâlnire şi concentrare a forţelor.
În anul 1894 Dimitrie C. Butculescu, iniţiatorul „spiritului de asociaţiune şi întemeietorul societăţilor şi expoziţiilor cooperative de ţară”, a organizat o expoziţie filatelică ce s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al prinţului moştenitor Ferdinand şi al principesei Maria, iar la deschiderea expoziţiei regele Carol I i-a adresat lui Dimitrie C. Butculescu următoarele cuvinte elogioase: „Românul cel mai popular, apostolul patriotismului”.
Revistele filatelice sprijineau schimbul de timbre poştale între filatelişti şi informau colecţionarii despre ce merita să se ştie despre filatelie.
Din publicaţiile de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, până la izbucnirea primului război mondial, reiese o activitate filatelică susţinută în toată ţara. Însă izbucnirea primului război mondial, în vara anului 1914, a făcut să înceteze orice activitate în domeniul filatelic.
La Timişoara (23-24 mai 1920) a avut loc prima expoziţie filatelică din România după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, iar la Bucureşti (3-5 octombrie 1924) în sala Liedertafel, care se afla în spatele Şcolii de Arhitectură, a avut loc o mare expoziţie filatelică, unde Regele Ferdinand, el însuşi pasionat filatelist, a acordat înaltul patronaj, participând personal la vernisaj.
Anul 1932, ce a adus la Bucureşti mari colecţii şi colecţionari din străinătate, rămâne în istoria filatelică prin organizarea celei mai mari expoziţii filatelice din România, sub înaltul patronaj al şefului statului, respectiv regele Carol al II-lea, el însuşi filatelist de la vârsta de 6 ani şi posesorul unei colecţii ce a fost recunoscută pe plan mondial și conţinea piese extrem de rare şi valoroase. Timbrele colecţiei sale erau comparate cu cele din celebrele colecţii a Casei Regale din Anglia.
Expoziţia „Bucureşti ’58” a avut loc în holul Palatului Poştelor şi a fost organizat Departamentul Poştelor şi Telecomunicaţiilor împreună cu Asociaţia Filateliştilor din România, iar în luna noiembrie, acelaşi an, a fost organizată expoziţia internaţională CENTENARUL MĂRCII POŞTALE ROMÂNEŞTI, la care au participat 145 de colecţionari din ţară şi străinătate.
După decembrie 1989, filateliştii români s-au reorganizat în Federaţia Filatelică Română, iar în anul 1991 a fost organizată marea expoziţie a ţărilor balcanice: BALCANIFA ’91 desfăşurată la Bacău.
Începând cu anul 1996 filateliştii români şi-au organizat expoziţiile în grandiosul Palat al Parlamentului.
Conform statutului Federaţiei Filatelice Române, care reprezintă cea mai mare organizaţie de colecţionari de la noi, aceasta îşi propune promovarea valorilor culturale, istorice şi morale ale poporului român prin intermediul mărcilor poştale.
Ţara noastră este înregistrată, pe plan mondial, cu recorduri remarcabile din lumea filatelică.

Timbrele fac parte din colecția Fundației Literar Istorice „STOIKA“.