MUZEUL DIN DEVA

MUZEUL DIN DEVA

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din România. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea pe baza unei inițiative civice. Societatea hunedoreană, asemenea multor altor comunități contemporane devenise conștientă de valoarea moștenirii culturale a întregului comitat. În primii ani activitatea muzeului devean a fost legată strâns de cea a Societăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara (Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat).
Nucleul colecțiilor s-a constituit din primele zile de existență, numeroase obiecte de valoare care se găseau în colecţii particulare au fost introduse în circuitul ştiinţific şi expuse pentru a fi cunoscute publicului. Este vorba de monede, statui și inscripții din piatră și multe altele. Nu a lipsit nici patrimoniul din categoria științelor naturii. De la început a fost înregistrată donația consilierului regal Dumitru Moldovan de la mina Trestia, constând în eșantioane de roci.
Între componentele sale biblioteca a deținut și deține un rol de maximă importanță. Născută odată cu muzeul, în anul 1880 adăpostește astăzi peste 30.000 de volume. Fondul este alcătuit din carte românească veche, carte străină veche, periodice şi carte de specialitate. Volumele asigură baza activităţii de cercetare desfăşurată de personalul muzeului.
În Colecţia de carte românească veche fiecare volum constituie un moment aparte pentru istoria culturii româneşti. Între volumele cu care se mândrește muzeul din Deva se numără un Molitvenic slavonesc, tipărit la Târgovişte în 1545; Carte românească de învăţătură, tipărită la Iaşi, 1643; Noul Testament, tipărit la Bălgrad, 1648 precum și altele.
Una dintre activităţile constante ale instituției muzeale a fost căutarea unui spaţiu în care să fie depozitate şi expuse artefactele. La început, muzeul a funcţionat într-un imobil închiriat – casa lui Pogány Ádám, membru fondator al Societăţii. Dar foarte repede spaţiul închiriat iniţial a devenit neîncăpător. Dincolo de greutăți însă, Muzeul din Deva s-a bucurat de un mare interes. O dovadă este vizita întreprinsă în septembrie 1887 de Împăratul Franz Josef în comitatul Hunedoara. Prilejul a fost unul deosebit de bun pentru a fi prezentată expoziția. Iar Téglas Gábor primul director al muzeului a oferit suveranului informaţiile necesare printr-un ghidaj profesionist. Semnificativă este și vizita unor membri ai Societăţii istorice române de la București, conduşi de Gheorghe I. Lahovari şi Grigore G. Tocilescu.
În perioada 1890-1914 o parte a patrimoniului muzeului a fost expus în Palatul Administrativ, astăzi sediu al Prefecturii și Consiliului Județean Hunedoara. După marele război, bunurile muzeului au intrat în proprietatea județului Hunedoara și în 1921 i se rezervă un spațiu în clădirea Reuniunii femeilor din Hunedoara. Apoi, în 1929, a fost hotărâtă mutarea în așa-zisa Casă a Săracilor, deoarece clădirea în care funcționa muzeul fusese repartizată Cercului Militar. Însă nici în acest loc nu a funcționat prea multă vreme. Începând din anul 1938 colecțiile și administrația muzeului se vor muta în palatul Magna Curia. Edificiul amplasat la poalele cetăţii este cel mai vechi monument al Devei cu excepția cetății. Aspectul clădirii impune respect prin elementele sale arhitectonice şi stilistice, de influenţă renascentistă şi barocă.
Momentul a coincis cu Reorganizarea instituției, când obiectele să fie catalogate după noi criterii. Astfel, patrimoniul arheologic a fost încadrat în Colecția de Preistorie și în cea de Epocă Romană. În deceniul cinci al secolului XX muzeul dispunea de cinci colecții principale, fiind cotat ca: ”cel mai bine organizat și cel mai bogat muzeu regional din țară”.
Trebuie consemnată și apariția anuarului Acta Musei Regionalis Devensis – Sargetia din anul 1937. Revista care continuă să fie editată și astăzi valorifică rezultatele cercetărilor arheologice, istorice, de științele naturii și popularizează patrimoniul. Numele este cel al râului în albia căruia Decebal și-a ascuns comorile și face trimitere la ”comorile moderne de înțelepciune” îngropate, în paginile publicației.

În 1944, în condițiile în care capitala era amenințată de bombardamentele aliaților, s-a hotărât ca cele mai valoroase colecții ale Muzeului Național de Antichități să fie transferate într-un loc sigur. Renumele și buna organizare a recomandat Muzeul județului Hunedoara care le-a găzduit pe perioada în care locația din București era nesigură.
Odată cu instalarea regimului proletar în România, instituțiile cu profil cultural au fost și ele angrenate în procesele de transformare a societății, căpătând un profund caracter ideologic. Însă continuarea activității cu professionalism s-a datorat prezenței în fruntea instituției a lui Octavian Floca, savant cu multă experiență. În subordinea sa a crescut o generație de specialiști care s-au făcut remarcați în comunitate și în mediul profesional. Între ei s-au numărat Ioan Andrițoiu, Agnișa Nuțu, Liviu Mărghitan, Mircea Dan Lazăr, Mircea Valea și alții.
Începând din anul 1994 titulatura muzeului a devenit Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva ținându-se cont că pe teritoriul județului Hunedoara se află ruinele capitalei provinciei romane Dacia, precum și cele mai multe dintre cetățile dacice din preajma capitalei Regatului Dac.
Din organizarea muzeului fac parte departamente cu rol în protejarea patrimoniului cultural național: Secția Arheologie, Secția de Istorie și Artă, Compartimentul Științele Naturii, Secția Restaurare, Investigații și Conservare și Compartimentul de evidență. Acestora li se adaugă departamentele din teritoriu – Secția de Etnografie și Artă Populară din Orăștie Secția de arheologie din Sarmizegetusa. Tot în teritoriu se găsesc și Muzeul memorial Aurel Vlaicu, Muzeul din Brad. Cel mai important obiectiv îngrijit de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, în Țara Zarandului, este complexul de monumente de la Țebea, între care mormântul lui Avram Iancu și Gorunul lui Horea ocupă un loc central.
Pe parcursul unei perioade care excede un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase. Multe dintre ele au fost puse în valoare, încântând privirile vizitatorului și stârnind interes și admirație prin expozițiile organizate periodic. Expoziția de bază la Deva rămâne un obiectiv încă neatins. Iar responsabilitatea realizării acestui produs muzeal revine colectivului actual al muzeului, care are atât experiența cât și maturitatea pentru a o pune în practică.
Nevoia de spații pentru expunere și pentru depozitare se numără în continuare în fruntea dezideratelor. Și tot pe același nivel se situează și organizarea unei expoziții care să prezinte civilizația dacică, în ansamblu și cu specială atenție către partea de sud-vest a Transilvaniei – zona capitalei Regatului Dac. Toate acestea sunt obiective ce reies din cerințele publicului.
Poate că viitorul expoziției de muzeu se îndreaptă spre domeniul virtual, mediu în care pot să fie reconstituite aspecte diverse ale civilizațiilor trecute, iar publicul va putea să interacționeze mai ușor cu obiectele. Astfel de proiecte au fost deja abordate ceea ce demonstrează deschiderea instituției către viitor.

Dr. Iosif Vasile Ferencz