MUZEUL KITSCHULUI

La 30 de ani, de la Revoluție, în București există un muzeu al „nostalgicilor”. Pentru turiști este o atracție irezistibilă. Cu siguranță că, în acest loc străinii exclamă la unison: „Ceaușescu n-a murit”. Fiind un muzeu care se autofinanțează, biletul de intrare nu e dintre cele mai ieftine. Costă 30 de lei, dar copiii sub 14 ani nu plătesc nimic. De asemenea, duminica prețul este redus la 20 de lei. Muzeul este deschis șapte zile din șapte, de aceea cei mai mulți turiști vin să-l viziteze luni și marți, când alte obiective sunt de obicei închise. Uneori, proprietarii muzeului mai organizează evenimente haioase – cum ar fi inaugurarea sobei de teracotă, ori a vernisajului de pleonasme – dar și vizionare de filme, pe bune. Pe toate acestea le puteți afla de pe pagina de Facebook a obiectivului turistic, unde distracția și efectele vizuale continua și după vizita propriu-zisă.

ARICIUC BOGDAN CORVIN

Pentru cine încă nu a aflat muzeul este situat „strategic” în zona care emană cel mai mult kitsch, pe centimetru pătrat, din București: Centrul Vechi. Tot așa am aflat că e vai de mama noastră și că prețul biletului, conform lui Cristian Lica, unul dintre proprietarii muzeului, este redus pentru cetățenii români cu o treime, adică la 20 de lei, totul din solidaritate, pentru că: „românii sunt expuși kitschului în fiecare zi.” Acesta a băgat în destinația respectivă (mama, cum sună!) vreo 15 000 de euro.

Dacă doriți nostalgii pre-Revoluție, sau dacă vreți să râdeți de obiceiurile propriului popor, o vizită la Romanian Kitsch Museum (RKM) e un lucru tocmai potrivit. Amplasat în Centrul Vechi, RKM se numără printre puținele muzee particulare din România. A fost deschis în 2017 și dacă petreci acolo măcar o oră din viața ta vei observa că, majoritatea oamenilor care îi trec pragul nu vorbesc românește. Poate și pentru că : „neam uitat pe Trip Advisor și am văzut că acolo sunt foarte puține obiective de vizitat în București”, spune Adrian Năstasă, cel de al doilea „inventator” al acestui muzeu al kitschului. Așa că, împreună cu colegul său Cristian Lică au decis să-și promoveze inițiativa mai ales printre turiștii străini. Asta nu înseamnă că românii nu sunt bineveniți.

În 2018, din 2.000.000 de cetățeni de alte naționalități care au trecut prin Capitală, aproximativ 10.000 au vizitat RKM. Nu este un muzeu tradițional, ceea ce înseamnă că vizitatorii nu beneficiază de tur ghidat. Însă, explicațiile de lângă exponate sunt în limba engleză, iar unele dintre dintre acestea interacționează în mod foarte haios cu turiștii. De exemplu, cine nu-și dorește o poză cu Contele Dracula?

Proprietarii definesc kitschul „drept artă”, obiectele considerate a fi de prost gust din cauza împopoțonării sau a sentimentalismului exagerat, uneori însă apreciat într-un fel ironic sau ca o glumă cu circuit închis. „Exponatele provin din colecțiile personal, ca să zic așa. Adică din casele părinților și bunicilor noștri, în cea mai mare parte”, este de părere Năstasă, care spune că, pentru români, întregul muzeu este un spațiu de regăsire: „fie la modul nostalgic, fie la modul un pic sinistru”. Turiștii străini apreciază cel mai mult partea dedicată comunismului, lui Ceaușescu, Miliției, ziarelor de acum câteva zeci de ani. Râd trecând pe lângă exponatele exagerat prezentate. Totul e făcut la modul haios, ironic. Din fericire, în acel colt, absolut totul ține de trecut – de la vitrina cu bibelouri a bunicii, la o sufragerie întreagă pe tip vechi, și până la un șir de haine „spălate” și înșirate în mijlocul casei. Dar, alte părți ale muzeului țin însă de prezent. Nu poți să nu observi papucii de puf, manelele, celebra pungă cu pungi, care nici azi nu lipsește din casa niciunui roman, ori mileul din fața ecranului de televizor, toate sunt expuse acolo. În plus, desenele de pe pereți sunt realizate de John Dot S, un artist plastic, anonym și -n a cărui operă se vede, cu ochiul liber, strict dorința de a șoca.

Când o să urci scările, să intri în muzeu, înainte de intrarea propriu-zisă, te vor întâmpina trei pitici de grădină și o pictură cu un Iisus Superman înconjurat de ananași. Mai degrabă suprarealist, dar e un început promițător. Și o găsești în muzeu și pe Mona Lisa. Chiar în dublu exemplar, ca să nu te mai duci până la Paris să o admiri. Ai putea spune, la o primă vedere, că ceea ce prezintă și propune acest muzeu spre vizionare sunt niște obiecte decorative, reproduceri relativ banale, de o calitate artistică îndoielnică.

Dar dacă te gândești că până și muzeele și galeriile de artă au ajuns la un așa nivel, încât expun și vând tablouri cu trei dungi albastre sau două puncte negre cu milioane de euro, de ce nu ar putea fi considerat un film de artă, chiar și un colaj tradus în engleză cu videoclipuri de manele? Unele chestii sunt exagerate, unele chestii sunt ușor teziste, dar per total e „mișto”. Mai ales pentru turiștii străini, că noi știm deja unde am trăit și trăim. Oricum, e mult mai interesant ca muzeul ceasului din Ploiești, singura chestie mai însemnată din orașul aurului negru!

CONCLUZIE CARAGIELEASCĂ

Iar ăsta e kitschul nostru. Nu știu dacă-i mai tare decât al bulgarilor, rușilor (foarte probabil că nu) sau americanilor, dar atât am putut strânge și noi ca națiune în câteva decenii de așa zisă liberate. Sau vorba lui „Nenea Inacu”: „Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo.” Dar, oricum ar sta lucrurile, azi… treaba e să nu-ți fie rușine, să zici că doar românii sunt așa și pe dincolo, că nu ai de ce!