MITUL ZBORULUI LA OM!

Parcursul imaginației și pașii până la desprinderea de sol și plutirea în aer, pentru ființa umană sunt marcați de etape fascinante în evoluția și cunoașterea umană, de la religie la știință, de la credință la voință, de la dorință la putiință. Omul, ființa dotată cu rațiune, înțelegere și capacitate de cunoaștere, a fost de la începuturile sale fascinat de capacitatea păsărilor de a zbura.

VIOREL GAFTEA

Etapele acestui vis până la materializare au trecut prin tainele zeilor și sfinților ca să numim aici Icarus, Sfântul Ilie, covoarele zburătoare din mitologia arabă și mulsumană, apoi pe cunoașterea medievală și visurile puse pe hârtie de Leonardo da Vinci și alți vizionari ai vremurilor, până la realizările aviației moderne la care românii și-au adus din plin contribuția prin Vuia, Vlaicu și Coandă.

Ideea de templu sau palat, ori tron, până la mașini zburătoare mitologice este descrisă în poemele epice sanscrite, cum ar fi Ramayana. Vimana este un cuvânt cu mai multe sensuri, de la un tron până un palat zburător, întâlnit și cu numele Pushpaka.

Mitologia greacă, mai aproape în timp de noi, amintește de Pegas, un cal înaripat, fiul lui Poseidon ca zeu al cailor, și al gorgonei Medusa. In cultura dacică și ulterioară a teritoriilor noastre întâlnim Zmeul, o creatură mitică, de șarpe zburător cu cap de lup, folosită ca simbol al luptei și steag de daci.

Icar este în mitologia greacă fiul lui Dedal, arhitect și sculptor, care construiește două perechi de aripi de ceară și din pene, pentru el și fiul său, ca să îi salveze din labirintul Knossos. Icar, în zbor, se apropie prea mult de Soare iar Zeul Helios, mânios că oamenii pot zbura, topește cu căldura Soarelui aripile lipite cu ceară, Icar se prabușește în apele marii Egee și moare, odată cu el și unul din primele vise de a zbura. legenda ce stă drept mărturie pentru unul dintre cele mai mari visuri ale omului: acela de a zbura. Am inventat tot felul de mașinării de zbor care ne ajută să ne înălțăm de la sol și să ne depărtăm măcar puțin de condiția noastră pământeană. De la visele copilariei și până la zborurile peste mări și țări în avioane comerciale, apetitul nostru pentru văzduh pare de nepotolit.

Dedal este prezentat în mitologia greacă drept arhitect si sculptor, cunoscut mai ales pentru ridicarea celebrului Labirint din Knossos, din porunca regelui Minos. Labirintul îl adăpostea pe Minotaur – fiul nevestei regelui, născut în urma răzbunării zeului Poseidon: „Era clădit din piatra, era înalt, dar neacoperit, în el se întortocheau zeci, sute de coloane, de săli si chiar de scari. Toate sencrucisau, urcau sau coborau intr-un astfel de chip, incat te nauceau. Daca intrai acolo, te-ncurcai pe culoare si, vrand sa iesi, te afundai mai rau. Si oricat te sileai, nu mai nimereai drumul, nu mai puteai ieși.”

Așa este descris labirintul în care Minos l-a închis pe Minotaur și unde îi aducea, adesea fecioare și flăcăi ca jertfă, pentru a-i potoli pofta de carne umană. După o vreme, Dedal, satul de sacrificiile făcute pentru Minotaur, complotează cu Tezeu pentru uciderea monstrului. Drept pedeapsă, Minos îi închide pe arhitect si pe fiul acestuia, Icar, în labirint și zidește ieșirea. Însă ingeniosul Dedal reușește să confecționeze două perechi de aripi de ceară, pentru el și fiul său, care ar fi trebuit să îi salveze. Însă Icar, fascinat de frumusețea zborului si a înălțimilor, se apropie prea mult de Soare. Zeul Helios, mânios pe faptul ca oamenii au descoperit secretul zborului, topește cu căldura sa aripile lui Icar, care se prăbușește în apele marii Egee, în apropierea unei insule, se lovește de niște stânci si moare. Insula îi poartă acum numele. Aceasta este Legenda lui Icar – cel care i-a speriat pe zei
…el devenind simbolul omului care încearcă sa se depășească pe sine, însă excesul de zel, graba, si lipsa experienței îi ucid visul. Legenda mai poate fi înțeleasă si ca elanul progresului uman, împiedicat de forțele asupritoare.
Religia ortodoxă consfințește pe Sfântul Ilie ca a doua persoană din Vechiul Testament care s-a înălțat la cer cu trupul său pe o căruță de foc trasă de cai. Minunea a fost văzută de către ucenicul său. Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.

SFÂNTUL ILIE ȘI CARUL DE FOC DE PE CER

Legendele mai spun că Sfântul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El și-ar fi ucis părinții veniți în vizită și a mers apoi la Dumnezeu ceruându-și iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau.

În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că este aducător de ploaie şi că poate provoca furtuni puternice. Multe legende spun să Sfântul Ilie nu și-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi așteptând acolo sfârșitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor. Este considerat „mustrător al împăraților celor fărădelege şi pedepsitor al prorocilor mincinoși, minunat făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus și cerul i-a dat ascultare, cel mai mare între proroci”. Regele Ahab, în vremea căruia ar fi trăit Ilie, s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria. Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege şi de a întoarce de la închinarea la zei poporul care se tăvălea în necurăţie şi aducea pe fiii săi jertfă diavolilor (zeului Moloh, zeul fericirii, îi erau aduse drept jertfe copii sacrificaţi prin ardere). Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.

Sfântul Ilie a fost văzut de cei trei Sfinţi Apostoli, Petru, Ioan şi Iacob, pe Muntele Taborului, în vreme Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, şi va fi văzut din nou de oameni înaintea celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos. Atunci cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh şi cu Ioan. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”). El este astăzi ocrotitorul Forțelor Aeriene Române. În ziua de după Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului.

Dar zborul individual a incitat cel mai mult omul și l-a împins spre imitarea păsărilor sau construcția zmeelor într-o fază incipentă. A urmat construcția aripilor și prăbușirea în gol a visurilor sale de icar zburător până la realizarea mijloacelor de planare prin aruncare de la înalțimi și realizarea efectivă a primelor parașute autoportante sau deltaplane.

Un planor, ele ca prime aeronave de zbor fără motor, au prevăzut un fuzelaj, aripi și ampenaj, ce permit să se deplaseze cu ajutorul curenților de aer. Având o configurație aerodinamică de tip avion, acesta se menține în zbor purtat de curenții ascendenți din aer. Ulterior perfecționarea a condus spre realizarea unor aparate mai simple, mai ușoare, mai personale de tip deltaplan sau parașute ce permit lansarea tractată sau de pe înălțimi.

Construirea unui aparat autonom de zbor a venit târziu , abia după ce realizările tehnice au permis unui român ca Iustin Capră să realizeze un rucsac zburător, preluat ulterior și perfecționat de NASA, până la recentele platforme zburătoare reactive, care i-au permis recent altui om traversarea canalului Mânecii în zbor, din Franța în marea Britanie.

Dacă francezul Franky Zapata a reuşit să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un dispozitiv platformă zburătoare perfecționat tehnologic de la motorul cu reacție clasic la electronica modernă, un flyboard, performanța vine și în urma creșterii calitative în cunoaștere pornite de la motorul cu reacție a românilor Henri Condă și apoi aparatul tip rucsac zburător inventat și construit de românul Iustin Capră.

Să zbori pe Pământ peste canalul Mânecii, la o înălţime cuprinsă între 15 şi 20 de metri iar pe alocuri chiar şi mai sus 35 km, cu o viteză medie cuprinsă între 160 şi 170 de km/h, poate fii încă o ficțiune pentru mulți cititori. Un alt francez, Louis Blériot a făcut primul zbor cu un model de planor remorcat de pe râul Sena pe 23 ianuarie 1909, iar ulterior l-a expus la Expoziția de Locomoție Aeriană de la Paris, din acel an. Aceste etape, mici revoluții industriale la nivel de ființă umană, plutire, planare, zbor, poate vin din creația divină a omului, din pogorârea sa din ceruri cum arată multe surse din mitologie și religie, dar mai sigur din capacitatea sa de a imagina, inova, cunoaște și construi. Primele consemnări ale omului zburător sunt greu de identificat. Să fie bazoreliefurile care il prezintă în nave, să fie costumele asemănatoare de cosmonaut de pe aceleași bazoreliefuri, să fie scrierile biblice cu referire la Sfântul Ilie sau legendele Olimpului, să fie covoarele fermecate din poveștile cu Aladin?

În cartea sa „Amintiri despre viitor”, Erich Von Daniken aduce în atenție câteva elemente pe acest subiect, extins la extratereștri, obiecte zburătoare neidentificate OZN. Chiar imaginea de pe copertă este interpretată ca fiind un zeu cosmonaut redată pe mormântul regelui Pacal (Ruinele Palenque). Arheologii francezi au găsit în 1891 un obiect ca un avion mic din lemn de sicomor. Era într-un mormânt din anul 200 î.Hr. de la Saqqarah în Egipt, dar este doar una dintre miile și ciudatele asemănări cu aparatele de zbor actuale. Chiar a fost în 2006, reprodus și testat de expertul în aeronautică şi aerodinamică, Simon Sanderson. Indiferent care din toate acestea, un sâmbure de dorință, imaginație, poate și realizare a existat pe parcursul vieții omului, ceea ce a inspirat la transmiterea acestor idei din generație în generație până la atingera visului de a zbura în cosmos și debarca pe Lună. Teoriile amintesc despre cosmonauții antici, ființe extraterestre inteligente care au vizitat Pământul și ca urmare a acestui contact s-a ajuns la originea și dezvoltare culturilor umane, a religiilor și tehnologiei.

…care este următorul pas? planeta Marte sau teleportarea? Inițial primele răspunsuri au venit din religie și mitologie. Acum este rândul științei să răspundă. Omul a devenit cosmonaut. Mâine este lipit de astăzi.