MULTINAŢIONALELE – MODUL LOR DE INFLUENŢARE A PREZENTULUI ȘI VIITORULUI ROMÂNIEI

MULTINAŢIONALELE
MODUL LOR DE INFLUENŢARE
A PREZENTULUI ȘI VIITORULUI ROMÂNIEI

„Moartea nu înseamnă nimic, însă a trăi înfrânt şi fără glorie înseamnă a muri în fi ecare zi”. (Napoleon Bonaparte – 15.08.1769-05.05.1821)

Am trăit şi trăim într-o lume globalizată şi nici nu sunt semne că aceasta ar putea să se sfârşească. Dimpotrivă, globalizarea s-a extins sub diferite forme (comerţul internaţional, investiţiile străine directe, pieţe financiare).
După 1989, România a încetat să se mai apere împotriva ofensivei globalizării, făcută prin principalii săi vectori – Multinaţionalele. Țara noastră a lăsat garda jos, în defavoarea propriilor sale interese politice, militare, economice, sociale, culturale, religioase.

An de an, pas cu pas, Multinaţionalele ne-au acaparat resursele naturale, distribuţiile de carburanţi, de electricitate şi de gaze naturale, băncile, asigurările, industriile, pădurile şi pământurile agricole şi multe altele. Condiţionările impuse de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Mondială (BM) au instituţionalizat o dominație pe toate planurile în România, permiţând Multinaţionalelor să acapareze sistematic aproape întreaga economie românească. Faptul că în fiecare an profiturile, înainte de fiscalizare, ale Multinaţionalelor se externalizează către ţările de origine, estimate la 35-40 miliarde de euro, este un argument pertinent care ne arată dimensiunea acaparării ireversibile pe termen mediu şi lung a economiei româneşti.
Liberalizarea contului de capital, liberalizarea preţurilor, privatizările discutabile ori forţate ale monopolurilor româneşti către companii de stat din alte ţări (ROMTELECOM, OMV, Enel, CEZ, Eon, GAF) au accentuat şi mai mult sărăcirea ţării. În cei 27 de ani, în urma acestui asalt necruţător şi nimicitor al Multinaţionalelor, România a rămas doar cu 4 % din cifra de afaceri globală, iar economia privată s-a împărţit egal din punct de vedere procentual între străini şi români, cu marea deosebire că jumătatea deţinută de străini le permite acestora să controleze economia României! S-a ajuns aici în primul rând cu ajutorul trădătorilor români care, din cauza lăcomiei şi lipsei de patriotism (a lipsei de iubire de ţară şi de popor), au devalizat România în complicitate cu „asasinii economici”, în cea mai mare parte reprezentanţi ai intereselor Multinaţionalelor. Toţi cei implicaţi se cunosc fără excepţie, însă din eleganţă jurnalistică dar şi din lipsă de spaţiu nu le vom nominaliza ca persoane fizice (străini şi români), şi nici ca entităţi juridice, respectiv ca Multinaţionale.
Voi menţiona, ca exerciţiu de reflexie, câteva dintre Multinaţionalele care au prăduit România, precum şi o parte dintre numeroasele politici economice păgubitoare impuse României din exterior.
-Acordul PSAL II cu Banca Mondială care a semnat actul de desfiinţare a economiei româneşti. Acordul menţionat cuprindea lista tuturor companiilor româneşti ce urmau să fie privatizate sau lichidate;
-Privatizarea PETROM;
-Privatizarea BCR, ale cărei consecinţe au fost dezastruoase pentru sistemul bancar românesc, până la desfiinţarea lui;
-BECHTEL, implicată în ţepuirea României cu 4 miliarde de euro pentru construirea celei mai scurte autostrăzi din lume, de 52 de km;
-Înfiinţarea Fondului Proprietatea de către sucursala din România a Franklin Templeton cu sediul din Luxemburg a permis ca 4 miliarde de dolari, active de la cele mai bune companii româneşti, să ajungă la străini;
-Înstrăinarea moştenirii Gojdu;
-Vânzarea perimetrelor din Marea Neagră austriecilor şi americanilor încă dinainte ca România să intre în posesia acestora ca urmare a atribuirii ţării noastre de către Curtea de la Haga, în litigiul cu Ucraina.
Nemernicia „Ocupantului” a fost fără margini.
Companiile româneşti de care nu au avut nevoie străinii au fost desfiinţate, în loc să fie lăsate românilor pentru a le moderniza şi a le acorda şansa de a supravieţui într-un mediu economic din ce în ce mai ostil, mai duşmănos. Şi toate aceste distrugeri, considerate succese ale reformei economice de tip european, s-au făcut cu zâmbetul pe buze şi fără remuşcări.
De 27 de ani încasările la bugetul de stat al României sunt tot la 30-31% din PIB, faţă de 45% în medie în UE, iar salariile şi nivelul de trai în România sunt cele mai mici (expresia statutului de colonie al ţării în U.E.), respectiv cel mai scăzut din UE.

La 1 ianuarie 2007, România a aderat la UE, un eveniment aşteptat de majoritatea românilor cu speranţă şi încredere. Procedurile de proaderare şi ulterior de aderare a României la UE au creat premisele accelerării distrugerii economiei româneşti. De 27 de ani economia României se comprimă din ce în ce mai mult, sub presiunea unei tranziţii nejustificat de prelungite, care continuă şi astăzi, fără speranţa că România va depăşi stadiul de ţară subdezvoltată. România a devenit un stat în care industria şi agricultura sunt la nivelul unei ţări sărace, care nu produce şi nu exportă aproape nimic. România a devenit o ţară consumatoare de produse de proastă calitate refuzate de Occident, dar acceptate de populaţie, întrucât aceasta nu are o altă alternativă. Dimensiunea umilinţei a ajuns până acolo unde România a devenit o groapă de gunoi a UE, în care sunt depozitate reziduurile de toate felurile, o sursă de materii prime, în special fier vechi, rezultat din devastarea şi lichidarea industriei dinainte de 1990.
România a devenit ceea ce nu şi-a dorit, dar nici nu-şi imagina că va ajunge, un stat colonial, un stat „second hand”. Politica celor care decid destinul României în relaţia cu SUA şi UE este una extrem de păguboasă dar şi cinică, întrucât aceştia (SUA, U.E.) ne consideră parteneri. Orice activitate care se dovedeşte că ar putea înviora economia României este blocată. Guvernanţii au statut de guvernatori iar puterea nu le mai aparţine decât în mică parte. Orice abatere de la linia politicii „Ocupantului” este sancţionată dur de la centrul de comandă situat la Bruxelles. Uneori sunt activate şi alte centre de comandă din Europa şi dincolo de ocean, întrucât România este condusă de o dictatură externă, din afara ţării. Partidele naţionaliste nu au loc în aşa-zisul pluripartitism democratic, iar cele actuale, care activează în spaţiul politic românesc, nu mai au doctrine, ci o singură orientare: pro-americană şi/sau pro-europeană. România e prinsă ca într-o capcană a morţii reprezentată de: Consiliului UE, FMI şi BM, în care Parlamentul a devenit un instrument, o anexă a legislativului european, unde legile care se elaborează sunt condiţionate de politica şi interesele americane şi ale U.E.

Suntem martorii unei perioade sumbre ale unei Românii asupra căreia plutesc norii negri şi grei ai apocalipsei. România şi-a pierdut atributul de stat suveran şi independent, pe care statul român, chiar şi în dictatura dinainte de 1990, şi l-a păstrat cu mari sacrificii. Cu alte cuvinte, asistăm la o Românie în care economia este hăcuită de Multinaţionale şi controlată politic şi militar din afara ţării.

Conf. univ. dr. GABRIEL I. NĂSTASE