MUZEUL MUNICIPAL DE ISTORIE „PETRE VOIVOZEANU” – ROȘIORII DE VEDE

MUZEUL MUNICIPAL DE ISTORIE
„PETRE VOIVOZEANU” – ROȘIORII DE VEDE

Cine trece prin oraşul de pe valea râului Vedea, numit când Roşiori de Vede, când Roşiorii de Vede, în final stabilindu-se la a doua titulatură, oraş care a cunoscut în trecut şi alte denumiri ca Russenart, Ruşi sau Roşii de Vede, nu poate rata o vizită la Muzeul Municipal de Istorie „Petre Voivozeanu”. Muzeul din urbea atestată documentar din 1385 se află într-o frumoasă clădire de epocă, proiectată iniţial pentru a fi sediul unei bănci. Aici, în acest colţ de istorie, pe o suprafaţă de 350 de metri pătraţi, s-au adunat mărturii ale trecutului, strânse cu grijă de cunoscători, de pasionaţi, ori descoperite întâmplător. Este totodată şi un colţ de ţară reprezentând istoria bogată a unei aşezări de peste 600 de ani. Însoţită de doamna muzeograf Veronica Cojocaru, mi-am notat câteva date despre exponate, dar şi unele informaţii generale pe care le consemnez în continuare.
Actualul muzeu a fost înfiinţat în 1965 de profesorul de istorie Petre Voivozeanu, împreună cu alţi trei intelectuali de vază ai oraşului: profesor Florea Costache, profesor Anastasie Ştirbu şi colonel Ion Mailat. Iniţial, a fost un muzeu tematic având titulatura „Răscoala din 1907”, titulatură care s-a dat şi expoziţiei permanente, care prezenta condiţiile de viaţă ale ţăranilor de la începutul secolului XX, izbucnirea răscoalei, desfăşurarea în provincii istorice şi reprimarea acesteia. În urma unor reorganizări, începând cu anul 2004, Muzeul Municipal de Istorie şi-a reprofilat expoziţia permanentă pe istorie locală şi s-au organizat trei expoziţii permanente: expoziţia de arheologie, expoziţia de etnografie şi salonul de etnologie urbană. În expoziţia de arheologie sunt expuse materiale rezultate în special în urma unor săpături sistematice de la Albeşti şi Dulceanca. Câteva dintre cele mai valoroase exponate: sabia miceniană, tezaurul de la Peretu (sec, IV î.Hr., descoperit într-un mormânt princiar cu tumul, aparţinând unui reprezentant al aristocraţiei locale traco-getice), arme de fier din cetatea dacică Albeşti, patela de la Socetu (sec. III-IV) etc.
La acestea se mai adaugă tezaurele de monede otomane descoperite în două locuri pe teritoriul oraşului şi o parte a tezaurului de monede otomane descoperit la Plopi, comuna Beuca, precum şi monede descoperite izolat în oraş şi în zonele învecinate, începând cu emisiuni Macedonia Prima şi Thasos şi terminând cu monede emise la începutul secolului XX. Expoziţia mai cuprinde: arme, bancnote, medalii, decoraţii etc. În expoziţia de etnografie este amenajat interiorul unei locuinţe ţărăneşti de la mijlocul secolului XX, cu obiecte de uz casnic din gospodăria ţărănească, costume populare specifice zonelor Vlaşca şi Teleorman. Salonul de etnologie urbană cuprinde o serie de obiecte de mobilier, tablouri, icoane, pistoale, documente, fotografii, facsimile, precum şi o bogată şi elegantă vestimentaţie pentru bărbaţi şi femei, toate reflectând aspecte din viaţa cotidiană roşioreană de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului XX. În anul 2005, muzeul a primit numele lui Petre Voivozeanu, căpătând şi denumirea oficială de Muzeul Municipal „Petre Voivozeanu” Roşiorii de Vede, iar din decembrie 2012 devine, alături de Biblioteca Municipală şi Casa de Cultură, un compartiment al Direcţiei pentru Cultură, Educaţie, Creaţie şi Sport, directoare fiind în prezent doamna Aura Bărbuţ.
Dar cine a fost Petre Voivozeanu?

În termenii de azi: un sufletist, un inimos, un intelectual cu o bogată activitate în diverse domenii. S-a născut în 1897, în Roşiorii de Vede, s-a căsătorit cu profesoara de muzică Zoe Voivozeanu din aceeaşi localitate. Absolvind Facultatea de
Istorie-Geografie, a fost profesor de istorie, preşedinte al Filialei locale a Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice, preşedinte al Asociaţiei cultural-sportive Sporting-Club Roşiorii de Vede; a avut o bogată activitate publicistică în revista „Magazin istoric” şi în „Revista Muzeelor”, dar şi în „Teleormanul”, singurul ziar judeţean al anilor ’70, unde îşi publică o serie de articole despre monumentele Teleormanului, ceea ce a contribuit la refacerea sau chiar la salvarea acestora, fiind cea mai autorizată voce istorică a anilor ’60-70. Este unul dintre cei mai activi susţinători ai activităţilor culturale şi sportive, pe unele conducându-le sau chiar iniţiindu-le. A mai fost dirijor de cor, dirijor de fanfară. Nu a făcut niciun fel de politică, singura sa politică a fost cea culturală, numele său rămânând emblematic pe faţada muzeului de istorie, cea mai mare realizare a vieţii sale. Spiritul său polivalent s-a transmis şi muzeului care îi poartă numele, deţinător în prezent a unui patrimoniu de 12.500 de bunuri, şi care oferă publicului larg şi expoziţii temporare, pe diverse teme: pictură, grafică, sculptură, fiind o gazdă primitoare şi pentru şedinţele cenaclului literar „Drum” din localitate, cenaclu ce a reuşit să scoată şi o publicaţie cu acelaşi nume.
La una dintre aceste şedinţe, cu ceva timp în urmă, am fost invitată la o lectură publică, împreună cu poeta Daniela Şontică, coordonatoare a publicaţiei lunare „Lumina artistică şi culturală”, supliment al ziarului „Lumina”. Aici am regăsit-o cu bucurie pe poeta Florina Isache, proaspătă membră a Uniunii Scriitorilor din România, iniţiatoarea unor astfel de întâlniri între creatori din diverse locuri din ţară. Prezentarea oaspeţilor şi a membrilor a fost făcută de doamna directoare Aura Bărbuţ, care ne-a vorbit şi despre realizările culturale ale direcţiei pe care o conduce.
Muzeul „Petre Voivozeanu” este familiar iubitorilor de artă, fiind o instituţie activă în viaţa culturală a oraşului, încât legătura dintre istorie şi literatură apare ca una dintre cele mai fireşti, fiindcă istoria înregistrează faptele măreţe, iar literatura le transfigurează prin cei înzestraţi cu harul scrisului. Întâlnirea cu poeţii şi prozatorii roşioreni a fost una dintre cele mai plăcute şi am simţit cu toţii, când am închinat un pahar cu vin în memoria întemeietorului, că Petrică Voivozeanu, cum îi spuneau prietenii, a fost alături de noi, optimist, plin de încredere în forţele minunate ale omului de a crea, a zidi, a înălţa în fapt şi în spirit.

VICTORIA MILESCU